9,718 matches
-
trecute în stare silențiată (inactivă) sau funcționează la un nivel redus, bazal, de întreținere. Activarea protooncogenelor în anumite celule ale organismului pluricelular, în perioade ale ontogenezei în care ele ar trebui să fie inactive, conduce la instalarea stării de transformare malignă în celula în care are loc o asemenea activare neprogramată, cu desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada în care ele ar trebui să fie nefuncționale sunt convertite în oncogene celulare, prin a căror activitate este inițiată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care are loc o asemenea activare neprogramată, cu desfășurarea unei proliferări celulare haotice. Asemenea protooncogene activate în perioada în care ele ar trebui să fie nefuncționale sunt convertite în oncogene celulare, prin a căror activitate este inițiată starea de transformare malignă a celulei. Ontogeneza - dezvoltarea normală a organismului pluricelular - începe de la celula-ou sau zigot sub direcționarea unui riguros program genetic. Acesta implică desfășurarea proceselor de determinare și diferențiere celulară care asigură diversitatea celulelor organismului pluricelular și edificarea organelor corpului acestuia, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
osoasă sunt injectate intravenos, ele diseminează în tot organismul uman. Dar, dintre toate, numai acelea care ajung în măduva osoasă a organismului receptor încep să se dividă și să se diferențieze în elemente figurate ale sângelui. Spre deosebire de celulele normale, celulele maligne nu au nevoie de un micromediu specific pentru a se divide, ele proliferând anarhic, oriunde s-ar afla. Deși continuă să producă unii produși caracteristici celulelor diferențiate din care descind, celulele maligne pierd multe dintre trăsăturile caracteristice acestora. Astfel, celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
elemente figurate ale sângelui. Spre deosebire de celulele normale, celulele maligne nu au nevoie de un micromediu specific pentru a se divide, ele proliferând anarhic, oriunde s-ar afla. Deși continuă să producă unii produși caracteristici celulelor diferențiate din care descind, celulele maligne pierd multe dintre trăsăturile caracteristice acestora. Astfel, celulele maligne care apar în țesuturile endocrine continuă să secrete hormoni ca și celulele normale, după cum celulele care sintetizează anticorpi pot continua să producă anticorpi, chiar și după ce au suferit transformarea malignă. Dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu au nevoie de un micromediu specific pentru a se divide, ele proliferând anarhic, oriunde s-ar afla. Deși continuă să producă unii produși caracteristici celulelor diferențiate din care descind, celulele maligne pierd multe dintre trăsăturile caracteristice acestora. Astfel, celulele maligne care apar în țesuturile endocrine continuă să secrete hormoni ca și celulele normale, după cum celulele care sintetizează anticorpi pot continua să producă anticorpi, chiar și după ce au suferit transformarea malignă. Dar, cel mai adesea, celulele maligne suferă un proces de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele maligne pierd multe dintre trăsăturile caracteristice acestora. Astfel, celulele maligne care apar în țesuturile endocrine continuă să secrete hormoni ca și celulele normale, după cum celulele care sintetizează anticorpi pot continua să producă anticorpi, chiar și după ce au suferit transformarea malignă. Dar, cel mai adesea, celulele maligne suferă un proces de dediferențiere, revenind la o stare nediferențiată, analogă celei de tip embrionar, ceea ce face ca în ele să fie sintetizate proteine caracteristice țesuturilor embrionare, așa cum este alfa fetoproteina (AFP) sau antigenul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
caracteristice acestora. Astfel, celulele maligne care apar în țesuturile endocrine continuă să secrete hormoni ca și celulele normale, după cum celulele care sintetizează anticorpi pot continua să producă anticorpi, chiar și după ce au suferit transformarea malignă. Dar, cel mai adesea, celulele maligne suferă un proces de dediferențiere, revenind la o stare nediferențiată, analogă celei de tip embrionar, ceea ce face ca în ele să fie sintetizate proteine caracteristice țesuturilor embrionare, așa cum este alfa fetoproteina (AFP) sau antigenul carcinoembrionic (ACE). Astfel de proteine sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cursul dezvoltării embrionare normale dar, pe măsură ce are loc diferențierea celulară, ele sunt produse în cantități din ce în ce mai mici. În anumite malignități, însă, este reluată sinteza de AFP și ACE, la niveluri incomparabil mai mari decât în celulele mature normale. Celulele maligne apar cu cea mai mare frecvență în țesuturile ale căror celule se divid rapid. Așa se explică faptul că cele mai comune neoplazii sunt cele care apar în țesuturile regenerative de toate tipurile, dar în special în cele cu ritmuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cele mai bine studiate fiind cele de la șoarece, acesta fiind animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând 90% din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
