11,805 matches
-
acoperite de bandaje bogate. Prin tifonul cândva alb, se arăta vederii sângele amestecat cu substanțe antiseptice ce dobândise acum o culoare incertă. Unii dintre pacienți aveau capul încercuit de bandaje, asemenea unor turbane musulmane. Olga nici măcar nu încercă să se mire, se afla doar într-un salon al secției postoperatorii. I se dădu o primă însărcinare: să ducă plosca unui bărbat imobilizat, opera nefastă a unui accident de automobil, aducerea acestui pacient în rândul supraviețuitorilor fiind socotită o adevărată minune chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și dădu să i le arate. - Nu e nevoie, tinere, te cred, e foarte bine... Alex nu schiță nici un gest. În alte ocazii, ar fi fost ofuscat, dar depăși momentul cu o indiferență voită. Mai avea vreun rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din tot ceea ce Îi este propriu omului, atunci ajungem la un ansamblu de tendințe atât de variat, de aspirații, de facultăți și de nevoi diferite, Încât consecințele care decurg de aici În practică sunt și ele, adesea, contradictorii. Nu ne miră, prin urmare, că sistemele etice cele mai diverse au reușit În egală măsură să Își dispute, și unele și celelalte, câte ceva din natura umană. Este evident faptul că Etica trebuie să stabilească o ordine și o ierarhie Între diversele motive
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși ea făcea eforturi vizibile în acest sens, nu reușea să-i intre în voie. Bunul și dragul ei soț începuse să vină noaptea la ore când oamenii așezați au trecut deja de primul somn, șprițuit și pus pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-l declare, funcționara de-acolo l-a întrebat: cum îi pui numele? Vasile. Când aproape să termine de făcut actul fata l-a întrebat: dar, și pe celălalt, l-ai botezat tot cu numele de Vasile. Da?, s-a mirat el. Nu-i nimic. Lasă-i așa, pe ambii, că eu, ca să-i pot deosebi, am să le zic primului Vasile cel Mare, iar ăstuilalt Vasile cel Mic. Așa a rămas. Anii s-au scurs, timpul a trecut, băieții s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trei ani. Nu era unul mai deștept ori mai prost decât altul. Semănau, leit, și la mișcări, și la rapiditatea circulației ideilor, și la alte ale vieții. Cum ajunseseră pe tronurile pe care tăiau din gros frunze la câini se mirau și ei. Dar - asta era! Deputați; șefi; vicepreședinți la consiliul popular județean. Unul de la partidul aflat la putere, altul de la unul din opoziție. șef, președintele, adică, un al treilea, la fel, de aceeași factură politico intelectuală, ca și ei. Doar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cel puțin, agățată de spinare, ca un rucsac. Însă, de îndată ce se întâlneau, doitrei, obligatoriu, urmau a-și monta, casca de protecție, pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era aceea care venea, din când în când
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
consăteni. și nici nu își dă seama, că, bucuriei cântecului său, atunci când se auzea, i-a luat locul o tristețe la fel de mare, acum, când nu se mai aude. Naștere pe-o lespede de piatră Cât de repede trec anii!, se mira, într-o seară, Olga lui Pelin, după ce se luase, deocamdată fără acte, cu Fluieraru lui Hondru. și discutase, în aceeași seară, cu el: o să ne fie mai greu, dintru început, dar, încet, cu răbdare și sârg, vom lucra cât de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la pândă. Nu înainte de a se masca, la iuțeală, cu niște cagule scoase dintr-o pungă voluminoasă din plastic colorat. Au urmărit, cu atenție, ce era, pentru dânșii, cel mai important: numărarea banilor. Ăștia erau numărați la vedere, de către mireasă, mire și alte câteva persoane dinainte stabilite. Timpul, pentru cei doi, părea că se deapănă prea cu încetinitorul. În sfârșit, au părăsit arena distracției, și ultimele persoane cu atribuții organizatorice. Au mai rămas mirii. Mirele a încuiat caseta metalică în care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
