2,559 matches
-
tot ceea ce este făcut cu mîna dreaptă, cu piciorul drept, În partea dreaptă este considerat benefic, pozitiv, norocos de bun augur, paradiziac. Și invers, tot ce e realizat cu mîna stîngă, cu piciorul stîng, În partea stîngă este privit ca malefic, negativ, ghinionist, de rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al doilea al lui Cătălin, al pajului. Primul discurs este textul Vechiului Testament, al doilea este textul Noului Testament. În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este perceput ca strîmt”... El este și centru și este asimilat cu Paradisul iar cei doi eroi se află aici Împăcați Între figuri labirintice și florale, precum Adam și Eva neprihăniți, iar zeul de deasupra nu poate să fie decît maleficul șarpe care nu a reușit să corupă perechea, se poate citi aici prin prisma teoriei mitocritice un astfel de mit, propus Încifrat de către Eminescu și anume că poetul a reușit să scrie altfel Cartea Genezei, zeul este aici șarpele cerut
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fata de Împărat. În cadrul regimului diurn simbolic se găsesc două scheme dinamice una „diairetică” din grecescul diairesis care Înseamnă diviziune și una ascensională, eliberatoare, expiatorie. Diviziunea mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu va dori salvarea din teluric, din Întunecos, nu va dori părăsirea atanorului, nu-și va găsi adevărata salvare În regimul diurn
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
profetul Iezechil a văzut-o venind dinspre Nord, dinspre Hyperidonia. PÎcla care duce la viciu. Îmi voi ridica tronul in Nord, spune Diavolul. Hypwerion este o făptură damnată. Are sînge rece. Este reptilă. Toate descrierile Îl Însumează unui erou teurgic, malefic. Hiperion se transformă la sfîrșitul poemei În Hyperidon despiciens cel care disprețuiește. Rămîne păstrătorul stelelor albe. În opoziție stă pajul care are o natură fericită, makaria physis. El este adevăratul dușman al stelarului. Avînd o natură primordială, fiind archeogonal, el
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste exerciții psalmice suferă o mutație decisivă: tentativa dedublării malefice dispare cu totul, lăsând locul unei curate conștiințe religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află că a fi este sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e legată de gleznele lui Dumnezeu/ undeva unde nimeni nu privește maleficul în ochi/ printre îngerii cam șleampeți/ Adam o cată pe Eva'ntre orele neivite din palma Lui/ cerul are culoare de amintiri urcate în dintâia clipă/ Edenul e încărcat cu Frunze care cad întruna/ acoperind toți șerpii/ o talpă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și culori; sub ochii de Argus ai păianjenilor, bizari judecători ai Morții neiertătoare, actantul central, un înger pe acoperiș(ul fierbinte?), își dezvăluie pornirile ucigașe, distrugând cu voluptate noua grădină a desfătărilor perverse, rod al unei puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile unei existențe vizând, cu obstinație, recuperarea totului, inclusiv a celui individual, poetic. Doar că maniera de lucru nu presupune transcrierea transparentă a filonului realist biografic, ci învestirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea romanelor, femeia pariziana este etichetata drept o seducătoare cu vocație malefica, stăpânita de dorința de distracții și înnoiri, instigând la fapte și provocând scandaluri: "Să coquetterie, dont elle jouait ouvertement comme d'un éventail, qu'elle déployait ou repliait à la face de tous, suivant leș hommes qui lui plaisaient et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de cristal, et leș idées imprévues, mordantes, d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la complication tranquille
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Vergiliu, Petrarca, Tasso, Pascal, Platon, Aristotel, Spinoza, Schopenhauer și Descartes.208 Din opera ultimului a preferat un fragment ce pare a pătrunde în universul sau intelectual prin filtrul autohton al gândirii leopardiene: Eu aș putea oricum presupune că un spirit malefic (...) și-a folosit toată priceperea ca să mă amăgească; și voi crede așadar că cerul, pământul, aerul, culorile, chipurile, sunetele și toate celelalte lucruri de afară nu sunt decât iluzii și închipuiri folosite de el ca să prindă în mreje naivitatea mea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toate aparențele, a rămasă apropape intactă de-a lungul timpului.372 Singurătatea romanticului provenea din conflictul omului cu natura și era combătuta cu disperarea celui care, așa cum reiese din versurile poemului Ginestra, conștientizase necesitatea solidarizării tuturor oamenilor împotriva acestei forțe malefice covârșitoare. Spre deosebire de viziunea otocentescă totalizatoare, cea a poeților de secol XX alunecă pe un versant subiectiv. Fiind un dat acceptat ce ținea mai degrabă de universul intim al fiecăruia, solitudinea lor autoconfesivă nu genera revoltă și putea fi uneori utilizată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lăcașul / de tainice fapturi, din efemerul / diurn tărâm de stele. Din sălașul / gingașei Aurori și din ungherul / ce-ascunde-n somn a soarelui sclipire? (Către Angelo Mai, vv. 91-96).382 Drumul gândirii către deziluzie este ireversibil deoarece, odată descoperit, adevărul despre chipul malefic, apoi indiferent al naturii nu poate fi negat, minimalizat sau ignorat: fericirea rămâne astfel exclusiv un vis al copilăriei, reconstituit în amintire, dar de negăsit în actualitate. În viziunea poetului sicilian, sub acest aspect diferită de cea leopardiană, reintegrarea în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Șapte ani de retorică inflamată și maniheistă din partea Administrației Bush au transformat războiul împotriva terorismului într-unul contra Islamului. Generali, pastori, politicieni, toți cei care au vorbit despre o "bătălie spirituală împotriva unui ins numit Satana", despre Islam ca "religie malefică" sau despre necesara bombardare a Meccăi și Medinei ar trebui trimiși la reeducare. "Bush nu a lăsat loc pentru îndoieli. El a spus clar că acest război este unul al Cruciaților... Ciudat este faptul că el ne-a luat cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
