17,823 matches
-
plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o adresă. Nimerise, din fericire, peste un om cumsecade și generos, căruia i se făcuse milă de el - arăta, pesemne, bolnav. Controlorul Îl Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi de exaltare În glas. Descoperea, deodată, miezul strălucitor al unui vechi și fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
miezul strălucitor al unui vechi și fals truism, cum un copil descoperă o fărîmă de aur În bulgărul de pirită pe care-l ține În palmă. Avea sentimentul că ia și el parte la efortul de război... — Dumneata nu cunoști mila, nu-i așa? Îl Întrebă domnul Prentice privindu-l pieziș, cu un fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el un rol În lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le citise În copilărie nu se sfîrșea tragic. Și În nici una nu scria că trebuie să ai milă de cei Învinși. Ruinele Londrei formau În ochii lui Rowe fundalul eroic al propriei sale aventuri; nu-i apăreau mai reale decît fotografiile dintr-un album de propagandă. Văzuse Într-un asemenea album o fotografie care Înfățișa rămășițele unui pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură a milei, care-i spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești și dumneata? Întrebă domnul Prentice, enervat la rîndu-i. Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
importanță capitală. — Nu-ți pot da revolverul, răspunse Rowe clătinînd trist din cap. Deodată, Hilfe izbucni Într-un rîs isteric, plin de ură. — Îți ofeream o șansă, zise el. Dacă mi-ai fi dat revolverul, mi-ar fi fost poate milă de dumneata. Ți-aș fi fost, oricum, recunoscător. Poate că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face un bine! Și după aceea aș Încăpea pe mîinile oamenilor dumitale. O, cît te urăsc! — Într-adevăr? Întrebă Rowe. Nu se mai gîndea la Hilfe, ci la cele două ființe pe care le Îndrăgise și de care-i fusese milă. I se părea că le distrusese pe amîndouă. — Totul mergea atît de bine Înainte de a fi apărut dumneata ca să Încurci lucrurile. Ce te-a făcut să te duci la ghicitoare? Doar n-aveai nici un viitor! — Așa e, recunoscu Rowe. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus, că auzi o Împușcătură. Nu se Întoarse: lăsă pe seama altora găsirea cadavrului... 4 Se Întîmplă să te Întorci acasă după o absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus, că auzi o Împușcătură. Nu se Întoarse: lăsă pe seama altora găsirea cadavrului... 4 Se Întîmplă să te Întorci acasă după o absență de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șir de vehicule zdrobite. Așteptase oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort, pe care ea, nu și eu, îl cunoscuse. Se întoarse pe când eu așteptam pe asfaltul pătat de ulei în fața mașinii mele. Arătă spre vehiculele avariate. - După așa ceva, cum reușesc oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânul ei stâng, explorându-i albia sub formă de seceră. Gabrielle își schimbă poziția în scaun, întorcându-și corpul spre mine, așa încât să-i pot explora și rănile de pe șoldul drept. Pentru prima oară n-am simțit nici urmă de milă pentru femeia aceea infirmă, ci am celebrat cu ea excitarea oferită de supapele acelea abstracte perforate în corp de părți ale propriului său automobil. În următoarele câteva zile, orgasmele mele avură loc în cicatricele de sub sânul și subsuoara ei stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o șoferiță grav rănită la față, Vaughan a stat vreme de zece minute cu penisul în gura unei prostituate de vârstă mijlocie, cu păr argintiu, aproape sufocând-o pe când aceasta stătea călare pe el, în genunchi. Îi ținu capul fără milă în mâini ca să o împiedice să se miște, până ce acesteia începu să-i curgă saliva din gură ca dintr-un robinet. Conducând încet pe străzile tot mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de umerii a două figuri arhanghelice, pe care să poată circula toate mașinile din lume. În zilele acelea ciudate, pe când îmi reveneam de pe urma excesului de L.S.D. și a morții abia evitate de după aceea, am rămas acasă cu Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale economiei de stat. În schimbul acestor favoruri, el a pretins să fie ajutat ori de câte ori era nevoie. Exista îndeobște convingerea că Renel adopta o atitudine tolerantă față de întârzierile plăților din partea întreprinderilor ce se bucurau de bunăvoința guvernului, dar le urmărea fară milă pe cele care nu dispuneau de un asemenea avantaj.“ Se poate face o similitudine între regimul lui Iliescu și cel al lui Slobodan Miloșevici. Astfel „indiferent cărei regiuni îi aparținea România, sub Iliescu ea fost unul dintre cei mai apropiați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]