2,722 matches
-
footnote Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Viața și activitatea Celui între Sfinți, Părintelui nostru, Ioan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 41. footnote>. Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiului Cărții (al Bibliei) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals<footnote John Heston Willey, op. cit., p.
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
se afla înainte să-și întâlnească seducătorul. Prin urmare, seducătorul trage după el ființa pe care a sedus-o, dându-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai de seducător
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
audă chemarea la reînnoirea alianței, mesajul de bucurie: ÎN MIJLOCUL DECADENȚEI POPOARELOR ȘI A MORȚII CULTURILOR, INDIVIZII POT RENAȘTE LA ADEVĂRUL ETERN (la alianța cu Cel Veșnic). Din mijlocul poporului lui Israel, care rupsese această alianță, se ridică un nou Profet, "mesagerul lui Dumnezeu", om real ca și vechii Profeți, inspirat ca și ei de "Cel Veșnic", Mesia Noului Testament: Iisus, numit simbolic "Cristos". Înțelegînd greșit vechile profeții, care anunță venirea unui Mesia spiritual, poporul așteaptă un Mesia carnal, un demagog care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nancy, în Franța."99 *** Ținutul pe care șugubeții Neaoshlandezi l-ar boteza Vodkania (din lipsă de imaginație, desigur) e cel în care dorisem să ajung, fusesem însă descurajat de profa din liceu. Îmi va rămâne multă vreme străin, până când, prin mesagerii lui traduși, mă va atrage spre mrejele unei științe fantasmatice. *** Herthmania rămânea doar o pată de culoare, o somptuoasă prezență pe holuri și la ședința de partid lunară, care a lăsat urme și-n notulele Deconstructorului Pizzolin(te voi lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
writs of summons) nu ridicau problema întinderii puterilor deputaților, iar mandatul cu durată și limite imperative era, nu doar în Anglia, o formă juridică a acestor puteri. Deși a jurat că va respecta Magna Charta, Ioan fără Țară a trimis mesageri la Roma și, în urma acestor intervenții, papa Inocențiu al III-lea a anulat actul, prin Bula din 24 august. Pus în fața unei noi răzvrătiri a stărilor privilegiate, noul rege, Henric al III-lea (1216-1272) a reconfirmat Magna Charta. Perioada lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se străduia să-și afirme dreptul exclusiv în convocarea Dietelor. Sub regele Ferdinand I monopolul convocării acestora va deveni realitate, chiar și sub aspect juridic. Dietele erau convocate prin scrisori adresate stărilor și care circulau în diferitele regiuni prin intermediul unor mesageri speciali. Și orașele primeau astfel de scrisori de convocare. În perioada interregnului, cel care era îndrituit să convoace Adunările de stări era marele greav (supremus burggravius) în Boemia și căpitanul general (capitaneus terrae) în Moravia, dar numai după ce primeau încuviințarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor, călătorul, călăuzitorul către Hades și paznicul sacru al drumurilor și căilor de acces, trimite în special tensiunea dintre jos și sus, dintre terestru și transcendent, dintre materie și spirit. În oricare dintre aceste căi spre relevarea adevărului suprem în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
special tensiunea dintre jos și sus, dintre terestru și transcendent, dintre materie și spirit. În oricare dintre aceste căi spre relevarea adevărului suprem în nuntirile cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeziei bazată pe succesiunea naștere ființare moarte este așadar tripartită. De-a lungul acestor etape, conturate schematic prin trăsături esențiale și rapide de penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului spre tăcere. Pentru că forma predilecta prin care eul poetic comunica și se comunică este însăși poezia, aceste hiatusuri, tăceri, imobilizări afectează chiar procesul creator, pe care Quasimodo, asemenea poeților din generația să, îl asociază cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
289 Nașterea într-o realitate a durerii amintește de versurile leopardiene: Se naște-n chinuri omul / și e primejdie nașterea de moarte. De lacrimi are parte / din prima clipă (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 39-42). Tăcerea mesagerilor divini retranspune în inima ermetismului muțenia lunii din aceeași poezie leopardiană, acea liniștea oferită drept răspuns la întrebările păstorului rătăcitor: Ce faci tu, luna, în cer? Ce faci, o, spune-mi? Tăcută luna / Ieși în amurg și luneci / deșertul contemplând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amurg și luneci / deșertul contemplând; apoi te-ntuneci. / Cărările eterne / Să le străbați nu ești sătula încă? (idem, vv. 1-6).290 Întrebările adresate lunii rămân fără răspuns așa cum în versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de a dialogă cu fata ascunsă a universului (vizibilă în imaginea îngerilor și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul în care incomunicabilitatea, tăcerea și imobilitatea afectează deopotrivă procesul de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