epiteliale de a fi expuse la acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici carcinogeni, teratogeni și mutageni. Deși în țesuturile conjuctive se produc numai 10% din spectrul neoplaziilor umane, acestea sunt totuși prevalente la om, ca incidență. Concepția actuală despre transformarea malignă a celulei admite că procesul nu poate să apară printr-un singur eveniment mutațional, ci, mai curând, prin acțiunea concertantă a cel puțin două evenimente mutaționale independente, produse în una și aceeași celulă. Astfel de evenimente mutaționale condiționează tranziția celulei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
să apară printr-un singur eveniment mutațional, ci, mai curând, prin acțiunea concertantă a cel puțin două evenimente mutaționale independente, produse în una și aceeași celulă. Astfel de evenimente mutaționale condiționează tranziția celulei de la forma normală, la condiția de transformare malignă. În leucemii sunt necesare mai puține, pe când în carcinoame sunt necesare mai multe evenimente mutaționale care afectează fie protooncogenele, convertite prin mutație în oncogene celulare, fie genele supresoare de tumori sau antioncogenele care, prin produșii lor normali asigură desfășurarea normală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genele supresoare de tumori sau antioncogenele care, prin produșii lor normali asigură desfășurarea normală a diviziunii celulare. În esența sa, cancerul este un proces patologic multistadial. Exemplul cel mai concludent în ilustrarea multistadială a progresiei spre instalarea condiției de transformare malignă este oferit de apariția carcinomului de colon. În concepția modernă, unii carcinogeni chimici au rolul de inițiatori ai malignizării. Inițiatorii sunt carcinogeni care acționează prin efectul lor mutagen, dar, de obicei, singuri, ei nu produc malignizarea (deși uneori acționează atât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulei, decât după acțiunea agentului inițiator. Rezultatul acțiunii sale poate fi reprezentat de alterarea structurii ADN sau schimbarea stării de diferențiere a celulei. Gudroanele rezultate din arderea țigaretelor par a avea acțiune carcinogenă de tip promotor. Studiul fenomenului de transformare malignă este deosebit de complex și realizat la nivele diferite - molecular, celular și organismic. Era geneticii moleculare în studiul neoplaziilor a început odată cu descoperirea „oncogenelor celulare activate ce acționează dominant”(Shih și colab., 1981). Abordarea holistică, interdisciplinară, a fenomenelor din carcinogeneză, este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de la părinți la descendenți a altor patologii ereditare care au un pattern de ereditate mendeliană. Numai că toate proliferările neoplazice au o anumită componentă ereditară, deoarece apar pe fondul unor instabilități genomice provocate de mutații genice, cromozomale sau genomice. Transformarea malignă, considerată adesea ca fiind rezultatul unei mutații somatice, are atributul trăsăturilor ereditare, deoarece caracterul malign se transmite în succesiunea generațiilor de celule tumorale. Mutația protooncogenelor determină activarea acestora la nivel amplificat de funcționare, amplificare care condiționează conversia protooncogenei structural normală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Numai că toate proliferările neoplazice au o anumită componentă ereditară, deoarece apar pe fondul unor instabilități genomice provocate de mutații genice, cromozomale sau genomice. Transformarea malignă, considerată adesea ca fiind rezultatul unei mutații somatice, are atributul trăsăturilor ereditare, deoarece caracterul malign se transmite în succesiunea generațiilor de celule tumorale. Mutația protooncogenelor determină activarea acestora la nivel amplificat de funcționare, amplificare care condiționează conversia protooncogenei structural normală într-o oncogenă celulară activă. Inactivarea prin mutație a genelor de supresie a creșterii tumorale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la urmași, sau poate avea loc în linia germinală și, în acest caz, neoplazia dobândește caracter ereditar; ea se poate transmite în descendență sub forma susceptibilității, adică a predispunerii la malignizare. O mutație singulară este însă insuficientă pentru inducerea transformării maligne, dar, odată produsă în linia germinală, ea va fi transmisă, ca atare, la descendenți și odată cu ea și starea de susceptibilitate. Dacă în cursul vieții individuale apare o mutație somatică într-o celulă sau și o a doua mutație somatică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