păreau mai vii. După ce s-a convins că toți sunt morți, a sunat la 112. A spus despre ce e vorba și i-a chemat pe cei de la celălalt capăt al firului. Ăia au venit în puține minute. S-au mirat de ce au putut să vadă. S-au convins că, în adevăr, cei trei tâlhari erau morți. Le-au tras cagulele de pe cap. Surpriza a fost totală. Deci, așa, Coane Leonardo, a rostit unul dintre cei de la 112. Așa, noi îi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se cam apropie seara, badea Minciună părăsi acea minunată adunare. O părăsi, cu o bucurie neasemuit de mare. Ei, bre, se auzi strigaăt din urmă; ai găsit ce ai căutat? O, ho! Am sarsanaua ticsită cu semințe de povești. Mă mir cum au reușit să se adune atâtea, într-o sarsana ca a mea. Da las’ că-i bine. Ce-o să triez, o bună bucată de vreme! O să le triez, o să le așez frumos pe hârtie, din toate o să mai alcătuesc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit mereu că exact așa va fi prima noastră întâlnire. Părea cufundată într-un somn profund, fără sfârșit; trebuia să fi plonjat într-adevăr într-un somn abisal, ca să ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de mult, că ochii îi erau roșii și umflați, dar de față cu mine se strădui să zâmbească. Jucau teatru! Toată lumea juca teatru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și murim cu toții de foame !... Aflu că la festivalul Ibsen din Norvegia, s-a propus o Hedda Gabler...lesbiană! Știu că marele Bergman propusese o eroină...gravidă. Nu m-ar mira ca Hedda să ajungă, În viitoare montări, alpinistă, ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici. Răceala ei poate fi motivată prin n-șpe diagnostice medicale ; important e să nu lămurim misterul eroinei! Cașa, cu un Hamlet nebun și un Lear senil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
său, Grigore I. Alexandrescu :” Hei, dacă voi mai trăi, am să fac și eu o piesă de teatru țărănească!”. Piesa nu a fost terminată : dar, Emil Gârleanu și A.D. Xenopol au găsit prima pagină a unei comedii. Și nu mă miră că marele humuleștean n-a găsit răgazul, ori energia să termine proiectul : postum, oricum a deve nit...cel mai jucat autor român! Fără să fi scris o singură piesă. Dramatizatorii ( printre care și autorul acestor rîn duri) l-au răzbunat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de iudei, știu fo’ doi colonei care au pensia de cinci ori mai mare decît a lui Jean, fără să fi făcut vreun film...Ba chiar dimpotrivă - le-au interzis. Văd cartea unui dramaturg de raft doi și nu mă miră că e voluminoasă, deoarece pentru respectivul importantă a fost mereu, cantitatea. Alături, În raftul librăriei, descopăr și o carte despre dramaturg, scrisă chiar de ...fiul său - tînăr ce nu părea să dovedească pasiuni teatrologice, pînă acum. Gestul mă emoționează : dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
altă existență trebuie să fi fost...basorelief : cum mă vede, cum se lipește de pereți! Nu cumva s-o Întreb cum stă cu teza, cînd va fi gata. Și nu e singura! De parcă le-aș vrea răul! Nu m-ar mira să mă și urască, deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine e...complex al lui Oedip! Într-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
l-a făcut pe autor să continue povestea În piesa Comedie cu oltence. Autorul era un om stimabil, chiar agreabil, plecase de la ziarul Agricultura socialistă, unde lucra, cînd a văzut ce cîștiguri are de pe urma teatrului și pot spune că se mira și el cît de bine o duce! Azi, povestea pare incredibilă. Tot așa cum Siciliana lui Baranga sau Săracul Gică (autorul - nici nu mai contează) au depășit 1.000 de reprezentații, pe o singură scenă! Ca anecdotică : am văzut prima oară
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Scufiță e închisă." "Adică profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului, tot blocu'!" " Ho, fă! Se te borsesti asa? Mi-a scăpat dân mână, că era corent", se dezvinovățește cu un aer jignit brunetul. "Si, p-ormă, se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o privește amuțit de admirație, în timp ce ea continuă rapid: Băgăm și un fel de mici rezumate la anumite cărți, că le face tot aia sau alții ca ea, pe veveve literatura scârț punct ro..." "Veveve literatura scârț punct ro?", se miră Bebe. Am zis la mișto, mă. Stau eu să îmi încarc capu' acuma cu toate fachingurile astea? Oricum, rezumatele d-acolo o să le citească mulți, să se dea mari când fac o conversație la un club, la un cocktail, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să-ți răspund, că era dupe fix", ripostează partenerul de afaceri. "Și ce dacă era dupe fix?", se miră portarul. "Păi, n-ai zis matale că să nu răspund la alea că a cerut directoru' dă la voi desfășurătoru' la co'vorbiri și dai dă belea", face șoferul. Se uită la mutra încruntată a nelămurire a lui Vasile și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu, stai așa că azi s-a făcut șase zile d-atunci..." "D-acia?" Nu, nu d-acia. Dă la cimitir, unde să dusese el cu popa Gică, ăla dân Militari, să nu rateze un parastas d-un an. Că s-a și mirat ăia dă la ambulanță. Zicea doctorița: "Bre, da' drumu-i invers. Întâi trece pă la noi și după aia ajunge aci. Matale ce-ți veni de le-ncurcași?". Glumeață gagica, nu?" "Avea ceva caterincă în ea", admise Petrică. Râse și el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]