secolului al XIX-lea. Mai mult, Charlotte și Emily se confruntă, în realitate, în interiorul acestei ecuații estetice. Charlotte autoarea educată, cu experiența lumii și a alterității, care, în romanele de mai tîrziu (în primul rînd, în Shirley) va deveni un mesager al emancipării și Emily scriitoarea de geniu (ca și Austen), rămasă captivă în imaginarul pur, neintersectat cu viața ca atare, nemodificat de grilele experienței. Jane Eyre este "efectul" unui principiu, pe cînd La răscruce de vînturi ajunge însăși "cauza" lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cea mai adîncă, orice tentativă de interrelaționare fiind sortită eșecului, întrucît trece drept "exces" și nepermis "libertinaj". Totuși, copii soților Lambert produc mutația de identitate ce formează, ultimativ, și mobilul epic-metaforic al Middlesex-ului lui Eugenides. Gary, Denise și Chip sînt mesagerii unei noi istorii care în ritm alert și neconcesiv le îndepărtează părinții. Singurul dintre ei decis să păstreze o doză din formalismul promoției anterioare în postură de întîi născut și, implicit, de moștenitor direct al identității familiale -, Gary, tată el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt mesagerii săi enigmatici într-o lume anihilată pe care o clonează și apoi o dizolvă. Tengo și Aomame în postură de prizonieri ai ficționalului înțeleg, ultimativ, aceasă lecție. Dar noi?, pare să întrebe, indirect, Haruki Murakami. Bibliografie Haruki Murakami. 1Q84. Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sociale și prin rădăcinile ei istorice"146. În acest drum al transformării realității, al creării unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin altfel. Cuvintele care în modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acțiunii și al intervenției; el se expune, deci, acelorași incertitudini, posibilități sau imposibilități, ca oricare alt gen de acțiune, acelorași exigențe, în orice caz: "Urăsc, uneori, literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul, pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate, unul câte unul, ale butucilor". (Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 112)". 101"Poate că puritatea și eleganța discursului poetic blandian sunt în mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1550 și 1555. Citatul următor face parte din cartea a XII-a, consacrată povestirilor aztece despre cucerire. Pentru a situa episodul, amintim că mica armată a lui Cortes acostează, în 1519, în regiunea actualului Veracruz. Dezorientat, înspăimîntat, împăratul Moctézuma trimite mesageri pe care spaniolii țin cu orice preț să-i impresioneze. Or fi zei, or fi oameni? Istoricii nu au la dispoziție date care să le permită să stabilească exact care era convingerea intimă a împăratului. Poate că de la început și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
non-imposibil: pe de o parte, e posibil să fie zei, e posibil să fie oameni; pe de altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li s-a părut că sîngele era cît se poate de respingător. Moctézuma făcuse asta pentru că îi credea zei, îi lua drept zei, și îndeplinea cultul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zeu minor plin de buboane) și Tecciztécatl (un zeu bogat împodobit cu bijuterii). Primul devine soare, cel de-al doilea lună. Numai că, ridicîndu-se deasupra orizontului, soarele rămîne nemișcat. "De ce soarele nu merge pe cer?" se întreabă zeii. Trimit un mesager. "Vreau sîngele vostru și împărația voastră", răspunde Soarele. Ca să înceapă să meargă pe cer, pentru ca a cincea lume să pornească, zeii decid să se sacrifice. Ca și cele care i-au precedat, și această lume va dispărea: numindu-se "patru-cutre-mure-de-pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
contextualizează apariția postmodernismului prin prisma contraculturilor izvorâte ca o reacție la pretențiile universale ale modernității și ale atitudinii sale elitiste, pe fundalul mișcărilor din 1968. Astfel, "deși nereușită, prin prisma obiectivelor proprii cel puțin, mișcarea din 1968 trebuie considerată, totuși, mesagerul cultural și politic al trecerii la postmodernism ce a urmat. Undeva între anii 1968 și 1972, deci, se naște din leagănul mișcării antimoderne a anilor 1960 postmodernismul ca o mișcare matură, deși încă incoerentă". (David Harvey, op. cit., p. 46) 47
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
receptorii săi membranari, care prezintă șapte domenii transmembranare, un domeniu extracelular foarte mare și sunt cuplați cu proteine G din familia GPCR3, familie din care mai fac parte și receptorii glutamatergici și de tip GABA-B. Activarea acestor receptori produce ca mesageri secunzi atât Ca2+ intracelular cât și AMP ciclic. Efectele majore ale PTH se realizează asupra a trei organe țintă; la nivel osos, intestinal și renal. La nivel osos PTH accelerează eliberarea de fosfat și Ca2+ din os - osteoliză, resorbție osoasă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]