5,193 matches
-
jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție, să se fixeze pe latura care indica - joc neutru. Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa la dimensiuni incredibile iar - deznodământul - era imprevizibil...!! Disputa În doi, continua să se desfășoare, extraordinar de tăios! Pe măsură Însă ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
subânțeles. I se adresă. „Cât socotești valoarea, aceastei bijuterii, Doctore...!?” Gironda se Îmbujoră vizibil dar, nu reproșă nimic bărbatului ei. În schimb Doctorul...? Acesta intuia ce avea să urmeze, de aceea, răspunse făcând pe filozoful, Încercând să-l nevrozeze la maximum. „Este bine cunoscut un foarte mare adevăr.Omul nu poate fi comparat sub nici o formă cu o cantitate materială! Omul, oamenii, prețuiesc mai mult decât toate valorile pământului...!! Numai „EL”, este acela care crează și dirijează toată materia indispensabilă existenței
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la timp, pot genera - viața ori moartea fiecărei persoane...! Aceste principii de drept a condiției umane, cu siguranță Carla le cunoștea dar, le trecu cu vederea. În dorința ei de-a pulsa viața În fiecare clipă, de-a beneficia la maximum de timpul ei liber - iubindu-se pe sine - dorind ca lumea să-i datoreze totul, În timp ce era hotărâtă să savureze bucuria existenței sale. Îmbufnată, plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte de-a mai adresa În direcția dormitorului câteva cuvinte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
statului. Cum nici pe ei cutremurul nu-i ocolise, din contră, stricăciunile fiind multiplicate, aceștia amenințau, reclamau la te miri cine, se prezentau la Centrala Coperativei ori la grupul de șantiere solicitând continuarea lucrărilor abandonate. Tony Pavone era solicitat la maximum. Pentru a câștiga timp, stopând temporar excesul de zel al unor beneficiari răutăcioși, Îi invita pe rând la unul din restaurantele de prim rang al capitalei unde Împăcarea spiritelor se făcea până târziu după miezul nopții cu parale cheltuite din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o constitue Înscrisul din registrul de poartă. De fapt, avem și declarația șoferului...!” “Am voie să văd ce scrie...??” “Mai bine facem o confruntare!” Întrebările bine cunoscute se repetară iar șoferul palid la față de frică, dădea răspunsuri mecanice Înfricoșat la maximum de milițianul ce stătea În spatele lui cu cătușele gata pregătite,aprobând toate Întrebările care i le punea milițianul Încât Tony Pavone exasperat izbucni. “Mă idiotule...! Cum poți afirma cu certitudine...? Dacă ai așa o memorie bună uite, registrul de poartă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dar repede În caz contrar, vă i-a mama dracului...!” Înfricoșați, noii locatari ai penetenciarului Rahova se dezbrăcară Într-o Îngesuială greu de Înfăptuit. Și așa, Înainte de a primi ordinul de dezbrăcare arestații abea se puteau mișca fiind Înghesuiți la maximum, dar acum...? Unul din liberi, răgni. „Împachetați țoalele după care scriți pe ele numele vostru. Iar după această ispravă, pas alergător la baie nu Înainte Însă de-a vă tunde părțile păroase. Uite, aveți câteva foarfeci...! Să lucrați repede, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zeci ori trei sute arestați, pentru a Încăpea toți Înăuntru era necesar să Înfigă unul În celălat În cele mai dificile, caraghiose poziții pe verticală, Încât efectiv ce-l mai mic spațiu Între corpurile omenești era eliminat! Deci, arestații timorați la maximum ca să se poată Îmbrăca trebuia să se miște să se aplece să facă mișcări și astfel Începură să se Îmbrâncească, lovindu-se Într-o hărmălaie În care Întradevăr te pufnea râsul...! Același Liber, ordonă. „Drepți. Nimeni nu mai mișcă....! Încă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
praf Înfiorător. Mă străbătu un fior de la picioare În sus. Nu simțeam nici o adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zori, ca în ziua precedentă. Din nou parul, din nou scutul greu care apăsa umărul ce-l durea, din nou jocul cu penele. La prânz, pâine și apă. Apoi, antrenament. Trecură mai multe zile. Nervii lui Valerius erau întinși la maximum. Antrenamentul deveni mai dificil. Valerius trebuia să urmărească mai mulți tineri care, asemenea rețiarilor, alergau cu spatele la el. Trebuia să-i atingă cu un rudis muiat în vopsea roșie. Cu toate că exercițiile la par și jocul cu penele îl făcuseră mai rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe vânzătorul de cartofi dulci, cel care vindea alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îmi placi. — De ce? Pentru că mă încadrez așa de bine în secolul douăzeci? De ce? — Ești ca un câine. Aici m-am încordat puțin. Lucrurile astea nu-mi fac încă mare plăcere. Când e vorba de fete, cer să fiu tratat cu maximum de seriozitate. În cazul de față, însă, îmi este foarte clar că aș cere mult prea mult, mai cu seamă că abia dacă reușesc să-mi păstrez o mutră sinceră. — Ai deja un câine. — Acum am doi. La ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de laborator necesare procesului de învățământ. Asigurarea bazei materiale corespunzatoare, ușor adaptabile nevoilor educaționale a constituit un element primordial al reușitei. Laboratorul de chimie a devenit un loc unde fiecare elev găsește prilej de manifestare și afirmare, de valorizare la maximum a potențialului fiecăruia. Existența în școală a unui laborator modern a permis organizarea în cadrul liceului a numeroase manifestări: activități demonstrative și schimburi de bune practici în cadrul cercurilor metodice ale profesorilor de chimie care au fost extrem de apreciate precum și organizarea de
