1,563 matches
-
care un moment anecdotic e tocmai acela care va forma tema din Catastrofa lui Liviu Rebreanu. PROZA DOCUMENTARĂ Masivul dar superficialul roman al lui Eugen Goga, Cartea Facerii, reia la alt moment istoric ideea din Îndreptări de Duiliu Zamfirescu, opera memorialistică din lumea didactică a lui C. Kirițescu, interesantă, continuă nuvelistica cu suburbii idilice și patriarhale a lui Delavrancea, pe care o cultivă foarte pitoresc Sărmanul Klopștock, scriitor bizar, de o volubilitate grotescă. Lumea acestuia, așezată între marginea tabacilor și maidanul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
predominant istoriografice. Străbunicul Manole Iorga, băcan înstărit, îngrijea arhiva orașului Botoșani și colecționa documente asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce tradusese Iconomia rurală și dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena Drăghici, a tradus în 1858 romanul Adolphe al lui Benjamin Constant. Avocat și magistrat la Roman, unchiul Emanoil Arghiropol („moșu Manole”) compunea proză (Nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului. Fie că exaltă dragostea de neam și pledează pentru conservarea tradițiilor, fie că recomandă sau denunță vreo carte ori prin radio dă „sfaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
de Filosofie a Universității müncheneze. Emisiunile radiofonice din ciclul „Lumea creștină”, realizate de el, sunt difuzate sub pseudonimul Lucian Loga. După pensionare, în 1980, se stabilește definitiv la Freiburg im Breisgau. Toate evenimentele acestei biografii au fost exploatate în volumul memorialistic Întâlnire cu oameni și idei, publicat postum, în 1995. În perioada studiilor universitare colaborează sporadic cu recenzii și microeseuri la revista „Pagini literare” din Turda, unde și debutează, la „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Coleg de serie cu Grigore Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
spune fără teama de a greși că Lovinescu devine romancier în adevăratul sens al cuvântului abia după asumarea lucidă a predispoziției evocator-nostalgice și a moldovenismului temperamental, exorcizat în literă scrisă. Așa se explică diferența majoră dintre Memoriile lovinesciene și proza memorialistică a moldovenilor: în primul caz avem de-a face cu o operă "obiectivă" prin excelență, fiindcă recurge la "purificarea prin depersonalizare" a discursului confesiv, atribuind criticului atât funcția narativă, cât și rolul de personaj implicat pe scena vieții literare; în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
presiunea factorilor economici, pentru că aceștia, la rândul lor, determină niște structuri specifice, în funcție de psihologia rasei. În opinia criticului, "vicisitudinile istorice, care au împiedicat crearea unei psihologii necesare economiei naționale, au împiedicat cu atât mai mult precipitarea condițiilor psihologice prielnice formației memorialisticei". Drept consecință, "nesiguranța proprietății a dus, la noi, la atrofia spiritului de prevedere și de economie, iar lipsa de conștiință a duratei în timp a împiedicat dezvoltarea unei specii de îndeletnicire literară, rezumată pe convingerea robustă a eternității"1. Pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu literatura și arta, cultura, în general, constituie de fapt manifestarea spirituală concretă a oricărei societăți civilizate (e vorba, desigur, de civilizația modernă, urbană, care atribuie literaturii și artelor statutul de profesii liberale). În contradicție cu principiile limitativ-subiective ale genului memorialistic (niciodată exersat, în literatura noastră, ca formă specifică de "îndeletnicire literară", ci aproape numai în gama ocazional-minoră a lamentațiilor pe tema trecerii inexorabile și a pelerinajului la ruine), Memoriile criticului de la Sburătorul nu celebrează fuga de prezent și nu proclamă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei Lerian), și autorul însuși, adică omul care scrie, cu biografia și cu toate "teoriile" sale. Ei bine, odată redescoperit filonul memorialistic, era necesar ca prozatorul să abordeze din nou romanul (genul "obiectiv" prin excelență), de data aceasta cu experiența scriitorului ce știe să asculte timpul și să relateze corect o poveste. Cu alte cuvinte, originalitatea romanului lovinescian din deceniul al treilea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
punctând, ca să folosesc o clasificare intrată în uz, glisarea de la paradigma "ionicului" la cea a "corinticului" (spre deosebire de Andrei, Bizu nu doar trăiește, ci vrea să scrie efectiv o carte). Ca atare, deși e imaginat ca o continuare firească a operei memorialistice, romanul lovinescian se va îndepărta treptat de modelul tradițional al prozei "moldovenești" și al literaturii de atmosferă printr-o serie de procedee ingenioase, multe dintre acestea, am anticipat, de cea mai pură factură melodramatică. Apoi, dacă extrapolăm principiul serialității și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
