116,985 matches
-
Lucian Alecsa LUCIANOGRAMĂ (proiecție) La 50 de ani mă visez în Siberia sub o cruce de gheață - doar îngerul mă răsfață, în chip de mama Elisabeta, para și meta... fizica - întretăiere de drumuri întru Fiul și Fiica GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
PRIMĂVARA ÎN GRĂDINĂ Când primăvara sosește Grădina mamei înflorește Cu multe flori viu colorate. Ți-e drag să le privești pe toate. Mai vin și păsărelele Care-mi încântă zilele Cu glasul lor fermecător. E ceva încântător! Anton Mihaela
Primăvară în grădină. In: Alabala by Anton Mihaela () [Corola-journal/Imaginative/573_a_706]
-
folosească ușa, mai ales dacă locuiește la etajul al doilea. - Cioburile ar fi putut să cadă peste cineva în stradă, mai continuă femeia, am avut noroc mare, continuă femeia: puteam să ne pomenim cu cine știe ce pocinog și mai mare! "Norocul mă-ti!", mai scrâșni din dinți Oskar și hotărî să nu mai vorbească, până mâine, nici un cuvânt cu soția. Fără să se uite măcar la ea, cotrobăi în debara, își luă cleștele și o șurubelniță mare și curăță rama de bucățile
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
prin geamul de la capătul coridorului familiei Popescu nu se vedea numai pur și simplu vechea piață de pește, ci și personajele care, odată cu începutul zilei, au început s-o populeze. Și domnul Răpițeanu izbucni în plâns, când își văzu răposata mamă târguindu-se cu un vânzător. Fu atât de mișcat, încât i se făcu rău și căzu lat. - Să nu ne învinovățească pe noi că l-am omorât cu geamul tău! îi șopti la ureche soția. Și el hotărî să nu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați de sărbători și gurile flămînde ale copiilor sugeau laptele mamelor care l-au născut pe Isus să moară ca ea răstignită pe crucea din mine, pămînt în care mă așez să o simt cum mă zămislește și iarăși mă naște pînă la moarte și înviere, și iarăși mă învie pînă
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
mine ca peste un trup inert, - era atît de frumoasă încît numai gîndul că o pot privi prin mine ca o adiere peste florile care mă vor obloji peste răni mă trezește și mă aruncă în lume gol ca tristețea mamei ce-și îngroapă fiul alături de țărîna soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am fost
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni apa limpede. Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și m-am îmbufnat: De ce Mamă mi-e dor de tata? Eu mă uit la ea drăgăstos și-i spun: când vor trece sitarii ai să-ți aduci aminte de mine, voi zbura printre ei. Foarte ades umbra lui devine pasăre și printre gânduri fâlfâie ritmic
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
L-am omorît îngrozit cu bățul! Nu știam că în oameni sînt viermi. Viermele acela mă obsedează și acum. Locuiam de data asta la parter. Aveam o sufragerie sumbră, cu un dulap imens. Dormeam în pat cu o soră a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că și ea avea părul pubian roșcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la vreo 40, am avut o dragoste bizară, gata
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
un coteț cu lemne, am dezbrăcat-o... era vară... și i-am explicat cum se cheamă asta, cum se cheamă cealaltă, foarte doct. De unde știam? Fetița, înspăimîntată, a ieșit, așa goală cum era, și s-a dus să mă spună mamei ei. Scandal, bătaie, rușine!!! Probabil că nu m-am lăsat intimidat deoarece (dar acum îmi aduc aminte numai urmările!) a mai fost o bătaie.. pentru că un îngeraș i-a zis lui maică-mea că eu am făcut prostii cu Ani
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
amețiți de muzica țărilor, sub Ochiul triunghiular. Deschideam ochii, închideam ochii, știind, neștiind. Alunecând spre mare. Pietŕ Voi auzi cândva ca prin vis cum se scot cuiele, ca mari rădăcini eliberând lutul, voi coborî încet printre tâlhari, spre genunchii tăi, Mamă către insomnia de veci. Mă va aștepta, Doamne, abia atunci, truda cea mare de a vedea mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
Horia Zilieru Rânduitor de jertfe Rânduitor de jertfe sunt o, Mamă ! acum când te-nsoțești spre cer cu zeii (urmând în gând oglinzile Femeii isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
că fiul cu femeia lui o dată ne va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri grâu încolțit să-ascult
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi înaltul din adânc pământul legănându-și pre/clasicul mormânt.
