20,801 matches
-
miros puternic îl amețea. Nu putea face nici o mișcare. Bine că lăsase ușa deschisă. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea. Nu știe cât a stat așa. Se înserase deja. Îl dureau toate, îi era frică să-și miște mâinile, ca să nu cadă și alte scânduri. Nu putea atinge nimic ca să-și dea seama ce e acolo, doar că mirosul îl amețea. A mai strigăt de câteva ori și în sfârșit, la un moment dat, în cadrul ușii apăru Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și palmele. Încet-încet își revenea, o moleșeală plăcută îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a binelea, auzi mișcare în cameră era probabil tot Carmen. Uite, ți-am făcut ceva de mâncare, trebuie să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după o mare beție. Dar cum făcuse atletism de performanță, știa cum să se miște și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a binelea, auzi mișcare în cameră era probabil tot Carmen. Uite, ți-am făcut ceva de mâncare, trebuie să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după o mare beție. Dar cum făcuse atletism de performanță, știa cum să se miște și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tot Carmen. Uite, ți-am făcut ceva de mâncare, trebuie să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după o mare beție. Dar cum făcuse atletism de performanță, știa cum să se miște și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe maică-sa, dar atât de elegant! Ea se mișca ușor, se lăsa condusă. Păreau doi îndrăgostiți. Când dansul s-a terminat, Mihai o conduse la masă, îi trase scaunul, așteptă să se așeze și îi sărută mâna. Continuă câteva momente să-i spună ceva la ureche, ei știau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-a târât, încet, spre iriși. — Dă târcoale prin grădină încă de dimineață, am zis eu cu voce stinsă. Mama a oftat adânc și s-a prăbușit în scaun. — Asta-i! Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în vederea mutării. Și unchiul Wada ne-a făcut o vizită și ne-a ajutat să ne descotorosim de ceea ce era de vânzare. Eu și Okimi, servitoarea, eram foarte ocupate cu strânsul lucrurilor și arderea gunoaielor din grădină. Mama n-a mișcat un deget. Își petrecea zilele cu diverse fleacuri, în camera ei. La un moment dat, mi-am luat inima-n dinți și-am întrebat-o, un pic cam aspru: — Ce s-a întâmplat? Nu mai ai chef să mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de picioarele mele. Umbra picioarelor, ce se vedea clar pe fundul lacului, se mișca odată cu mine. Imaginea aceasta n-avea nici o legătură cu ceea ce discutam eu cu mama, însă mi-a trecut prin fața ochilor. Apoi s-a topit. Am sărit din pat și am cuprins, cu brațele, genunchii mamei. — Mamă, te rog, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede, dar nu sunt prea grozavă. Mama obișnuia să mă corecteze tot timpul. Nu prea aveam eu poftă de tricotat atunci, însă mi-am scos cutia cu lână și, ca să salvez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă incredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. Într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
tchu tcha". Îmbrăcată doar într-un costum de baie și cu o șapcă pe cap, cântăreața a oferit un număr de senzație pe una dintre plajele litoralului românesc. Ruby a pus melodia "Tchu tchu tcha" și a început să se miște pe ritmurile dinamice ale hitului cântat de brazilienii Joao Lucas și Marcelo. Fanii care au văzut clipul nu au putut să nu remarce cum îi jucau sânii în timp ce dansa.
Uite ce sâni jucăuși are Ruby în timp ce dansează în bikini by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71973_a_73298]
-
mama mea la Constanța și când am plecat de acasă am văzut o pisică pe caldarâm, părea moartă. Corpul îi era plin de muste și părea foarte slăbită. Ca să văd dacă trăiește, i-am suflat la urechiușe și le-a mișcat. A deschis gurița și a încercat să miaune, dar nu a reușit. E motan și l-am botezat Pisu, l-am adoptat”, a povestit Cristina Cioran. Imediat, actrița și prezentatoarea tv a luat motanul și l-a dus la o
Ce a făcut Cristina Cioran după ce a salvat un motan de la moarte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72028_a_73353]
-
arta dansului în sine, în experimentul lui Ion Dumitrescu ea nu mai este nici măcar "povestită", precum în cazul spectacolului lui Manuel Pelmuș, preview, spectacol desfășurat pe întuneric la CNDB, tot în 2007. În locul mișcării artistului, publicul este cel care se mișcă și acționează. Artiștii nu mai doresc să ne mai dăruiască ceva consistent spiritual și artistic. Ne hrănesc doar, în oarecare măsură, curiozitatea. Și atât. Ar mai fi de reținut că experimentele din sfera dansului de astăzi sunt niște experimente retro
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
apucat din nou de treabă - sunt nevorbit. Acasă, nevastă-mea nu mă lasă să vorbesc, șeful nu mă lasă la serviciu, așa că măcar aici pot să mă exprim liber" (Ziarul financiar, 15.02.2008), "Omu' are păreri despre tot ce mișcă-n țara asta și, atunci când e nevorbit, simte nevoia să ni le împărtășească; musai în direct și la oră de vârf" (ciutacu.ro, 30.09.2007). Nevorbit riscă să fie înțeles și ca o pasivizare a complementului prepozițional (om nevorbit
