1,512 matches
-
alte afecțiuni greu de diferențiat atunci, caracterizate, toate, prin stări de agitație. Că se abuza de diagnosticul de manie, în general, rezultă, iarăși, din faptul că pe lângă acești 21 de bolnavi cu manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplex, una monomanie, trei manii pelagroase; 35 bolnavi din 59 au figurat cu "manie". În continuare, repartiția pe dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prin stări de agitație. Că se abuza de diagnosticul de manie, în general, rezultă, iarăși, din faptul că pe lângă acești 21 de bolnavi cu manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplex, una monomanie, trei manii pelagroase; 35 bolnavi din 59 au figurat cu "manie". În continuare, repartiția pe dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de manie, în general, rezultă, iarăși, din faptul că pe lângă acești 21 de bolnavi cu manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplex, una monomanie, trei manii pelagroase; 35 bolnavi din 59 au figurat cu "manie". În continuare, repartiția pe dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, cu cele mai renumite ospicii, case
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
2 bărbați și 4 femei, "tratamentul lor reprezentând o sumă totală de 592 de zile", cu rezultatele menționate de doctorul Bottez în felul următor: "Unul din alienați, Alexandru Gheorghiu, care intrase în cura acestui ospiciu la 2 augustu, cuprinsu de mania acută cu idei de persecuțiuni, au ieșit deplin vindecat la 24 octombrie după un tratament de 84 zile. Altul, Dimitrie Sasu, intrat la 16 Augustu suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie (sic) după
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
suferind de alcoolism cronic, a încetat din viață în ziua de 13 septembrie (sic) după 28 zile de tratament. Rămân deci în prezent în ospiciu 4 alienați femei, 2 Române și 2 Israielite" etc., etc. Aflăm diagnosticul acestor bolnave: o manie pelagroasă "considerabil ameliorată"; o isterică cu idei nimfomane, și ea destul de ameliorată, dar care "presintă încă din vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vreme în vreme accese de nymphomanie în timpul cărora face propuneri obscene celor ce o înconjură" și care "deja de trei ori până acum a fugit din Ospiciu". O a treia bolnavă "este o dementă inofensivă", iar a patra, "cuprinsă de mania hesterică", este staționară. Dr. Bottez menționează câteva date despre imobil: este în afara orașului și insuficient ca spațiu, subliniind că " Modul distribuțiunei localului afectat la Ospiciu e de aseminea vicios, patru camere, una pentru gardieni, una pentru bucătărie, remân douie propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Atlas fotografic de câteva tipuri principale de alienați"*. Cu toate încercările noastre, nu am găsit această colecție fotografică, excepțională raritate bibliografică apărută încă atunci într-un tiraj foarte mic. Despre acest atlas fotografic, Gazeta Medico-Chirurgicală afirma: "12 tipuri principale de manie sunt cuprinse în această importantă lucrare, în care omul artei poate face un studiu complex" (G. Creiniceanu). Ieșeanul A. Fătu, în "Proiect de organizarea poliției sanitare în România", publicat la Iași în 1863, deține prioritatea în domeniul organizării asistenței sanitare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Vorbind era de spirit? Înțelegea gluma? Cât timp putea lucra cu mintea fără să obosească? Avea idei în politică? Era religios sau liber cugetător? Era superstițios? Avea frică exagerată sau ridiculă (de pildă de a atinge oarecare obiecte etc.)? Avea manii? De pildă de a număra lucrurile? De a face oarecare gesturi etc.? Avea oare alte idei bizare sau se deda la acte curioase? * Imaginația Avea multă imaginațiune? Avea spirit inventiv în meseria sa? Avea spirit inventiv în menajul său? * Emoțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din marile sindroame psihice. Cea mai importantă lucrare din această categorie ni se pare a fi "Câteva cuvinte asupra patogeniei și tratamentului psihozelor endogene". Abordând problema unor psihoze endogene, el reia vechea sa teorie referitoare la determinismul endocrin al melancoliei, maniei, demenței precoce și al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe care o abordează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se pare a face parte din patogenia demenței precoce". În completarea acestor opinii, C. I. Parhon a introdus, în tratamentul schizofreniei, insulina în doze mici, în opoziție cu cunoscuta metodă de șoc hipoglicemic insulinic preconizată de von Sackel. În terapia maniei și melancoliei, C. I. Parhon, în spiritul teoriei endocrino-humorale, a încercat tratament cu ser melancolic la maniaci și invers, cu rezultate încurajatoare. A încercat, de asemenea, tratamentul paraliziei generale progresive cu lichid cefalorahidian recoltat de la paralitici general ameliorați. În 1957
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
scheletul cercetărilor de o viață ale marelui savant. * Printre cele dintâi preocupări ale lui C. I. Parhon în legătură cu relațiile (puțin cunoscute la începutul carierei sale) între unele psihoze și tulburările endocrine, un loc important îl ocupă cercetările privind relația dintre manie și melancolie (psihoza maniaco-depresivă) cu perturbările funcțiilor tiroidiene. Încă din 1906, în colaborare cu Marbé147, este preocupat de acest determinism. El este formulat explicându-l în mai multe lucrări, inclusiv în tratatul publicat cu Golstein, în 1909, și apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în colaborare cu Marbé147, este preocupat de acest determinism. El este formulat explicându-l în mai multe lucrări, inclusiv în tratatul publicat cu Golstein, în 1909, și apare ca afirmație pregnantă, în 1913, în raportul prezentat la Gand: Credem că mania și melancolia reunesc, în multe cazuri, o patologie glandulară. Căci în cursul acestor psihoze, se întâlnesc, adesea, tulburări tiroidiene ca hipertrofia acestui organ, exoftalmia, palpitații, valuri de căldură, insomnie sau tulburări ovariene, ca amenoreea. Amintesc, de asemenea, că epoca puberală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
