10,460 matches
-
reeditare 20.12.2015 A.D. Tânjet de alabastru Au început colindele să cânte florale pietre de tămâie și cetine de albe gânduri împrejmuiesc a iernii taina vie Colaci de pâine dăltuiți în file ceasloave de jăretec copt în spuză cu mierea picurând din struguri asteaptă fulgii stelele de platini buze Colindatori cu flori în vise întind cununa de mirări ținând în brațe veșnicia alungă teama din cântări Calești de dalbe salbe fețe iluminate candeli de vâltori alunecă pe taine pleo.ape
COLIND HIERATIC VIII- TÂNJET DE ALABASTRU de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362325_a_363654]
-
cu drept de autor, Uitând că-i doar un simplu trecător? Al lui să fie gândul .. sau cuvântul .. Sau suflul sfânt ce-i ține legământul? Al lui să fie flacăra vieții, Ce-i arde-n sânge roua dimineții? Sau poate mierea dulce dintr-o floare, Miresme și splendori încântătoare, Să fie ale lui, sclave de drept, Cu care să se bată el în piept? N-ai nici un drept, sărmane călător, Că-n lumea asta e un sigur Autor, Ce-ți dă
IA AMINTE, CHIRIAȘ GRĂBIT .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362314_a_363643]
-
Rekemul meu natal. Spunând acestea, Mehar Hasim începu prin a-și aminti momente din prietenia sa cu tatăl fariseului Boriel și felul în care aceasta evoluase. În timp ce-și spunea povestea, fariseul îl servi cu ceai și prăjiturele cu miere aduse de sevitorii săi. Mai trecu astfel ceva timp în care amândoi sorbiră ceaiul, iar Boriel îi lăudă negustorului darurile și atenția cu care acesta îl copleșise. Hasim nu stătu pe gânduri, bătu din palme și unul din cei doi
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
nedreptate altoită pe acasă îi curma, Înlăturând și pe acei boieri răi ce cutezau Impunând, mișeii de numai un fir retezau... Că nici dijmele nu erau prea mari sau mici, Iar de când prin țară nu mai erau inamici, Brânza era miere, ori mierea era de aur, Ostenii țării având puteri ca și de taur! Vivace Domnie, prin care țara a prosperat, Și orice slujbaș demnitate și-a căpătat, Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn, A zeciut orice ban al țăranului
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
pe acasă îi curma, Înlăturând și pe acei boieri răi ce cutezau Impunând, mișeii de numai un fir retezau... Că nici dijmele nu erau prea mari sau mici, Iar de când prin țară nu mai erau inamici, Brânza era miere, ori mierea era de aur, Ostenii țării având puteri ca și de taur! Vivace Domnie, prin care țara a prosperat, Și orice slujbaș demnitate și-a căpătat, Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn, A zeciut orice ban al țăranului moldovean! Când
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
trei pahare cu apă rece neîncepută. Pe lângă masă sunt puse trei scaune, pe care se așează cele trei ursitori, când sosesc a treia zi, la miezul nopții, pentru a hotărî soarta copilului. În mijlocul mesei se pune o azimă unsă cu miere, inscripționată cu trei cruci, făcută de o fată curată. Se mai pun: trei cepe, busuioc, sare, zahăr, pâine, vin, bani, pânză, lână, ștergar, carte, culori, creion... Pentru cele trei ursitori, sunt diferite interpretări: Cea mare, Ursitoarea, de găsește copilul vesel
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
se întorc cu 180 de grade numai în câteva luni! În timp ce Drăguț era la Vâlcea pentru un control medical, odrasla lui, Cezar, care i-a tocat banii, ani buni, prin Craiova ca student la TCM, s-a apucat să recolteze mierea de salcâm și... când a plecat la masă, la ora prânzului, a uitat afumătorul aprins. Dar, cum dracul nu face bi- serici, s-a aprins așternutul de pe stupi și focul a cuprins întreg pavilionul; iar, cum nea Nicu ținea pavilioanele
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
de pe stupi și focul a cuprins întreg pavilionul; iar, cum nea Nicu ținea pavilioanele cuplate, vântul iscat din senin, dracul, a direcționat flăcările și pe cel de-al doilea pavilion. Au ars o sută patruzeci de familii de albine. Curgea mierea și ceara topită din faguri, mare parte întreținând flăcările de peste doi metri, ca un izvor domol în albia lui largă. Iarba din poiană se pârlise și era inundată de un strat de miere amestecată cu ceară ca o piftie. Când
