2,529 matches
-
1989). "Trebuie actori de intensitate, nu actori de intenție. Să fie pus trupul la treabă. Și mai întâi, din punct de vedere materialist, să adulmeci, să mesteci, să respiri textul. Plecând de la litere, împiedicându-te de consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația consumându-te cu violență pe parcursul textului, pierzându-ți suflul. Să-ți omori, să-ți extenuezi corpul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia rolului de educator este concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67. Încifrarea presupune aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila" cu care, fără să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toate astea. Am să-ți fac o ciocolată caldă, zise Darcey. O să te simți mai bine. Se duse în bucătărie și luă o bucată din ciocolata care se afla întotdeauna în dulap. Apoi o puse pe foc, adăugând lapte și mestecând încontinuu înainte să adauge esență de vanilie. Turnă băutura astfel obținută în ceștile late pe care le prefera Minette. Presără niște scorțișoară pe deasupra, apoi puse ceștile pe o tavă și le duse în sufragerie. Poftim, spuse, luați și beți. Amelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
jocuri pe calculator la consola atașată de scaun, ignorând-o complet. Nu avură ocazia să vorbească decât atunci când mâncau. Însoțitoarea de zbor fusese drăguță și tăiase pieptul de curcan în bucățele mărunte pentru ca Darcey să le poată mânca mai ușor. Mestecând carnea, încerca să găsească un subiect de conversație. —Ai cunoscut-o pe Meryl? Tresări. Nu știa ce îi venise să-l întrebe pe Neil despre fiica Annei. Poate că Anna nici nu-i spusese încă despre ea. Mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
hotărî să își facă o ciocolată caldă. Nu instant, așa cum făcea de obicei, ci din aceea pe care i-o dădea întotdeauna Minette când Darcey pleca din Galway. Desigur că nu avea frișca potrivită, însă și-o pregăti pe îndelete, mestecând încet ciocolata pe aragaz, savurând aroma ei bogată și îmbietoare. Minette, Tish și Amelie erau încrezătoare în privința mutării ei la Edinburgh. Toate trei erau de acord că promovarea era o performanță extraordinară și o ocazie minunată pentru viitor; Minette spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu e de mirare că el stă treaz până târziu, am zis și l-am urmat pe ușă afară. 3 Dimineața care a urmat a fost cenușie și umedă. M-am trezit având În gură un gust de parcă aș fi mestecat lenjeria intimă a unei curve, am băut o ceașcă de cafea și am răsfoit ediția de dimineață a ziarului Berliner Borsenzeitung, care era chiar mai greu de priceput decât de obicei, cu fraze atât de lungi și de alambicate de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Încărcat cu dinamită. Nu mai era mare lucru de cercetat, În fară de coșul pentru hârtii de aruncat. I-am golit conținutul pe birou și am Început să scotocesc printre bucățile de hârtie: hârtia de la un pachet de gumă de mestecat Wrigley’s, ediția de dimineață a ziarului Beobachter, jumătățile biletului de la Lessing Theater, o chitanță de la magazinul KDW și niște ghemotoace de hârtie. Pe astea le-am netezit. Una dintre ele era cu numărul de telefon de la Adlon, iar dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la fel de roșie precum un jambon fiert și m-am Întrebat dacă asta era explicația care stătea În spatele poreclei lui. Gura lui Dieter Helfferich Roșcovanul era plasată Într-un unghi pe care ar fi trebuit să-l aibă dacă ar fi mestecat dintr-un trabuc mare. Când vorbea, glasul Îi semăna cu al unui urs de mărime medie, mormăind din interiorul unei peșteri puțin adânci, și Întotdeauna pe punctul de a izbucni de mânie. Când rânjea, gura era o Încrucișare Între stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tipa e fiica lui. Mă privi incredul: — Vrei să spui că nu a murit, până la urmă? — Haide, omule, am spus eu. Roșcovanul Înjură, fața lui se Înnegri precum flacăra muribundă a unei lămpi cu gaz, buzele tremurându-i ca și cum tocmai mestecase sticlă pisată. Pe fruntea-i pătrată se ridică și se Întinse o venă subțire, albastră, ca un cârcel de iederă pe un zid de cărămidă. Arătă spre Six: — Țineți-l aici, mormăi el. Roșcovanul Își făcu loc cu umerii printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încăpățînez să fac din ultima noapte pe care o petrec la Merida o noapte ambiguă. Probabil, intoxicația cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante halucinogene. Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă. îl mestecam, coaja elitrelor troznea în măselele mele. Apoi mi se năzărea că o sabie ascuțită îmi pătrunde în inimă, îmi puneam disperat palmele în dreptul pieptului, încercam să apuc lama și s-o scot din piept, mă zvârcoleam, deschideam ochii, mă ridicam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asta am lăsat la o parte glumele proaste și sporovăială, fiindcă se petreceau lucruri interesante. Toți știam despre ce era vorba. Sony și hitleristul fuseseră prinși goi într-un crâng, iar acum, scoși în față, formau un cuplu ilariant. Ea mesteca gumă și se uita plictisită într-o parte, iar el făcea pe spășitul, frânt de spinare, cu ochii în jos, dar rînjindu-ne uneori, când nu erau profesorii atenți, și făcând spre noi câte un mic gest golănesc cu degetul. Din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și chemări. E oricum un fel de liniște după multă agitație, au fost câteva nașteri în timpul nopții, singurul lucru pe care-l fac ele acum e să nu mă lase să merg la baie de câte ori vreau. Mă supraveghează drastic și mestecă. Cred că nu e încă 6 dimineața, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele răsare totuși devreme acum, suntem în luna mai. 8 mai 1997. Nu știu ce urmează, nici când se va- ntâmpla ceea ce urmează. Nu am fost chiar singură de când au
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
gândurile mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel, iarăși glasul lui înviorat, după ce am stat atâția ani cu nasul agățat de perete nici nu mai am nevoie de ochi ca să văd, simt culoarea vopselei după miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vadă o casă pe care un prieten de-al lui dorea să o închirieze. Ea era îngrijorată că se va împăca cu Mai la prânz, dar se părea că drumul ei era liber... —Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cap și apelând din nou la gene. —Mă lași să te scot în oraș? E, asta ar trebui să fie învățătură de minte. Era ca un iepure înghețat în lumina farurilor, un iepure care mușcase mai mult decât putea mesteca. Sau ceva de genul ăsta. Nu se poate să îmi placă de el doar pentru că e celebru și admirat. Asta ar face din mine un om foarte superficial. —OK. Se pare că vocea i-o luase înainte, fără voia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă nici atunci nu răspundea la telefon....? Iisuse! Noi de obicei ne uităm la un film sâmbătă seara, o informă mama ei. From Here to Eternity - cât de potrivit, se gândi Ashling, în timp ce seara se întindea ca o gumă de mestecat. Simțindu-se exclusă, tânjea să fie în Dublin, cu prietenul ei. Și, în timp ce Burt Lancaster făcea nebunii cu Deborah Kerr, Ashling se întreba cum se descurcă Marcus și dacă Ted și Clodagh chiar s-au dus să îi vadă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Molly de dulciuri și scoase o bomboană între degete. Pentru tine? dădu ea din gene către Molly. Nu, pentru mine. Ignorând protestele lui Molly, a pus bomboana între buze, a supt-o ușor, după care a tras-o înăuntru, mestecând-o într-un mod care evident îi provoca o plăcere enormă. —Clodagh? spuse Dylan. —Mmmm? —Clodagh? Ea a devenit instantaneu conștientă și a început să ronțăie bomboana serios. —Ce? —Ești bine? Bine. —Pari puțin distrată. — Da? —La ce te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mine sexul are gust de sânge și rășină și pansament apretat. CAPITOLUL PATRU Am ieșit din vestiare în același timp, la sunetul soneriei de avertizare. Când am deschis ușa, am simțit un puseu de adrenalină. Cu două ore în urmă, mestecasem o friptură în sânge, îi înghițisem sucul, dar scuipasem carnea, iar acum simțeam că transpir sânge de animal. Dansând în vârful picioarelor, m-am îndreptat spre colțul meu și am străbătut cea mai incredibilă gloată amatoare de box pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin, am răspuns. Mi-am înfipt furculița într-o bucată de carne, am introdus-o în gură și am mestecat. Era grasă și fadă, dar am făcut o mutră încântată și am comentat: — Delicios! Ramona Sprague îmi aruncă o privire absentă. Emmett spuse: — Lacey, menajera noastră, crede în voodoo... O variantă amestecată cu chestii creștine. Probabil a descântat vaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd cu gura până la urechi. Mi-am îndreptat gândul spre răsfățata parvenită pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-am zis totul celor de la Globe și Sentinel și polițiștilor care au venit atunci și nu-mi schimb declarația. Betsy Short era o neîndemânatică și o visătoare și dacă nu se-nghesuiau la ea toți studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe... Insch i-o tăie scurt. — Tu ar trebui să lucrezi cu inspectorul McPherson. — Păi... Da. Insch Încuviință din cap mulțumit și trase din buzunar un alt jeleu pe care Îl făcu repede nevăzut În gură și Începând să Îl mestece În timp ce vorbea. — Nu mai e cazul. Până când McPherson Își repară capul, ești al meu. Logan Încercă să-și ascundă dezamăgirea. McPherson fusese șeful lui timp de doi ani, asta până Angus Robertson Îi Înțepase măruntaiele cu un cuțit de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]