2,515 matches
-
Cu alte cuvinte, discursul asupra scriiturii nu se poate alcătui decât ca scriitură (metalimbajul va avea aceeași structură ca și limbajul-obiect). Vorbind despre mutațiile propriei teorii, Barthes recunoaște că, dacă într-o primă perioadă a înțeles scriitura într-un mod metaforic, cel puțin în Variațiuni pe tema scriiturii este mai mult interesat de "sensul manual al cuvântului", de felul în care scriitura "se revarsă" (depășind nu doar limbajul oral, ci chiar limbajul în sine), precum și de modul în care limbajul decupează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Mary L. Pratt atestă dificultățile conceptualizării funcției poetice a limbajului și ale delimitării prezenței sale atât în discursul literar, cât și în cel științific sau cotidian. Derrida susține indiferențierea de gen dintre filosofie și literatură și pe baza elementelor metaforice (general retorice) care sunt cuprinse în interiorul lor, astfel încât "metafora pare a angaja în totalitatea sa uzajul limbii filosofice, fără îndoială uzajul limbii zise naturale în discursul filosofic, și chiar al limbii naturale ca limbă filosofică"310 (s. a.). La rândul său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica logocentrismului, observă similaritatea dintre metaforic și filosofic, ambele având înscrise în ele însele ideea morții lor. Metaforele "stinse", care asigură baza retoricii metafizice, și care sunt corespondentele metaforelor moarte din vocabularul tradițional, vor conduce la apariția conceptelor (Paul Ricœur sublinia că "eficacitatea metaforei moarte nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le texte philosophique", p. 261. Richard Rorty interpretează acest pasaj în termenii următori: A spune că filosofii visează la existența unei singure metafore adevărate e echivalent cu a spune că ei visează să desființeze nu numai distincția dintre literal și metaforic, ci și distincția dintre limbajul erorii și limbajul adevărului, limbajul aparenței și limbajul realității adică, limbajul adversarilor lor și propriul lor limbaj. Aceasta poate părea o definiție îngustă a "visului fundamental al filosofiei", însă ea aduce în centrul discuției o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Irlanda mijlocului de secol al XIX-lea. Analogia are la bază doar asemănarea istorică. Calitatea vieții din cele două țări diferă mult. Crizele și factorii naturali Tocmai pentru că doar oamenii judecă și enunță probleme, termenul de criză are multe funcții metaforice în descrierile lumii naturale. Dar ca fenomen și proces psihico-social, criza poate fi amplificată sau redusă de efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale imposibil de controlat, cum sunt schimbarea polilor Pământului, creșterea nivelelor apelor oceanelor prin topirea calotelor glaciare, micșorarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în sens metaforic, n.ns) ale națiunilor europene. Înlăturarea acestor fenomene se poate face prin "terapeutica naturală" de sorginte empirico-tradițională sau/și prin "medicina naturalist- științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau rețelelor, ale teoriei jocurilor. Toate aceste configurații calitative care schimbă metricitatea pe figură ajung la noțiunea de "model". Dar modelele și teoriile jocurilor au limitele lor (...) Așa că, în științele despre om, modelul nu rămâne decât o aproximare grosolană și metaforică". (Op. cit., p. 210) O concluzie pe care noi nu știam că aparține lui Durand, dar am împărtășit-o în teza din 1978, Modelarea în științele omului, care ar putea fi completată și cu perspectiva filosofiei religioase sugerată de tradiție. Un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mod explicit, pentru a o păstra, mai apoi, în fundalul amintirilor sale: cea a luminii. Regimul diurn al orașului, cum am mai amintit în treacăt, este asociat cu caracterul său tehnic, instrumental. Poate fi vorba și de o tradițională înrudire metaforică a motivului luminii cu cel al rațiunii, dar și de un motiv care ține de arta fotografică: acela că supraexpunerea unei imagini, abundența de lumină, face ca detaliul să nu mai fie vizibil, totul devenind egal, indiferent între cadrele fotografiei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu le place ca supereroii să moară odată ce au devenit parte integrantă a culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră s-a produs o mutație de la imagini metaforice la imagini metonimice, astfel încât a fost posibil ca prototipul să genereze reprezentări metonimice. O interpretare interesantă a supereroului în America este aceea a personajului de carnaval răsturnat, în misiunea sa de a submina haosul și de a restabili ordinea într-