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
sută patruzeci de familii de albine. Curgea mierea și ceara topită din faguri, mare parte întreținând flăcările de peste doi metri, ca un izvor domol în albia lui largă. Iarba din poiană se pârlise și era inundată de un strat de miere amestecată cu ceară ca o piftie. Când Cezar a fost anunțat de un consătean, care trecea, nu se știe cu ce interes, pe-acolo, a ajuns cu Dacia în câteva minute. Când a văzut doar platformele metalice și jențile torsionate
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
se strâmbase, ochiul stâng parcă avea sprânceana și pleoapa atârnate într-un cuier.Capul i se um- flase. Purta în plină vară o căciula cu urechi îmblănită. Lua medicamente. De albine întreba din oră în oră, numai de recolta de miere nu. Își punea zeci de întrebări și le găsea câte două-trei răspunsuri la fiecare. Parcă bănuia ceva. Până la urmă totul a răsuflat. Boala, la care s-a adăugat și marea supărare, s-a agravat cu fiecare zi. A zăcut mult
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Elena Buică și Trofeul “Muza”, doamnei Ligya Diaconescu. Domnul Al.Florin Țene a recitat poezia, creație proprie, “Glorie limbii române prin înțelepciunea ei”: „Mi-e dat să-mi rostesc gândurile/Să visez/ În Limba română,/ Fiecare cuvânt un fagure,/Ca mierea luminii în degetarul macilor,/Ca vârsta arborilor în cercuri/În fiecare din ele trudește un străbun,/ Veghează o baladă.// Patria Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata de germinație.// Am spart coaja seminței cuvântului/ Și-am dat peste altă sămânță/un
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
până rămâne/măduva Limbii Române.// În fiecare cuvânt e un oier,/un țăran/care face holda să cânte/imnurile acestui pământ/scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente/ale brazdelor.// Rostiți un cuvânt în limba noastră/și veți simți/și gustul mierii/și vânturile veacurilor/și mirosul câmpiilor.// Rostiți un cuvânt în Limba Română/și veți auzi/mângâierile mamei/și vorbele tatei grele ca piatra/din temelia casei.// Ascultați un țăran vorbind ogorului/și veți vedea cum trec cuvintele/din hrisoave în
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
ființă,/ Fără el sunt cam pierdută. Un ultim dans ca să uit mâhnirea mea,/ Vreau să evadez, să iau totul de la capăt,/ O, dulcele meu chin.../ Răscolesc cerul ziua și noaptea,/ Dansez cu vântul și ploaia,/ Puțină iubire, un pic de miere/ Și eu dansez, dansez, dansez”. Dansează în gând cu el... -Închide naibii aparatul ălă, că mă arunc din mașină. Strigă femeia cea prea elegantă pentru o zi de marți. Tea se trezește din visare. “O, Doamne unde merg eu?” La
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
o presimt! Șoptirile-i sunt stranii, eu încă-i sunt străină, Promite că mă face, inimii lui, regină. Și-a apărut cu tine, și-a ocolit păcatul, Ai vrea să te iubesc? Poate-l iubesc pe altul! Cuvintele-ți de miere, ca-n basmele frumoase Ai vrea ca să le cred? Pot fi și mincinoase! Te-ai întrebat tu, prințe, când eu nu am habar, Câtă iubire pură vrei să-ți aduc ca dar? Am așteptat să-mi spui, dar tot eu
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
o presimt!Șoptirile-i sunt stranii, eu încă-i sunt străină, Promite că mă face, inimii lui, regină. Și-a apărut cu tine, și-a ocolit păcatul,Ai vrea să te iubesc? Poate-l iubesc pe altul!Cuvintele-ți de miere, ca-n basmele frumoaseAi vrea ca să le cred? Pot fi și mincinoase!Te-ai întrebat tu, prințe, când eu nu am habar,Câtă iubire pură vrei să-ți aduc ca dar? Am așteptat să-mi spui, dar tot eu îți
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară Purtată-n orice clipă în murmure și șoapte, Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioară E casa părintească, e miere-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitate Și răsfoiesc prin cartea cu basmele trăite Semnez aici cu mine, când ea, cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
