2,172 matches
-
șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși, prin umplerea formei cu un conținut aleatoriu, chiar inadecvat. Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima un cazacioc ridicol: Ra-ra-Rasputin, russian special love-machine... în fiecare seară am ajuns, mai devreme sau mai târziu, la un 65 punct dincolo de care n-am mai putut rezista acolo, în creuzetul acela sexual, în locul acela de dulce și fierbinte autodistrugere
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Teoretic, în birou nu se fuma, dar, prin consens general, toată lumea de acolo o făcea. În afară de plictisitorul de Bernard, care se înconjurase de pancarte cu: Vă Mulțumesc Că Nu Fumați. Își luase și un mic ventilator. Ridicând din sprânceană, Jack mimă un „Pot?“, apoi scoase țigara din pachet cu buzele. Aprinse țigara cu un băț de chibrit pe care l-a stins cu o mișcare fermă din mână, după care inhală adânc. Ashling îi urmărea mișcările scârbită, dar fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
proporție de nouăzeci și cinci la sută din populație feminină, cred că se impune să avem și o rubrică scrisă de un bărbat la Colleen. Stai un pic, se gândi Ashling, șocată. Asta este ideea mea... Gura i se mișca, mimând sunete care rămâneau nearticulate, în timp ce Lisa continua impasibilă: Este un comic despre care sursele mele spun că va ajunge celebru. Chestia e că nu vrea de nici o culoare să colaboreze cu o revistă pentru femei, dar îl voi convinge eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cap către telefon. Dar lui Ashling aproape că îi era frică să o facă, dacă nu era el? — Alo, spuse ea timid. — Alo, vorbesc cu Ashling, sfânta patroană a comicilor? Marcus la telefon. Marcus Valentine. —Bună, spuse Ashling. E el, mimă tăcut către Joy, apoi și-a punctat cu degetul pe față semnele unor pistrui. Cum mi-ai spus? chicoti ea. —Sfânta patroană a comicilor. La primul număr al lui Ted Mullins l-ai ajutat, îți amintești? Și eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare rău pentru aseară. Îmi pare foarte, foarte rău. M-am făcut rău de râs? Cred că problema este că am doi copii și nu prea ies... —Ai fost bine, spuse Ashling adormită. Toată lumea a spus că ești minunată. Clodagh? mimă Marcus către ea. Ashling dădu din cap. —Ai fost încântătoare, strigă Marcus de pe perna lui. Foarte dulce. — Cine e acolo? Marcus? Drăguț din partea lui. Spune-i că a fost genial. Spune că ai fost genial, relată Ashling, întorcându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Irlanda, spune-ne o glumă. Marcus aproape că se catapultă de pe scaun. —Să spun o glumă? întrebă el, cu o furie șocantă și neașteptată. E seara mea liberă. Eu nu îți cer să scrii un articol despre cum e să mimezi orgasmul în ziua ta liberă, nu? Ashling îngheță. Apoi Marcus își puse fruntea în palme. Hei, îmi pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai originală și mai stilată. Lisa îl împinsese pe Gerry până la limitele imposibilului ca să obțină ceea ce își dorea. — Unde mergi să faci canotaj? întrebă Lisa, în timp ce Jack aranja sushi pe biroul ei. —Dun Laoghaire, acolo unde vin bărcile. —Dun Laoghaire, mimă ea cu subînțeles. Nu am fost niciodată acolo. — Ți-ar plăcea. —Trebuie să ajung și eu pe acolo odată. —Trebuie. Of, pentru numele lui Dumnezeu! Cât de evidentă trebuie să fie o fată pe aici? Poate era speriat de combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
continue. 59tc "59" Luni dimineață, Monica a condus-o pe Ashling la serviciu. — Bun, fetiță, dă-i înainte. Parcă era prima zi de școală. Ashling a trecut de ușile de la intrare, apoi s-a întors pe jumătate și Monica a mimat un Hai, du-te! prin geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley un Nu vrea ceai! Jack a dat buzna în birou, cu un teanc de documente sub braț, dar, când a văzut-o pe Ashling la birou, a încetinit ritmul și s-a luminat la față. —Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în ea violent. Arcurile scârțâiau, lumina strălucea, iar eu am transformat-o pe Madeleine în Betty - i-am transformat ochii ei căprui în ochi albaștri, corpul ei în cel al lui Betty din filmul porno, și am făcut-o să mimeze „Nu, te rog“. În timp ce ejaculam, mi-am dat seama că n-o să fiu niciodată la fel de bun doar cu Madeleine. Dând fata de bani gata îmi șopti „Știam eu c-o să-ți intre sub piele mai devreme sau mai târziu“, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar Charlie ne trimite în tandem la întrunirea textiliștilor de la Mayflower. — Și? — Și Liz a fost buuuunăăă rău! Vreți detalii? Așteptați până-mi public memoriile. Vă dau doar un amănunt. Eu mă prefac destul de bine că-mi place, dar Liz mima plăcerea de nota zece. Avea ea o nebuneală, nu-și scotea