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Goes to School (1992). Potrivit lui Zanger, faptul că mitul vampirului a supraviețuit în cultura populară contemporană se datorează trecerii de la vampirul ca metaforă la vampirul ca metonimie 103. O mutație asemănătoare a avut loc și în ceea ce privește tipul eroului, de la reprezentări metaforice la cele metonimice, discutate la finalul capitolului anterior. La fel ca urmașii lui Superman, noii vampiri nu posedă acea dimensiune metafizică a originalului. Parțial identificabili cu modelul, acești vampiri sunt demistificați și umanizați. Descendenții arhetipului Dracula pot fi măcinați de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mintală a celor două personaje, că nu erau doi bețivi de la colțul străzii. Ei reprezintă sfârșitul unei culturi, sfârșitul definitiv al evreimii din partea aceea a lumii. Niciodată nu o să mai fie acolo vreo comunitate evreiască. Astfel, ei au o încărcătură metaforică și simbolică, care depășește simpla lor stare mintală. Pe de altă parte, nici eu nu eram întreg în acel moment. Ieșisem dintr-un divorț și mi se furase filmul precedent. Pentru mine, acest film a fost un fel de refacere
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Estetica sunetului în filmul de scurt-metraj românesc, vorbiți de metaforă sonoră și de simbol sonor. Cum funcționează aceste elemente stilistice în relație cu imaginea? Metafora, indiferent de forma ei, acordă alte sensuri decât cele obișnuite. În raport cu imaginea, putem folosi sunete metaforice. Luat separat, un sunet are un sens, dar când este alăturat unei imagini, el poate căpăta un cu totul alt sens, el poate schimba chiar înțelesul imaginii. Metafora sonoră este folosită frecvent în filmul documentar, pentru că, pe de o parte
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Human Imagination" (E: 223). De aceea întregul univers, în forma sa rafinată, incoruptibila, este localizat înăuntrul, nu în afară, ființei umane; conștientizarea acestui fenomen este scopul ultim al investigației intelectuale. Planurile imanent și transcendent fuzionează într-un moment de extaz metaforic: "[...] when you enter into their Bosoms you walk / În Heavens & Earths; aș în your own Bosom you bear your Heaven / And Earth, & all you behold, tho it appears Without it is Within / În your Imagination of which this World of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
modifică evoluția lumii materiale. În forma sa necorupta, el nu există, fiind înlocuit de o categorie transtemporală, numită Eternitate. În forma sa degenerata, "spațiul" reprezintă lumea materială, ca manifestare a erorii. În forma sa necorupta, el este Golgonooza, o reprezentare metaforica a sumei operelor de artă. Din moment ce Blake își concepe artă că pe o simbioza dintre pictură și poezie 145, sub forma manuscrisului anluminat, timpul (ca element definitoriu al poeziei, implicând succesiune, ritm și discurs) și spațiul (ca element definitoriu al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca ultimă stare funcționează că o sinteză a precedentelor. Singură interpretare cu care sunt, în general, de acord, este cea oferită de Alexander Gourlay: "Blake distinge "viziunea simplă", obișnuită, de forme mai rafinate ale viziunii, care percep lucrurile în maniera metaforica, imaginativa și eternă" (2003, p. 286). Totuși, formularea este prea succinta pentru a fi pe deplin limpede. Conform propriei mele definiții și sper că voi putea aduce suficient de multe dovezi în acest sens în secțiunea a patra a studiului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Menschen (1795)176. Marele scriitor german descrie o triada de stadii fundamentale, parcurse de orice individ pe durata existenței sale. Primul stadiu, Notstaat, se referă la dominația simțurilor și instituie autoritatea materialismului vulgar, de aici, legăturile sale cu barbaria. Tratamentul metaforic al temei evocă percepția vizuală comună enunțata de Blake, înțelegerea primară a realității. Al doilea stadiu, Vernunfstaat, indică prevalența rațiunii și poate fi pus în paralel cu perspectivă lui Blake asupra abstracțiunilor ca factor organizator al fenomenologiei. În fine, Schiller
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