poartă comoara mea ardentăCăsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă.E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresarăPurtată-n orice clipă în murmure și șoapte,Prin limpezimi de ape, oglinzi ce mă-nfioarăE casa părintească, e miere-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitateși răsfoiesc prin cartea cu basmele trăiteSemnez aici cu mine, când ea, cu bunătateîntoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvniteVor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate!NOSTALGIE... XXVI. PAULA-DIANA HANDRA
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
un cot, Ca balonul făcu poc! Tot în poala la bunica Îmi voi sfârși ziulica, Sub al poveștilor miez Închid ochii și visez. 39 .Ursulețul Am un prieten, știe-orcine, Mititel și el, ca mine. Nu știu însă cum se face, Mierea l’-amândoi ne place. El însă e mai sfios, Sau poate mai mofturos, Sau mestecă-ncetinel, Ori mănâncă singurel. Îi dau zmeura și mure Și afine din pădure, Îl îmbii, el însă tace, Și supărat se preface. Cel mai mult la
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-n coșuleț Roșii, castraveți , ardei, Dolofanii dovlecei. Fără ajutorul lui Eu mi-aș pune pofta-n cui. Zum, zum, zum, întreaga vară, Face plinul la cămara! Albina O văd zilnic în stupina Pe hărnicuța albina. O pornește de prin zori, Miere s-adune din flori. Când voi crește vreau așa Harnica să fiu că ea. Râde mama și nu crede, Dar cum cresc, încet, se vede! Zambilele Au căzut sigur din cer Pe un fir de iarbă verde Picături din efemer
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
03 decembrie 2012. Florin Piersic poezie [ ] Poezie de gand - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2012-06-09 | | Florin Piersic Flori de Mai au răsărit Lângă livezile de piersici fără de sfârșit O lacrimă lasă fiecare petală de floare Razele de soare o transforma în miere dulce-tare Iar în secolul trecut Nobil un copil de piersic s-a născut Prinț a fost de la început Iar talentul actoriei l-a primit din mână de la Dumnezeu Drăguțul Este de atunci pe scena mereu neobosit, ... talent rar de întâlnit
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
pentru oamenii ce au dorit, ... Citește mai mult Florin Piersicpoezie [ ]Poezie de gand- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2012-06-09 | |Florin PiersicFlori de Mai au răsăritLângă livezile de piersici fără de sfârșitO lacrimă lasă fiecare petală de floareRazele de soare o transforma în miere dulce-tareIar în secolul trecutNobil un copil de piersic s-a născutPrinț a fost de la începutIar talentul actoriei l-a primit din mânăde la Dumnezeu DrăguțulEste de atunci pe scena mereu neobosit, ...talent rar de întâlnitRecită pentru public ca un arheu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
ai întors din singuraticul tău drum pașii îi îndrepți ușor spre al caldului meu dor aceeași cale-ai apucat și tu spre poarta iubirii de smarald îți simt parfumul diafan și te zăresc din depărtare silueta ta armonioasă flori de miere conturează o lacrimă pe obraz se duce e așteptarea ce am trăit-o dulce în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie și te strâng în
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
aratăpe a cerului poartăîmi spune că acumiubito te-ai întorsdin singuraticul tău drumpașii îi îndrepți ușorspre al caldului meu doraceeași cale-ai apucat și tuspre poarta iubirii de smaraldîți simt parfumul diafanși te zăresc din depărtare silueta ta armonioasăflori de miere contureazăo lacrimă pe obraz se ducee așteptarea ce am trăit-o dulceîn mintea mea erai la felo fată cu un auriu misteraproape ai ajuns la minezâmbetul tău acum mă mângăieși te strâng în brațele-mi flămândepeste tot trupul tău ele
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ȘI VINE IAR VARA, IUBITO Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului și vine iar vara, iubito, cum vine aminul prin psalmi, ce miere-i veninul când sorb lumina din ochii tăi calmi, senină ni-i ziua și clipa ferice, visând un alt rai la umbră de cetini, covoare de iarbă și chipu-ți bălai; miroase a floare, a dorul de noi, trecând ca
ŞI VINE IAR VARA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361070_a_362399]