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
împietriți de frică. Este ceva înspăimântător să-ți fii străin ție însuți. Oamenilor nu le plac propriile complexități. într-adevăr, e tragic. Vultur-în-Zbor întrebă: De ce anume? Obsedați. De ce anume? — O! spuse Virgil. Nu contează. Curățatul podelei. Orice. Du obsesia la maximum și ea te va proteja. Obsesia doamnei O’Toole pentru stabilitate ar putea să-i fie cea mai bună protecție. După cum am spus, Efectul se răspândește, știi bine. Se răspândește. Tăcu. — Ei își stabilesc adesea o perioadă a vieții asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp. Știi, înainte de a pleca din K. Dar asta nu contează. Aveți aici un pat. Un pat pe care Elfrida Gribb s-a întins imediat. Peste o clipă, dormea deja profund. Fără îndoială că nervii ei, care fuseseră întinși la maximum după moartea lui Ignatius, se răzvrătiseră în sfârșit și ceruseră un răgaz pentru regenerare. Vultur-în-Zbor s-a simțit sincer ușurat. Virgil l-a lăsat singur, spunându-i: — Adună-ți puterile. Asta-i important. S-a îndreptat spre fereastră, ferindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui. De fiecare dată când îl loveam, scoteam un sunet greoi, răgușit, care umplea aerul din jurul nostru. Lumea mea părea că se redusese la corpurile noastre, încolăcite într-o parodie de intimitate, dar toate simțurile îmi erau încă ascuțite la maximum. Când Belinda s-a mișcat, am auzit-o. — Rămâi acolo unde ești sau îi rup piciorul! am țipat, fără să-mi iau privirea de la Dominic, a cărui față sângera. Spune-i, pentru Dumnezeu să stea acolo, Dominic, sau îți rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
extremă a comicului, satiricul presupune o maximă detașare de obiect, iar indignarea, revolta și disprețul sunt sentimente care îl încearcă în egală măsură pe autor ca și pe cititor. Satiristul va trebui să acționeze cu precauție și să extragă un maximum de efect din utilizarea urâtului, fără a diminua forța ideii satirice pe care dorește să o evidențieze. Însă, pe când satira și ironia au o funcție predominant intelectuală, urâtul- o funcție preponderent emoțională. Situându-se între ironic și satiric, sarcasticul provine
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
material, a diminuării accentuate a activităților extrașcolare, sugerând formarea prin mijloace profesionale a specialiștilor, care să contribuie la determinarea autoformării educației, a educației civice, care să reconstruiască personalitatea elevului, să-l ajute să se dezvolte și să-și exploreze cu maximum de eficiență aptitudinile și capacitățile de care dispune. Activitatea de autocunoaștere și autoevaluare realizate printr-o consiliere corectă, egalitatea de șanse, prin alegerea acelei oportunități, prin care să-și pună în valoare capacitățile intelectuale și psihomotrice, constituie pârghii care duc
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
palmieri mă făceau să simt că suntem Într-un loc cu un oarecare aer exotic. Hei, veniți aici, strigă Leo, care se tolănise pe o canapea În colțul din stânga, așa cum Îi ceruse Elisa. Un DJ ascuns pusese 50 Cent la maximum și am observat că Skye se instalase deja În poala unui tip și se legăna În ritmul muzicii. Pe masa lor era instalat un fel de minibar, cu sticle Împrăștiate de Veuve Clicquot, Ketel One și Tanquerey. Erau și carafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fructe, pentru că fetele fac tot timpul pană pe capul lui. Cel puțin, dacă mie Îmi leșină una pe scaun, nu trebuie s-o iau de la capăt. În plus, el le vede de obicei Înainte de marile prezentări, când sunt Înfometate la maximum, din moment ce au fost la super-regim, ca să Încapă În rochii. E greu, frate. Ne lasă pe noi să adunăm cioburile. Da, am auzit chestia asta. Ascultă, mi-a făcut plăcere să te cunosc, dar trebuie să fug să salut un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
incinerate. Nimeni nu va ști că timp de zece ani Saul Lesnick, psihiatru comunist, jucase la două capete - și că o făcuse cu succes. Mal medită asupra asocierii lui cu acești noi colegi, gândindu-se că tebecistul se alesese cu maximum de câștig din înțelegere, iar jocul lui cu FBI-ul dăduse roade: fiica îi fusese cruțată de un viol cu coada de mătură sau de o anemie pernicioasă, dată fiind faima bucătăriei de penitenciar, bogată exclusiv în amidon, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașina de scris, manuscrisul, masa și scaunele. *** Dudley îl duse pe Mal înapoi la hotel, fără ca vreunul din ei să scoată un cuvânt. Mal lăsă radioul pe același post, unul de muzică clasică - un program pretențios -, cu sonorul dat la maximum. În loc de la revedere, Dudley îi spuse: — Ai un stomac mai tare pentru meseria asta decât mi-am imaginat eu. Mal se duse în camera lui și petrecu o oră sub duș, până când consumă toată cantitatea de apă caldă a întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-ar numi Ștefan Oană. Amândoi așteptau o minune, sau cel puțin o clarificare. Dar de la Istanbul nu mai venise nici o veste, iar pregătirile și declanșarea invaziei asupra Moldovei făcuse ca rețeaua de informații a Apărătorilor să fie solicitată la maximum În scopuri strict militare. Încetul cu Încetul, gândul de a salva ce se putea salva și de a rămâne În viață o zi În plus acoperise totul, ca umbra unei furtuni care nu mai lăsa speranța nici unei raze de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]