duce o existență în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E un "păgîn" în logica religioasă tradițională a Europei, iar naratorul nu devine astfel decît vocea unei multitudini de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit de crimă și chiar o săvîrșește, paradoxal, tocmai, din credința sa fierbinte. Confruntat cu replica "Pentru dragos-tea lui Dumnezeu!", răspunde, cu serenitate, "Da, pentru dragostea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un trist prilej pentru vizite rituale" (p.18). Moartea a fost astfel împinsă către periferie, intervenția ei brutală în viața propriu-zisă (desfășurată în lumină și bucurie, departe de cavourile întunecate și lugubre) fiind considerată un proces mai curînd ne-natural, malefic, ieșit din modelele de comprehensiune ale umanității. Prin urmare, europenii și, mai apoi, americanii (sub impactul revoluției industriale și dezvoltării științelor medicale) au început o cruciadă fără precedent în istorie împotriva morții, cruciadă care continuă și astăzi. Dacă nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nevrotice, întrucît zgomotul capătă materialitate, pare a fi perceput chiar de către polițiști care, diabolic (în viziunea torturatului personaj), amînă momentul adevărului doar pentru a prelungi agonia. Cuprins de exasperare, eroul cedează nervos, admițîndu-și crima și indicînd locul ascunderii cadavrului, loc malefic, stigmatizat de contracțiile "inimii destăinuitoare". Ceva deranjează la simplitatea și coerența raportului investigator prezentat. Privit cu atenție, el pare să se întemeieze pe cel puțin două discrepanțe care rețin atenția într-un mod surprinzător. Mai întîi, enumerînd argumentele relației ideale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Usher. Fișa clinică naturalistă prezentată ipocrit de eroul din The Tell-Tale Heart, va fi înlocuită, în The Black Cat, de o întreagă dezbatere, psihanalitică avant la lettre, în jurul naturii umane și, mai ales, a predispoziției sale către obscur și chiar malefic. Acest impuls inefabil este codificat de către personaj ca perversitate și, ulterior, descris drept "unul dintre impulsurile primare ale inimii omenești una dintre facultățile sau sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator al crimei, supraviețuind malefic, timp de cîteva zile, în zidul proaspăt tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
demonstrînd, ultimativ, instabilitatea ierarhiilor clasice. Brutalitatea acțiunilor sale revelă, în fond, brutalitatea cu care lumea stăpînilor l-a transformat într-un anonim. Nu întîmplător, Babo a fost considerat o figură intertextuală pentru Iago (chiar și numele celor doi rezonează mnemotehnic!), maleficul uzurpator din Othello al lui Shakespeare. Ca și acela (nedreptățit de Othello atunci cînd Cassio este numit locotenent, în ciuda lipsei lui de experiență militară pe cîmpul de bătălie), Babo vrea recunoaștere. Nu atît obsesia libertății vibrează în adîncurile subconștientului său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altele, ca Animal Farm/ Ferma animalelor (1945), cu subversivii porci Snowball și Napoleon preluînd "puterea" în sistem, și ca Nineteen Eighty Four/O mie nouă sute optzeci și patru (1949), cu atmosferă distopică aproape huxleyiană (dacă nu chiar raybradburyiană), axată pe maleficul Big Brother și sinistrul Ministry of Truth ("Ministerul Adevărului"), parabola antitotalitară (anti-stalinistă, mai exact) este de domeniul evidenței, într-o "poveste" patriarhală, de tipul celei din A Clergyman's Daughter/O fată de preot (1935), volum tradus recent la Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
amante purtătoare de moștenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, deși căsătorită, iubita monarhului. Astfel, îi naște lui Henric doi copii (un băiat și o fată). Monarhul nu-i recunoaște însă, întrucît Anne, sora malefică, intervine, seducîndu-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea căsătoriei dintre Henric și Caterina de Aragon, permițîndu-i urcarea pe tronul britanic, în postură de soție legitimă (momentul a fost crucial pentru Europa: Papa care emisese o bulă specială și la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că fantoma tatălui îi spune prințului, încă de la prima lor întîlnire să-și cruțe mama, pe Gertrude, întrucît nu știe nimic de crima lui Claudius, unchiul fratricid), acela că regina (Gertrude) ar fi, în fond, adulterină (avînd o relație cu maleficul cumnat Claudius) și, implicit, ar fi vinovată de uciderea soțului, determinîndu-și amantul să ia regatul prin forță. După cum se vede, opera lui Updike acoperă un registru artistic extrem de complex, revelîndu-ne profilul romancierului total. Seria lui "Rabbit", din care a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]