exercițiul imaginației lipsite de complexe. Pledoaria lui Schiller pentru o existență consumată sub semnul esteticului își are corespondentul în perspectiva pe care Blake o oferă asupra ținutului Beulah, locul geometric al dezvoltării artistice și încununarea spiritual-topografică a acesteia (și expresia metaforica a viziunii triple). Extazul religios, care completează ecuația poetica blakeană, este absent din schemă propusă de Schiller. După ce am expus și analizat principalele trăsături ale viziunii blakeene, surprinsă deopotrivă în dimensiunile ei empirica și estetizata, voi încerca să arăt că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Judgment come & find me unannihilate / And I be siez'd & giv'n into the hands of my own Selfhood" (E: 108). Book the Second se deschide cu o descriere detaliată a ținutului Beulah, care reprezintă, precum am arătat deja, expresia metaforica a viziunii triple, deci o sinteză a poemului însuși. Beulah apare că un tărâm al non-contradicției, în care opoziția este respinsă, iar armonia îmbrățișată. Mai mult, eul creator subliniază că Beulah "is evermore Created around Eternity" (E: 129), oferind o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
epopee "apar că personalități umane pe porțiuni de text scurte, însă ele se dilată sau se contractă în personificări polimorfice ale unui categorii psihice sau cosmice care sfidează atât stabilitatea, cât și definirea" (2003, p. 251). Într-adevăr, aceasta instabilitate metaforica traduce traseul sinuos al regenerării graduale și al restaurării finale pe care le cunoaște Viziunea Divină, traseu care eludează orice circumscriere teoretică rigidă. Dilatarea și contractarea continuă pe care le înregistrează ființă umană în Jerusalem ne confirmă faptul că, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dorința coleridgeană a artistului de "a intelege "Puternică Tetradă" din alchimia psihică a fiecărui om" (1969, p. 293). 190 Aserțiunea mea trebuie citită în lumina definiției neobișnuite pe care Frye o oferă ideii de "apocalipsa": "Apocalipsa, sugeram, era o structură metaforica vastă, în care toate categoriile realității sau ceea ce s-a numit, ulterior, marele lanț al vieții, se identifică cu trupul lui Mesia" (1996, p. 106). 191 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 143 și E: 948-967. 192 Hagstrum
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
întîmplat în timpul ultimelor decenii cu apariția remarcabilă a termenului "violență domestică"17. Aceste variații spațiale și temporale complică inevitabil teoretizările violenței; eu doresc totuși să insist asupra necesității de a păstra sensul său de bază și esențial, neinfluențat de aluzii metaforice lejere (ca atunci cînd o măsură sau un tratat este "violat" sau cînd se spune despre cineva că suferă de "convulsii violente" sau că se angajează în acte de vorbire descrise drept "violențe" pentru că sînt pasionale sau excesive), fără a
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sinteza teoriilor lui S. Kripke, pe de o parte, și ale lui S. Mill, pe de altă parte. După R. Martin (1987, p.147), SP nu este gol de conținut, ci își poate adapta diverse întrebuințări retorice: metonimice (Recitesc Duras); metaforice (Este chiar André Breton: identificare obiectiv falsă, însă justificată prin proprietățile comune: de exemplu, o artă poetică comparabilă); de exemplificare (Un Sartre ar fi atacat: "un om ca Sartre..."). În schimb, SP este gol de sens: nu admite uzul generic
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca tema-titlu din descriere (cartea descrisă) să fie ușor identificabilă prin proprietățile considerate drept cele mai importante. Prezentarea primei povestiri, Altarul morților, pune în scenă funcția definitorie a descrierii: situată în timp și spațiu, ea este descrisă după modelul definiției metaforice: (6) Altarul morților, scris la Londra în 1894, evocă un eveniment determinant din viața lui James. Prezentarea celei de-a doua povestiri, În cușcă, dezvoltă mai mult un rezumat orientat al întîmplării (rezumat eliptic, deoarece întrebarea finală va rămîne fără
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la conținutul cărții): exemple, Omul care doarme, W sau amintirea din copilărie, Specii de spații. Mai ambiguu este titlul Îmi amintesc care amestecă raportul tematic real și introduce o lectură generică (autobiografică?) a textului. Al doilea principiu de clasificare: titlurile metaforice și subtitlul "generic": exemplu, Lucrurile, "o poveste despre anii '60". De asemenea, Viața ca mod de întrebuințare, titlu programatic, titlu revelator al unei complexități căutate și acreditate prin subtitlul indicației generice "romane". De luat în seamă și neobișnuitul titlu Care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]