palpitații, valuri de căldură, insomnie sau tulburări ovariene, ca amenoreea. Amintesc, de asemenea, că epoca puberală, menopauza, epoca menstruală, care sunt de obicei însoțite de o hipertrofie tiroidiană sau de o exagerare funcțională a acestui organ, sunt cele în care mania și melancolia își fac adesea apariția. De asemenea, melancolia se manifestă mai ales la sexul feminin, în proporție de 80%, cifră care amintește pe cea găsită pentru sindromul Basedow (88%). Mai trebuie să adaug că, în cercetările pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Mém. de la Soc. méd. des hopitaux de Paris, 11 ianuarie 1926, t. L, nr. 2. 125. C. I. Parhon, Constituție, temperament și caracter, Almanahul sănătății și higienei, București, 1909. 126. C. I. Parhon, Note sur la formule leucocytaire dans la manie et la mélancolie (în colaborare cu C. I. Urechia), Bulletin de la Société des sciences médicales de Bucarest, iunie 1910. 127. C. I. Parhon, Cauzele neurasteniei, Higiena, București, 1912, nr. 5. 128. C. I. Parhon, Contribuții la studiul paraliziei generale familiale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par quel mécanisme la musique agit-elle sur notre affectivité?, Bulletin de la Société roumaine de neurologie, psychiatrie, psychologie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
l'anesthésie des téguments sur les céphalées et sur les troubles vaso-moteurs céphaliques. 1936, nr. 2, 3, 4. 2.Alexandropol Marie. Sur un cas d'addisonisme chez une alénée pellagreuse. Iunie 1924, nr. 3. 3. Alexandropol Marie. Un cas de manie avec hypertrophie thyroïdienne. 4-e année, nr. 3-4. 4. Alexandropol Marie. Dépression mélancolique avec hypertrophie thyroïdienne. 4-e année, nr. 3-4. B 1. Balliff Ch. Intermittence et démence précoce. 4-e année, nr. 3-4. 2. Ballif Ch. Persistence d'une dent temporaire et
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
avec hypertrophie thyroïdienne. 4-e année, nr. 3-4. 4. Alexandropol Marie. Dépression mélancolique avec hypertrophie thyroïdienne. 4-e année, nr. 3-4. B 1. Balliff Ch. Intermittence et démence précoce. 4-e année, nr. 3-4. 2. Ballif Ch. Persistence d'une dent temporaire et manie chronique. 4-e année, nr. 5, 6, 7. 3. Ballif. Ch. Contribution à l'étude de la glande ovarienne dans les différentes psychoses. Sept. 1921, nr. 1. 4. Ballif Charlotte. Deux cas de zona chez des paralythiques générales. 4-e année, nr. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
3. 2. Dérévici Hélène. Contributions à l'étude de la constitution somatique des aliénés. Aprilie 1927, nr. 1. 3. Dérévici M. Un cas de paraplégie hystéro-traumatique. 4-e Année, nr. 5-6-7. 4. M. Dérévici. Lésions du corps thyroïde dans un cas de manie. Ian. 1925, nr. 2. 5. Dérévici M. Sur un cas de mélancolie et lésions aortiques avec hyperthyroïdie probable. 4-e Année, nr. 3-4. 6. Dérévici Hélène et Gheorghiu T. Délire à deux chez deux soeurs. 1934, nr. 3-4. 7. Dérévici M.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
romane, preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Frigiderul meu e curat! zic, un pic jignită. — N-am vrut să spun asta, găgăuță ce ești! spune Suze. E vorba de instinctul de a-ți pregăti cuibul. De exemplu, Înainte de nașterea gemenilor, pe mine m-a apucat din senin mania de a-i călca cămășile lui Tarkie. Iar pe Lulu mereu o apucă să dea cu aspiratorul prin toată casa. — Cu aspiratorul? o privesc sceptic. Nu mă Închipui deloc copleșită de o dorință pătimașă de a da cu aspiratorul. — Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
buni. Liviu Antonesei: Ce treabă vor fi având domnii DDD, Radu Moraru (care începuse bine, a continuat potrivit, pentru a sfârși în penibilul invitaților de acum!) ori Cristoiu (depășit din toate punctele de vedere: de la înălțime, la umorul îndoielnic și mania de a scoate chestii "adânci" din toate platitudinile presei și realității noastre) cu presa, eu nu prea înțeleg, dar probabil d-l Tatulici a dorit să se simtă și între "ai lui", care de la utecime, care din șmecherime, care reunindu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
asasinare a monseniorul Iulius Hering (paroh la Bărăție), de către un sârb de religie ortodoxă pe nume Stoianovici, care a tras trei gloanțe asupra monseniorului. Atentatul nu a reușit, iar atacatorul a fost arestat și s-a constatat că suferea de "mania persecuției", el acuzând clerul catolic că îl discriminează pe baza unui conflict legat de căsătoria sa mixtă 448. Decesul Sfântului Părinte Pius X a ocupat un spațiu însemnat în paginile revistei 449. Moartea regelui Carol I al României a fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a condus la o nouă specializare medicală și la edificarea Psihiatriei. Medicii Corneille Agrippa și Jean Wier disting între demonomanie și psihozele naturale, între tristețea pasageră și melancolia autistă, cu forme depresive, evolutive spre suicid. Ei descriu diferite forme de manii, transformările și consecințele lor. Jérome Cardan face discriminare între perfidie și perversie; Felix Platter face clasificarea psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice, stările de excitație nervoasă și psihoze. Dar faima medicinii în Renaștere este dată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]