2,098 matches
-
chiar au arme interesante, deși de multe ori mai slabe decît cele pe care le găsești în timpul aventurilor. Iar uneori sînt unii care-ar vrea să faci ceva pentru ei, iar pentru asta primești diferite chestii, inele magice, pumnale vrăjite, mantii protectoare, poțiuni de putere sau cu otravă pentru inamici, bani sau altele de genul ăsta, plus experiență. Astea nu se-ntîmplă și-n afara consolei. Aici cele mai multe personaje par setate să te-ncurce cu replici aiurea și la care nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
putea îndoia, îndoiat, bucăți de culoare smulse și altele, cîte și mai cîte. Mai pierdea cîte ceva și Georgică, dar repede făcea rost de la altcineva. Spre exemplu, capul îl luase de la un dinozaur, unul din brațe de la un cosmonaut, iar mantia de la un cavaler. De asta nici n-au mai rămas multe jucării din vremea tatălui, supereroul distrugea totul fără milă. În ultimul timp, Cornel a început să-și protejeze jucăriile mai noi de forțele ucigașe. Îl scotea pe Georgică din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
asupra spidermanului care nu prea avea cum îi face față cu singurul braț rămas. Credeți ce vreți. Eu așa-s fericit. Nu te simți cîteodată furios cînd Radu îți trage una și-apoi afișezi un zîmbet? a icnit batmanul, lăsîndu-și mantia din plastic în mîinile supermanului, pentru a sări în sprijinul spidermanului. Ba da. Îmi vine cîteodată să... să-i dau în cap pînă nu se mai scoală. Și? Și nimic. Aștept. Spusese prea multe. Poate n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
e titlul sub care Jean Delumeau a întreprins o nouă anchetă pe această temă, urmărind să definească "sentimentul de securitate în Occidentul de odinioară" 8. Un tablou de Miralheti (sec. XV) înfățișează o mulțime de oameni (clerici și mireni) sub mantia desfăcută, ca niște aripi imense, a Fecioarei. Reprodus fragmentar pe copertă, tabloul respectiv rezumă în fond tema cărții. Omul a dorit întotdeauna să se asigure contra riscurilor de orice fel. Strămoșii invocau câte un sfânt pentru fiece boală și dispuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a țarinei contra secetei și grindinei, a individului față de orice fel de întâmplare nefastă etc. a condus la procesiuni de tot felul, imploratoare, iar din partea bisericii la cultul sfinților și al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei practica o serie de mijloace spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Daniels nu este, cel puțin la prima vedere, una sever implauzibilă sau lipsită de orice suport intuitiv. În plus, dacă îl credem pe Daniel Wikler, "Daniels nu este de fapt preocupat în mod special să-și plaseze teoria sub mantia lui Rawls. Ceea ce susține el este, mai curând, faptul că argumentul său stabilește o bază pentru echitatea în accesul la serviciile de îngrijiri medicale care va decurge din orice teorie a dreptății care include un principiu al egalității echitabile a
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în anii jocului cu cenzura prin calambur și deturnare de gen (literar, evident), nici o judecată asupra scriiturii sau a prezenței publice la conferințe. Zborul (plonjat? planat?) al obiectului neidentificat (prin formă, culoare) acoperise amintirea lui Zacharias Lichter, sub a cărui mantie a apărut tânărul asistent universitar în primăvara lui 1971. Când am reconstituit acel moment, m-am dus la raftul bibliotecii și am luat volumul cu pagini îngălbenite, cu coperta de culoarea paiului de grâu, purtând numele autorului (Matei Călinescu) și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil se îngrozește (nu însă și Baudolino!) aflând că acea creatură nepământeană ascundea sub candida mantie, de la brâu în jos, o anatomie caprină. Iubindu-se cu eroul nostru, divino-ferina ypatie se jertfește, abdicând de la jurământul de iubire și credință pentru marea maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează din acel tărâm, călare pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n oglinzi siderale,/ în recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel mai adesea, identitatea Grădinarului se învăluie în cutele mantiei înroșite sau în hlamida albă a îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de taină), pătrunde, "prin cosmicul praf
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată de ambii scriitori prin negarea capacității de a auzi și a simți. Liniștea îmbracă viață într-o stranie mantie de înstrăinare, apărând astfel în opoziție netă atât cu moartea, cât și cu adevărată trăire. Motivului tăcerii cu trimitere la abilitatea creatoare a celor doi autori demonstrează că ambii au perceput existența unei corespondențe între împietrirea inimii și tăcerea naturii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acesta din urmă îi dăruiește emulului sau dorința de a retrăi iluziile, speranța, forța imaginației, fericirea copiilor și a anticilor. Leopardi deplânge pierderea stării originare a ființei în care iluziile, rătăcirile (error), speranțele și imaginația puternică îmbrăcau viață într-o mantie înșelătoare, dătătoare de fericire. Trecutul personal este deseori asociat în versurile sale cu cel al omenirii iar copilăria are caracteristici comune cu antichitatea. Datorită apropierii de natură, imaginația celor din vechime era energică și activă precum cea a copiilor. În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Canturi s-a hrănit, asemenea unui copil ce avea nevoie de un maestru, împotriva căruia s-a revoltat în mod inevitabil. Se poate vorbi astfel despre un leopardism quasimodian ambivalent: o dragoste amestecata cu ură ce învăluie într-o nouă mantie, neoromantica, versurile autorului ermetic. Preluările din Canturi punctate de-a lungul analizei permit plasarea leopardismului quasimodian în cadrul unui neoromantism de sorginte leopardiană, ale cărui ipostaze trebuie privite, în mod necesar, într-un context literar și cultural mai larg, marcat de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Un ultim exemplu de repetare intratextuală (cu sugestie intertextuală) evidențiază spectrul de nuanțe care învăluie ridicarea de la Pământ către spațiul selenar-edenic. (H7a) Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