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
lipsea șefa, Chiscoapa adik... și Marinela Rață și ar fi fost în formație completă... incoruptibilă echipă!... cum era violată o elevă, cum făceau scandal cu spume, cu crăci... apoi se dovedea că eleva chiar voise cu asupra de măsură... ce mama dreak!... așa... și trebuia ssă spun și eu ceva... da" "mai scurt"... așa mi-a scris pe o foaie albă Decuble, chiar pe o pagină din "Cartea roz a comunismului"... și m-am conformat... tocmai dezvoltam, idilic, metoda noastră a
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
dezvoltam, idilic, metoda noastră a lu" Călinescu, Silviu Predeanu, Mihai Ungureanu, Mihai Dinu Gheorghiu... felul cum combăteam noi comunismul, bînd la "Unirea,", cîntînd, în plină noapte, pe Ștefan cel Mare... că apoi a devenit și Sfînt... urlînd, de se speria mama lu" Sandu... și apoi jucam în forță biliard cu ciupercuță, la Sandu acasă... și Cici mi-a dat o cizmuliță super, violetă, adusă de la Paris... da" mi-a luat-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia perechea
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
faptul că undeva... departe... foarte departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți, să-l gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
emigrație, la urmă îl și resping. Mi se impune concluzia că sensibilitatea mea pro-românească e mai mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar nu sunt sigură că-i așa. (Ianuarie 1996) Risipa Mama nu numai că era conștientă de valoarea obiectelor, dar le și iubea, de la cele mai frumoase și de preț pînă la cele mai umile și de aruncat, căci în acestea din urmă vedea noi întrebuințări. Era foarte îndemînatecă - bricoleuse - într-
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
în acestea din urmă vedea noi întrebuințări. Era foarte îndemînatecă - bricoleuse - într-o vreme cînd femeile nu știau să facă multe cu mîinile. Și într-o vreme cînd casele burgheze erau supraîncărcate, fiindcă obiectele erau mult mai rare ca azi. Mama era o bună economă, dar eu nu vedeam la ea decît excesul și o socoteam zgîrcită. îmi arătam ostilitatea față de obiceiul de a strînge, față de obiecte, și afișam chiar opacitate artistică în cazul vreunui bibelou ori tablou. Jumătate din tot
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cu conștiința că pierd, dar totodată cu ideea că, în fond, destinul de refugiat politic în Franța îmi oferea o soluție care corespundea adevăratei mele firi. Ba chiar m-a fulgerat gîndul că se exersase justiția divină post mortem împotriva mamei. Paradoxal, în cele din urmă, m-am simțit încurajată și de ea, în pierdutul frumos, fiindcă îmi mărturisise odată că i-ar fi venit mai ușor să lase totul deodată, decît să nu adune sau să se despartă de fiecare
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se rătăcise butonul ăsta aici, cum de nu-l aruncase încă de-atunci, după ultima înfățișare!? Când îl cunoscuse purta butoanele astea de prost gust, că-i plăceau cămășile albe cu manșete duble. "Cadou de la mama când am împlinit 25 de ani." - îi spusese. De la mă-sa... Aiurea! Altădată a înjurat-o că nu-l iubise deloc, că n-are nimic de pe urma ei... Când mințea? Cine știe ce amantă, ce fufă de prost gust. Că el n-alegea
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]