critice și literare deopotrivă (și nu numai a Istoriei literaturii române contemporane). Iar de la Bizu încolo, romanele lovinesciene se vor "citi" unul pe altul în succesiunea lor cronologică, în grila de acum bine cunoscută a unui discurs cu înșelătoare tentă memorialistică, ce reînvie trecutul doar pentru a-l îngropa mai bine, făcându-l "uitat" în pagina scrisă. Literatura criticului ajunge să fie în cele din urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de imaginație merită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale lui Lovinescu însuși, cele ale lui Mihail Dragomirescu, Ibrăileanu, Călinescu, cum și ale lui Eugen Relgis, Mircea Eliade, Anton Holban și Octav Șuluțiu. Criticul apreciază că, spre deosebire de literatura memorialistică (tributară afectivității, moldovenismului "liric" și "subiectiv"), epica autobiografică ar reflecta efortul obiectivării, prin două modalități predilecte de prelucrare literară a materialului diegetic: 1. reconstituirea memorialistică "ușor romanțată"; 2. proiectarea propriei psihologii "într-un șirag de eroi ce se pot reduce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Eugen Relgis, Mircea Eliade, Anton Holban și Octav Șuluțiu. Criticul apreciază că, spre deosebire de literatura memorialistică (tributară afectivității, moldovenismului "liric" și "subiectiv"), epica autobiografică ar reflecta efortul obiectivării, prin două modalități predilecte de prelucrare literară a materialului diegetic: 1. reconstituirea memorialistică "ușor romanțată"; 2. proiectarea propriei psihologii "într-un șirag de eroi ce se pot reduce ușor la aceeași unitate sufletească"5. În concluzie, pentru prozatorul Lovinescu "amintirile" personale nu constituie decât o sursă de inspirație, și nu un model epic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se pot reduce ușor la aceeași unitate sufletească"5. În concluzie, pentru prozatorul Lovinescu "amintirile" personale nu constituie decât o sursă de inspirație, și nu un model epic demn de urmat: pentru a se transforma într-un veritabil "roman", reconstituirea memorialistică se cere acum "romanțată"/ mitizată. Ca atare, e greșit să considerăm "subiectivă" literatura autobiografică numai pentru motivul că se referă la viața autorului. Repet: evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu impune, după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lucru e aceea din Viață dublă, cum asemănătoare e și natura (numai în parte autobiografică) a "materialului" epic supus "romanțării". Iată ce mărturisește prozatorul într-un interviu publicat la puțin timp de la apariția cărții: "În Bizu n-am depășit domeniul memorialistic și psihologic, pe care-l cultiv ceva mai de mult, decât prin forma de narațiune epică legată și nicidecum prin fond. Fondul, după cum am mai spus, rămâne memorialistic și autobiografic, adică însuși materialul ce ar fi trebuit să servească pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la puțin timp de la apariția cărții: "În Bizu n-am depășit domeniul memorialistic și psihologic, pe care-l cultiv ceva mai de mult, decât prin forma de narațiune epică legată și nicidecum prin fond. Fondul, după cum am mai spus, rămâne memorialistic și autobiografic, adică însuși materialul ce ar fi trebuit să servească pentru un nou volum de Memorii, dacă în decursul tratării lui nu s-ar fi organizat singur sub forma ficțiunii romanțate (s.n.), fără pretenția adevărului istoric, dar cu intenția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unor experiențe revelatoare, transfigurate în limbajul sugestiilor și temelor muzicale (sonata lui Vinteuil, compoziția contrapunctică) și într-un "stil" aluvionar, ce corporalizează scriitura și mărturisește calitatea esențială a viziunii. Apoi, la Proust, filonul autobiografic nu era transpus literar în manieră memorialistică, ci numai ca document psihologic susceptibil de a furniza materia primă a unei opere de ficțiune, fără legătură cu biografia scriitorului care s-a și grăbit, de altfel, să-i contrazică pe curioșii vânători de amănunte picante (nu altfel va