H7a) Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 52). (h7b
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mason." "Ba da", strigă Montresor bănuim noi cu o anume disperare în glas. "Tu, mason! Imposibil!" constată Fortunado cu dispreț, cerînd o dovadă. "Iat-o!" spune Montresor, spre surprinderea interlocutorului, dar, indubitabil, și a cititorului, scoțînd o mistrie de sub faldurile mantiei. O mică intervenție analitică se impune pe acest palier de la sine, oricît de mult am încerca, într-o primă fază, să rămînem pur descriptivi. La mijloc este o confuzie, neexplicată de naratorul lui Poe complet axat pe rolul idiotului inofensiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frunții o fibulă grea, cu o piatră prețioasă, și o tunică din catifea aurie, cu umerii marcați și cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte și firele aurii din țesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broșă de argint, de forma unui dragon. Veșmintele îi erau extraordinare; mă simțeam aproape la fel de speriat de ele pe cît mă îngrozea prezența acestui mort viu. Erau haine reale, vii, noi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aproape la fel de speriat de ele pe cît mă îngrozea prezența acestui mort viu. Erau haine reale, vii, noi, nu piese decolorate din vitrinele unui muzeu. Iar el le purta cu o extraordinară opulență și grație, stînd tăcut în fața mea, cu mantia aceea albă căzînd în falduri în jurul lui asemenea unui vîrtej de zăpadă. În lumina lumînărilor i-am văzut mîna cu degete boante și răni cicatrizate, așezată pe mînerul unui pumnal, iar dedesubt piciorul puternic într-un pantalon verde și încălțat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare a emoției pure, care respinge orice încercare de intelectualizare, și care este zborul. Desigur, lirismul esențial al creației sale, mai renaște din ceva, și anume, din "natura sa romantică, de tip contemplativ
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o dată încântat exercițiu de lectură pe paginile publicisticii călinesciene, constați că în transparența lor, indiferent de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele au întotdeauna un caracter defensiv. Ascetul de bibliotecă, hipersensibil, nu este un egolatru, sau cel puțin neagă că ar fi, dar își dorește, își iubește și își cultivă celebritatea, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care pictorul Verona îl face reginei, reconciliere tactică cu arta bizantină ca epitom al artei naționale. "Pictorul Verona a avut fericita idee de a reprezinta într-o schiță mai mult decorativă pe Augusta ocrotitoare ca Împărăteasă bizantină, cu diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe. Suportul și cadrul ce susțin pictura sunt foarte reușite adaptări de motive bizantine; lor se datorește în bună parte sporirea efectului produs de această schiță"140. Prezența reginei la această manifestare subliniază intenția de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în artă sub înfățișarea unui moșneag străbătând văzduhul în fuga mare, grăbit de a săvârși opera celor șase zile, este cu totul altfel conceput de M.S. Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu dreapta presărind pe firmament nenumărate stele sclipitoare (...)"144. Regina mai participă la această expoziție și cu mobilier, tronuri și dulapuri "sculptate cu ornamente" care decorează la rândul lor "acel templu artistic din palatul Cotroceni, făurit întru întreg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întipărită în substanța romanului tabloul biroului său. "Într-adevăr, biroul lui Alexandru Lăpușneanu, îi semăna, cu deosebire: picturi de meșteri români, amestecate cu stampe și desene din tinereță ale lui Pascin sau Derain; vechi statui coclite de împărați bizantini, cu mantia pe umeri și coroana pe frunte, alături de Brâncuși; cărți ilustrate erotice, alături de colecții vechi de revistă; clasicii amestecați cu romanticii și simboliștii și apoi, covoare oltenești cu stângace înflorituri, alături de bukharale, Karamanii, șele de cămilă arăbești, șfeșnice bisericești și cruci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la dreptul roman (secolul al XIII-lea). Din acest moment, mesajele evanghelic, grecesc, roman fermentează sub mantia bisericească, însă aceasta le ține în frîu și împiedică orice răbufnire. În perioada Evului Mediu, orice revenire la sursele religioase care ar opune Biblia și Evangheliile doctrinei bisericii catolice este condamnată ca erezie, excomunicată, reprimată, anihilată. Dimpotrivă, în interiorul gîndirii creștine
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fiicei sale Ecaterina: "Nenorocitul, i-am spus să nu se apuce de literatură! L-am sfătuit să facă orice meserie, numai asta nu; e cea mai trudnică." Și totuși, doar pe această cale, fiul și-a regăsit tatăl! Învăluit în mantia unei nepătrunse taine, primul fiu al lui Caragiale a trezit în mod evident antipatii durabile dar și entuziasme înflăcărate, a determinat atitudini retractile și rezervate dar a și binemeritat omagii pentru opera sa: convingerea lui Vasile Lovinescu este că "Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
emoționale. Iată câteva care sunt mai puțin evidente: * Reputația sau precedentul văzute ca sprijin unic Exemplu: "Ministrul consideră acest mod de soluționare ca fiind foarte potrivit și de aceea noi trebuie să ..." * Generalizări sclipitoare (sau o concluzie îmbrăcată într-o mantie atrăgătoare) De pildă, " Principiile unei conduceri bune impun să acționăm în acest fel." * Fraze încuietoare De exemplu, "Experiența țărilor dezvoltate în acest domeniu a dovedit că ..." * Atracția lucrurilor la modă. "Fiecare lider știe că informatica este ..." Erorile de vorbire sau
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]