25,569 matches
-
Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul european al perioadei postrevoluționare a Revoluției Franceze de la 1789, când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o cunoaștere, nimic altceva decât o activitate a subiectului și că, prin urmare, În el (adică, În spirit) rezidă tocmai principiul ei. Trebuie admis, așadar, faptul că realitatea nu este „exterioară” Eu-lui, nici situată În fața Eu-lui (considerat aici, de o manieră generală, ca fiind centrul sau sediul tuturor ideilor), ci că realitatea este, dimpotrivă, un produs sau o reprezentare a acestui Eu, iar că legile realității nu sunt decât niște legi ale spiritului. Tocmai acest lucru l-am putea numi „orientarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definitiv, și asta deoarece, de vreme ce există o Încrucișare a punctelor de vedere, unul este la rându-i Înglobat și condus de celălalt. La fel și cu acțiunile noastre pe care le putem raporta În orice ordine sau succesiune, fiecare din maniere fiind la fel de legitimă ca și cealaltă - fie unei realități obiective (luate ca fenomene naturale, supuse, ca atare, legilor naturii exterioare), fie ființei noastre subiective, ale cărei emanații sunt, de fapt, acțiunile noastre. Această esență subiectivă a ființei noastre este, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existenței noastre. Găsim astfel subiectul plasat În fața problemei practice sau etice (quid agendum), problemă care, raportată la obiect, ar putea părea În mod evident dezgolită de semnificație, În orice moment subiectul trebuie să acționeze, adică să se comporte Într-o manieră sau alta și să-și manifeste esența, chiar dacă acest comportament ar putea fi, negativ definit, drept o abținere. Și, cum depinde În mod incontestabil de subiectul Însuși de a acționa Într-un fel sau altul, el este determinat să Își
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înflorirea acesteia, constituie, așadar, adevăratul conținut al principiului etic, cel care, În forma sa, implică și universalitatea ce decurge din recunoașterea identității de esență a tuturor subiecților. De vreme ce omul aparține și regnului natural, regula definită nu trebuie Înțeleasă de o manieră pur abstractă, ci trebuie completată ținând cont de Întreaga complexitate a ființei umane. Și asta pentru că ființa nu reprezintă numai spirit, ci și un corp (căruia Plotin i-ar fi atribuit o rușine), iar existența sa, supusă unor condiții multiple
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
interpenetrează reciproc, atât practic cât și logic, iar ele constituie, În fapt, un singur și același tot, căci nu sunt, În definitiv, decât două modalități diferite, dar la fel de necesare, de judecare și reglementare a comportamentului uman. Pe prima dintre aceste maniere o putem desemna drept Morala, iar pe cea de-a doua Dreptul. Insistăm aici pe apelativul comun, sau măcar cel mai răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cazul dreptului, dimpotrivă, judecata se face asupra acțiunii exteriorizate În integralitatea ei, inclusiv asupra scopului său; deci acest act, În totalitatea și finalitatea sa obiectivă, trebuie să constituie dreptatea! Diferența care există Între natura unui act exterior, individualizat de o manieră precisă, În timpul și În spațiul fizic și cea a unei activități pur interioare, obiect al unei simple intuiții imediate, explică toate diferențele care se pot constata Între drept și morală. Orice intuiție interioară conține, de fapt, un aspect original și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contradicție cu morala, și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de tragică acum, și pe care O.N.U. se străduiește să-l orienteze În liniile lui generale, tinde către armonizarea cu idealul moral al umanității civilizate. În sfârșit, libertatea juridică, În general, În cadrul unei societăți organizate, libertate fără
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin intermediul lor, fiecare persoană se prezintă astfel din punct de vedere material, distinctă de o alta. Totuși, În morală, această circumstanță dispare, căci nu e vorba decât de comportamente interioare. Trebuie deci să putem ajunge la conceperea Într-o altă manieră a unei multitudini de persoane; trebuie, categoric să ajungem la ideea pură a unei dedublări a persoanei care gândește, ceea ce este evident contrar obișnuințelor noastre. Dar logica ne-a Învățat de mult timp observa Mircea Djuvara să cunoaștem această operație
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului și a moralei iese În evidență În toate cazurile posibile, la o analiză mai aprofundată, În ciuda aparențelor datorate obișnuitelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici cu existența fizică, care Îi este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab intus, „dacă ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-a tot vorbit, În just titlu, despre Statul de drept, În opoziție cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant, „Codul lui Napoleon”), subliniază ideea că dreptul fundamental de libertate, care, prin natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm directivele, Într-adevăr extrem de schimbătoare, ale politicii interne a diferitelor state, exact ca tentative de soluționare, cerute de problemă”. Postulând, În manieră Rousseau-Kant, „principiul egalității juridice fundamentale a tuturor cetățenilor”, care trebuie să participe direct sau indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asupra lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este o moștenire naturală a omului. Trebuie să o creăm pentru a o avea. Dacă ar fi să-și urmeze, pur și simplu, instinctele naturale, omul nu s-ar mai lupta să-și câștige
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de alta, o datorie de a se supune”. Antagonismul primar dintre puterea Statului și Individul, considerat ca cetățean, nu poate să fie eliminat, chiar când o viziune mai profundă a problemei va permite de a fi concepută, Într-o altă manieră, și chiar redusă, Într-un anumit sens la „unitatea celor doi termeni ai raportului dintre Stat și Individ”. Nu trebuie (și nu se poate, de altfel) absolutizat nici unul din termenii acestui raport. Cei care au exagerat puterea Statului, precum și cei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru că o știe”. Hegel mai dezvoltase ideea conform căreia: „Statul este substanța etică conștientă de ea Însăși” și pe cea conform căreia: „Esența Statului este universalul În sine și pentru sine, raționalitatea lui A voi”. Del Vecchio arată, Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Nu există o seminție pură, nici măcar acolo unde uniunea socială e foarte veche și cimentată, chiar de de legătura politică”. Exemple: națiunea engleză, națiunea franceză etc. Aidoma, cu alte caractere precum: identitatea de credințe religioase. Giorgio del Vecchio afirmă, În manieră strict logică, două elemente esențiale pentru conceptul de Națiune: 1. Primul e un element psihologic, adică acea unitate profundă și Înnăscută de gândire și sentimente care alcătuiește conștiința națională și implică credința Într-un destin comun, cimentată de isprăvile eroice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însă o simplă iluzie a voi să derivăm validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și nu că această lege rațională
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dar oricum... Fiind și el părinte, s-ar cere să fie părtaș la tot ce se întâmplă sub acoperișul casei pe care a întemeiat-o. De dragoste nu mai poate fi vorba. Ce cuvânt mare! Acum totul, inclusiv bunele lui maniere, sunt amintiri peste care a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea vreodată intenția să scoată la lumină ce a îngropat la adâncimi greu de explorat chiar de el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune maniere și seducție de la craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune maniere și seducție de la craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita la somn. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai departe stingher aici, la noi, domnule coleg. Ceea ce era de apreciat la acest domn metodist era nu numai maturitatea în gândire, ci și curtoazia proprie generațiilor mai vârstnice, adică mai precis, felul lor de a se comporta în societate. Manierele. Dacă nu mă înșel, Regizorul era cu ceva mai tânăr decât mama mea. Agream la nebunie orice fel de povești despre alte vremuri, mai tulburi sau mai generoase, despre cum se trăia pe timp de război, despre foametea din ’46
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]