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir de referință. Cu remarca obligatorie că termenul "delir" trebuie descărcat în întregime de orice tentă patologică. Altfel spus, întrucît ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu am intenția de a sugera patologia psihică a autorului - departe de mine acest gînd -, ci de a surprinde un mecanism la care recurgem cu toții zi de zi. Delirul de referință, dacă
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
că tot ce se întîmplă în jurul lui se referă la el. Tot ce trăiesc în viața mea are legătură cu mine. Eu sunt subiectul ei de bază și tot eu sunt protagonistul ei. Ce poate fi mai firesc? Cînd mă mișc în lumea mea, am înclinația involuntară de a interpreta experiențele pe care le trăiesc ca pe niște evenimente ce se referă la mine însumi. În ochii mei, eu sunt referința absolută a vieții mele, și asta fiindcă eu o trăiesc
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
poezia lui miturile și simbolurile românești, figurile noastre istorice și legendare. Probabil că cititorul grec neavizat nu va percepe toate nenumăratele referiri românești din poezia lui Hristos Ziatas, dar cititorul român cu siguranță că le va descoperi și va fi mișcat. Miorița, Meșterul Manole, domnitorii iluștri, Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, dar și G. Călinescu, Labiș, Marin Preda, apoi frânturile de peisaj românesc sunt elemente de evocare sugestivă, nu o dată memorabilă. în viziunea poetului "doine ardelene/ cu soarele pe umeri/ luminează mersul
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre cele mai misterioase, se naște un poet, se cumpără și se vinde conștiință, se mișcă forțe sociale care pregătesc răscoala de la 1907: "micile" evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît "marile" jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă din ultimele zile ale lui ianuarie
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
sau glonțul. Acum auzea doar vântul șuierând și ridicând nori mari de praf. O durea tot trupul, dar mintea ei refuza să redevină lucidă. Întinsă pe nisip, nu-și putea vedea urmăritorii, deci nici ei n-o vedeau. Și-a mișcat ușor trupul și și-a pipăit spatele, fără să se ridice. Nu sângera, nu avea răni: glonțul o ocolise. S-a lipit de sol aproape instinctiv și a început să sape cu amândouă mâinile. Nisipul era foarte moale, iar vântul
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
de conștiință, din care poate, bineînțeles, să decurgă un gest, o acțiune, violentă sau nu, dar esențial dramatică e dialectica actului de conștiință" (pp. 177-178). Trăgând linie și adunând, autorul are mai degrabă preferințe decât idiosincrazii, terenul pe care se mișcă, al eseului, favorizând expunerea și marcarea celor dintâi. Dacă un cronicar are a se confrunta și cu rebuturi textuale ce se cer spulberate, cu produse toxice în câmpul literar, eseistul beneficiază de o totală libertate a opțiunilor artistice, de o
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
-i fruntea și făcându-l, chiar și cu o oarecare amărăciune, să râdă complice. Lucian Sabados are ochi pentru comedie. Știe să condimenteze, dar nu mai mult decât trebuie, situațiile și personajele specifice genului. În plus, lasă interpreții să se miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
filmului vine și din replica intonată, din dialogul în triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema filmului o constituie excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se miște în gol, bărbierul scelerat devine o mașină de tocat precum cea uriașă din pivnița casei prin care trec ciolanele clienților. Istoria își pierde orice logică și alunecă într-un grotesc prins la rîndul său în vertijul morbid, pînă ce bărbierul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
consecințele lui în plan informativ atârnă greu. În elaborata și murdara lui confesiune-avans, demonul subtil care este Anton Crișan o spune clar, chiar dacă apoi o învelește în cuvintele lui "îndurerate" și "sincere": "Ť...oare cunoști exact lumea în care ne mișcăm? O căsnicie chiar și improvizată ca a mea, o căsnicie falsă, formală valorează în ochii unora mai mult decât toate lucrările mele științifice, mai mult decât inteligența și priceperea mea... Cei ce se ocupă de dosare nu au habar decât
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
sunt... Să începem de la zero, în mizerie... și mizeria, știi și tu foarte bine, distruge orice urmă de dragoste...ť" (p. 534). Cu toate greșelile făcute, Ioana Olaru rămâne inaderentă, un corp străin în această lume degradată "în care ne mișcăm", ne acomodăm, ne metamorfozăm. Și în pofida unor pagini diluate ori repetitive, în care două biete femei spitalizate spun și tot spun ceea ce restul lumii românești ocolește și tot ocolește din prudență, romanul lui Augustin Buzura este unul de vârf, o
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]