apare o mutație somatică într-o celulă sau și o a doua mutație somatică, într-o aceeași celulă, cel de al doilea eveniment mutațional va potența prima mutație și acționând sinergic cu aceasta, vor declanșa împreună procesul multistadial de evoluție malignă a celulei, iar susceptibilitatea devine din stare potențială realitate patologică manifestă. Așa s-ar putea explica de ce unele persoane fac cancer în urma iradierilor accidentale, profesionale sau chiar terapeutice sau a unor traumatisme, pe când altele nu fac. În cazul traumatismelor, se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
deja purtătoare ale „primei lovituri”, adică sunt heterozigote pentru o genă de susceptibilitate la tumorigeneză și accidentul sau iradierea a prilejuit săvârșirea celei de „a doua lovituri” din modelul lui Knudson, lovitură necesară și suficientă pentru instalarea condiției de transformare malignă. Tumorile gonadale apar în urma producerii simultane sau succesive a mai multor evenimente mutaționale. Astfel de neoplazii nu se transmit la descendenți, dacă celulele germinale rămân nemodificate genetic. Celulele maligne sunt purtătoarele unor anomalii cromozomale neîntâmplătoare. Asemenea anomalii neîntâmplătoare au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lui Knudson, lovitură necesară și suficientă pentru instalarea condiției de transformare malignă. Tumorile gonadale apar în urma producerii simultane sau succesive a mai multor evenimente mutaționale. Astfel de neoplazii nu se transmit la descendenți, dacă celulele germinale rămân nemodificate genetic. Celulele maligne sunt purtătoarele unor anomalii cromozomale neîntâmplătoare. Asemenea anomalii neîntâmplătoare au fost evidențiate și în cercetările lui Imreh și colaboratorii (1994) efectuate pe linii microcelulare hibride realizate din fibrosarcomul A9 de șoarece și care conțineau cromozomul uman 3 complet sau parțial
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rata mutației spontane de 1 la 106 diviziuni celulare, rezultă că în cursul vieții individuale apar multiple posibilități de producere și acumulare a mutațiilor. Astfel se explică corelația pozitivă între frecvența neoplaziilor și vârsta înaintată a individului. În celulele transformate malign, după ce au depășit barierele proceselor reparatorii și imunogenetice, precum și rigorile presiunilor selective care elimină cele mai multe dintre celulele în care s-a produs primul eveniment mutațional, rata mutațiilor se corelează pozitiv cu rata diviziunii celulare, fiind, în consecință, mult mai mare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
un an pentru a dobândi, prin mutații și prin amplificarea genei dihidrofolatreductazei, o rezistență la concentrații de o sută de ori mai mari de metothrexat (analog al folatului, utilizat ca citostatic în tratamentul neoplaziilor, interferând cu sinteza ADN), pe când celulele maligne dobândesc rezistența numai în trei luni. Realizarea fenotipului malign este un proces multistadial care implică acumularea mutațiilor genice multiple, asociată cu desfășurarea unor mecanisme epigenetice. O singură mutație genică nu poate induce transformarea malignă, pentru inițierea acesteia fiind necesare cel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
amplificarea genei dihidrofolatreductazei, o rezistență la concentrații de o sută de ori mai mari de metothrexat (analog al folatului, utilizat ca citostatic în tratamentul neoplaziilor, interferând cu sinteza ADN), pe când celulele maligne dobândesc rezistența numai în trei luni. Realizarea fenotipului malign este un proces multistadial care implică acumularea mutațiilor genice multiple, asociată cu desfășurarea unor mecanisme epigenetice. O singură mutație genică nu poate induce transformarea malignă, pentru inițierea acesteia fiind necesare cel puțin două mutații, apărute simultan sau succesiv, în una
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
interferând cu sinteza ADN), pe când celulele maligne dobândesc rezistența numai în trei luni. Realizarea fenotipului malign este un proces multistadial care implică acumularea mutațiilor genice multiple, asociată cu desfășurarea unor mecanisme epigenetice. O singură mutație genică nu poate induce transformarea malignă, pentru inițierea acesteia fiind necesare cel puțin două mutații, apărute simultan sau succesiv, în una și aceeași celulă. În ultimul timp, s-a impus conceptul lui A. Knudson, privitor la geneza neoplaziilor, cunoscut sub numele de „ipoteza celor două lovituri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sub numele de „ipoteza celor două lovituri”, una fiind reprezentată de o mutație genică transmisă pe linia germinală, de la un părinte la copil, cea de a doua fiind reprezentată de o mutație somatică. Pentru ca o celulă să ia calea transformării maligne, al doilea eveniment mutațional trebuie să se fi produs în oricare celulă care a moștenit mutația germinală de la un părinte (gena de susceptibilitate). Necesitatea coincidenței acestor două „lovituri” mutaționale este un patent al naturii întru salvarea vieții, altfel frecvența neoplaziilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]