niciodată ciorapii. Dar era o mare artistă. Oscar scria pe ea. Mi-am amintit de filmul porno și de tăietura ciudată de pe coapsa stângă a lui Betty. — Știi cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zâmbetul său politicos, iar Logan oftă. — Bună dimineața, sergent, răspunse. Trebuia să lucrez cu inspectorul McPherson... Zâmbetul politicos dispăru imediat ce sergentul de serviciu Își dădu seama că Logan nu era vreun cetățean. — Vă va fi destul de greu: cuțit În cap. Mimă câteva mișcări de Înjunghiere, iar Logan Încercă să nu se clintească de la locul său. — Sunteți... sergentul consultă un registru de pe birou, răsfoind paginile Înainte și Înapoi până găsi ceea ce căuta. Comisatul McRae? Logan făcu semn că da, fluturându-și legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scuză pentru a-l folosi pe capul lui Miller. Logan privi de la jurnalistul infatuat la Watson. — Lasă-l să plece, spuse el Într-un final. Vorbim mai târziu, domnule Miller. Acesta rânji mulțumit. — Poți să te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa, Își azvârli chipiul pe bancheta din spate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
va dori să afle noutăți. — Ăăă... O privi pe Watson cu coada ochiului În timp ce traversau bucătăria și holul către ușa din față. — Tu ai mai lucrat cu inspectorul Insch, nu-i așa? Watson confirmă. — Și care-i faza cu... - Logan mimă cum soarbe dintr-o sticlă de cola. Încearcă să se lase de fumat? Watson ridică din umeri. — Habar n-am, domnule. Poate e vreun comportament maniaco-depresiv?? Se opri o clipă, Încruntându-se. — Sau poate e doar un gras nenorocit. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a fost un fel de surpriză și pentru mine. N-aș fi crezut că a rămas vreunul cinstit. Oricum, proiectantul i-a zis: „Piei din fața mea, Satană“ și exact asta a făcut Geordie al nostru. Miller ridică ambele mâini și mimă o Împingere. Chiar În fața unui 214 care mergea către Westhill. Buf! Logan ridică o sprânceană. Citise despre un individ de la primărie care căzuse sub un autobuz, dar nicăieri nu se sugerase nimic altceva decât că fusese un accident. Săracu’ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Odată ce dispare el din drum, și având presa de partea ta, ești omul ideal pentru postul lui. Trupa și cei de la dosare te vor urî, dar, dacă treci de asta, poți să ajungi În vârful pomului. Următoarea oprire inspector-șef. Mimă chiar un salut. — Jur că n-am vorbit cu nimeni! Și eu voiam să-i dăm drumul Hoitarului; nu era nici o dovadă Împotriva lui. Ba chiar l-am dus acasă cu mașina! — Și atunci cum de reporterul ăsta te freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cravată. — Scuză-mă, fiule. Insch Îi oferi un șervețel polițistului stropit. — Direct În nas! Se opri și rânjetul i se lăți și mai tare. O să fie diseară la știri! O să Înregistrez faza și de fiecare dată când vreau să râd... Mimă cum Îndreaptă telecomanda și apasă cu degetul un buton imaginar. — BANG! Drept În nas, zise și oftă fericit. În zile ca asta Îmi amintesc de ce am intrat În poliție. Cum suportă inspector Steel situația? Întrebă Logan. — Hmm? Oh... Zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecutul lui tulbure. Trupul lui decădea tot mai mult; în viciu devenea contemplativ, cerebral; cu o exasperare aflată la limita spaimei, căuta cu ochii și cu mintea stimuli care să-i alunge singurătatea inertă. Le poruncea micilor lui tovarăși să mimeze în fața lui cele mai licențioase și mai perverse mituri ale Antichității. „Cultura servește întotdeauna la ceva“, comentau unii. Însă jocul devenea din ce în ce mai dificil și mai dezamăgitor, iar el nu renunța fiindcă aproape că nu-i mai rămânea altceva ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mi-e dor de bărbatul visurilor mele, acel om pe care să-l pot iubi din tot sufletul. Ce să fac cu imperfecțiuni ca Petre sau ca Eugen, Vasile etc.? Mi-e dor să simt dragostea, nu numai să o mimez... Martin Îmi rămâne inaccesibil. Dar, cum niciodată nu voi Întâlni omul acela drag și care să mă iubească, va trebui să fiu mereu o actriță În fața spectatorilor, care văd numai masca de pe fața mea și corpul. Sufletul nu-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
folosește) acum În lectură? A Întoarce acest cuvânt, a-l retrăi, a-l face viu, a-l reactualiza, iată ce se poate Încerca. În rest, proza (orice fel de proză) e atât de falsă, Încât ea nu poate decât să mimeze sisific viața, s-o propună, fără a o prinde În ceea ce aceasta are mai viu, mai autentic; totul se joacă În puterea de actualizare a cuvântului, a discursului Întâmplat, derulat, Înregistrat și refăcut din fragmente, din firimiturile aducerii aminte. Scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]