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sensibilitate, dintre "eu" și "lume". Dar, ca și À la recherche..., cu toate că pornește de la o experiență autobiografică, Bizu nu-i (doar) operă de memorialist. Motivele sunt, de bună seamă, complet diferite. 1.2. Call me "Bizu" Pornind de la același fond memorialistic, romanul lovinescian intenționa să trateze numai experiența eului intim și a spațiului privat (materia epică din Bizu cuprinde, suntem preveniți, al treilea volum de Memorii), de data aceasta cu mijloacele "ficțiunii romanțate" element distinctiv al epicii autobiografice și al literaturii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numai experiența eului intim și a spațiului privat (materia epică din Bizu cuprinde, suntem preveniți, al treilea volum de Memorii), de data aceasta cu mijloacele "ficțiunii romanțate" element distinctiv al epicii autobiografice și al literaturii ficționale în genere. Însă reconstituirea memorialistică din creația romanescă implica, în opinia lui Lovinescu, un obligatoriu transfer de identitate, astfel încât personajul fictiv să-l "reprezinte" pe autor la modul simbolic, în orizontul lui als ob, conform convenției care stabilește că distincția dintre autor și narator marchează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că unitatea psihologică dintre autor și eroul său fictiv constituia o condiție necesară (de fond) a "epicii autobiografice". Dar până să introducă pe Bizu în scenă, prozatorul mai avea de rezolvat o dificilă problemă tehnică: aceea a tranziției de la narațiunea memorialistică la roman, de la documentul autobiografic brut la "romanțarea" (literaturizarea) sa. Să vedem, mai exact, cum procedează romancierul inspirat de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Fălticeni pare să se deruleze în regim oniric, într-un vis din care naratorul se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat în chiar timpul relecturii propriului text memorialistic. Detaliul merită evidențiat, pentru că semnalează explicit legătura dintre opera memorialistică și roman: dacă imaginația literară se hrănește cu amintiri (consemnate mai întâi ca "fapte" atestate istoric), trebuie precizat că amintirile acestea împrumută acum, în romanul lovinescian, expresia impersonal- anonimă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vis din care naratorul se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat în chiar timpul relecturii propriului text memorialistic. Detaliul merită evidențiat, pentru că semnalează explicit legătura dintre opera memorialistică și roman: dacă imaginația literară se hrănește cu amintiri (consemnate mai întâi ca "fapte" atestate istoric), trebuie precizat că amintirile acestea împrumută acum, în romanul lovinescian, expresia impersonal- anonimă a mitului și legendei. Și asta deoarece, spre deosebire de memorialist, care voise
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-și asuma și rolul de narator, autorul voia de fapt să evite ispita acelei subiectivități nostalgic-evocatoare atât de caracteristice prozei moldovenești. În plus, cum eroul din carte nu se ocupă de scris, ci de agricultură, posibilitatea unei lecturi în grilă memorialistică/ autobiografică era din capul locului exclusă: Lovinescu nu-i Anton Klentze! Dar, asemeni agronomului, va fi fost și el cândva "Bizu", înainte de a deveni scriitor și de a se naște a doua oară, despărțindu-se de Moldova și de "dublul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la originea literaturii sămănătorist-tradiționaliste. Psihologia lui Bizu trebuia să genereze o formă de artă modernă, anti-sămănătoristă, puternic individualizată din punct de vedere estetic. Înțelegem astfel de ce, pentru Lovinescu, miza explicită a romanului se vădește a fi, potrivit propriilor teorii, reconstituirea memorialistică "ușor romanțată" a unei biografii oarecare, menită însă a evidenția profilul psihologic al scriitorului virtual, aflat într-un stadiu contemplativ-reflexiv (de "visare"), premergător actului creator propriu-zis. Primul roman al ciclului "autobiografic" relatează povestea vieții lui Bizu la modul dramatic și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dragoste florentină, martorii personajului, citați în instanța lecturii"34. Procedeul e, bineînțeles, artificial, simplist, anacronic, dar devine un instrument eficient de disociere între planul contemplativ-reflexiv și cel al trăirilor propriu-zise, de unde și funcționalitatea diferită a asociațiilor vizuale (ce declanșează reconstituirea memorialistică "romanțată", datorată autorului-narator) și a celor acustice (care angrenează memoria mecanic-involuntară a naratorului-personaj). Or, așa cum am mai spus, partajarea funcțiilor memoriei (voluntară și involuntară) trădează, în spirit, "metoda" proustiană, afirmând totodată imposibilitatea concilierii dintre suflet și trup, dintre literatură și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ciclului autobiografic debutează tot în registru dramatic, în cadrele stereotipe ale artificialului dialog imaginar autor-personaj. De data aceasta, preambulul trebuia să justifice, am spus-o deja, emanciparea completă a personajului și a ficțiunii, desprinse programatic de lumea evocată în paginile memorialistice. Prin urmare, dacă Lovinescu înțelegea romanul ca pe o formă de lectură (și de transfigurare) a vieții, și dacă prima treaptă a acestui complex proces o constituie opera memorialistică, era firesc ca o dată cu Bizu scriitorul, ispitit de imaginația creatoare, să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]