6,725 matches
-
provine tot din împrejurări autobiografice distilate în literatură. Proza lui Al.Ștefanopol îl înscrie printre scriitorii înzestrați și merituoși care nu și-au recăpătat locul pe care îl merită în literele românești. Uitarea în care se găsește este motiv de mirare și de întristare.
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
Cătălin Avramescu din Dilemă ultimul număr? Ce părere aveți? Peste M Platon? Am citit eu articolul lui Avramescu. Un fel de “Ba, Bucurenci, după ce te-au luat aia doi la picioare, mai ai tupeul să exiști?”. Stil Vadim Tudor, de mirare că l-a acceptat Pleșu. Ceva off topic: 20%/80%. Există în statistică niște repartiții care se numesc “cu coada lungă”. În folclorul actuarilor, daca peste 80% din pagube sunt produse de mai puțin de 20% din asigurați, se recomandă
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
aveam în grijă carnetul de cotizații, în care imitam entuziast toate semnăturile colegilor, singura autentică fiind a mea. Carnetul a rămas astfel curat și neted ca în ziua dintîi și a fost evidențiat pe universitate pentru ținuta lui exemplară. De mirare, totuși, că n-a iscat suspiciuni: iscăliturile, fără excepție, foloseau o cerneală unică, Pelikan neagră 4001, cu care scriu și în clipa de față. Dar șefii de la sindicat n-aveau atîta discernămînt încît să surprindă evidența făcăturii, ca să nu spun
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
procesului de gândire. Nu e singura dată când se poate spune: iată însă că vine Ionesco... El "vine" mereu și continuă să vină și de dincolo de moarte - cu câte un gând nemaigândit, simplu, adevărat și totuși uimitor, cu câte ceva "de mirare". Convorbirile cu Claude Bonnefoy mișună de dezvăluiri, de lucruri aș spune, "trântite" în capul interlocutorului și al nostru, în felul acela specific lui - trântite, cum se mai zice, "pe nepusă masă". Devenind instantaneu Evidențe, sau cum ar spune el, "luminoase
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
viața în Euro! Poză 2 Michelangelo n-a ajuns și la noi La cină ne-au sosit noi prieteni cu o poftă și-o credință apoftegmatică cu divinațiile lor mitopoetice și strălucirile uneori migratoare cu ceea ce este și se numește mirare Rămâi țuț peste măsură... dacă nu înțelegi rostul prăjinei Poză 3 Valeriu Stancu n-a fost inventat el chiar a existat și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
ca o tanagră", așa te-ntrevedea poetul în coșmarele de îndrăgostit clarvăzător, demult. Și astfel ai fost. Ca o trenă ți-ai tîrît prin jungla vieții dragostea, fluturînd-o proaspătă ca-n prima zi peste mormîntul lui divinizat. (Oanei, tîrziu) Astăzi..., mirare ...că în puzderia de lumi a lumii poeții tremură dar nu se sting, așa cum pustnicul în schitul său nu frînge rugăciunea nicionoaptenicizi nicimamănicitată nicisoarenicifurtună nicibinenicirău. Astăzi..., pericol diafan Ceva îmi spune că am devenit amanta plînsului adînc dintre noi. Cu
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
bunicul mi-a cumpărat o ocarină, din acelea care se găseau pe la olarii din tîrguri. Această ocarină a produs asupra mea o impresie cu totul deosebită. Ore întregi încercam să scot din ea niște sunete, și mare le-a fost mirarea alor mei cînd, într-o bună zi, au auzit o melodie pe care izbutisem s-o cînt la Ťinstrumentulť meu". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 22) 2. ,cum ascultai fanfara în parc" (C. Olăreanu) Plimbarea preferată a ploieștenilor era
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
ocup și să te bucuri cât mai plenar de reușita mea : ). Când am plecat de la reviste, mă gândeam că n-o să mai am de-a face cu industria asta decât prin simpatie, poate. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că drumul pe care am apucat-o îmi e oarecum cunoscut. Și că, în noul meu rol de “vânzător povestitor”, trebuie să-mi pun la bătaie toată știința de comunicare învățată în 12 ani de presă. Apoi mi-
Magazine cu poveşti by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18678_a_20003]
-
jos, până la clinică. Am urcat la secția ginecologie, văzând că se deschide abia la 10 (și era 9 jumate) m-am apucat să citesc din cartea care întotdeauna mi-a fost calmantul de rezervă: Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis. Spre mirarea mea, după câteva minuțele o tipă deschide ușa și se intersează de mine. M-a șocat plăcut faptul că m-a primit înainte de începerea oficială a programului. Nemții funcționează de obicei la minut, deschid prăvălia fix când bate gongul, nu
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
trăiam departe una de alta. Erau mai rare ocazii ca în această seară, în care noi să împărțim camera, patul și amintirile din trecutul nostru comun. La un moment dat, Sara vine lângă mine cu o expresie de surprindere și mirare zugrăvită pe față, îmi pune sub ochi o poză și-mi zice: - Când ai făcut fotografia asta Ingrid? Eu, nu am mai văzut-o niciodată! Și îmbrăcămintea asta! Așa îmbrăcată, pari că descinzi dintr- piesă de operetă. Costumele astea se
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
mâinile de bucurie auzind lumea vorbind, că băiatul respectiv pusese ochii pe mine. Eu nu eram cu adevărat înamorată,de el și am început să fac pe capricioasa,nedorind să mă mai duc la întâlnire. Nu mică mi-a fost mirarea, lovindu-mă de un zid de proteste și reproșuri din partea mamei în special și a bunicii când au auzit ce intenții am. Am realizat cu stupoare, că nu mai puteam da înapoi. Atunci am început să am dubii, că ceva
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
stil nedat pe față, Să facă s-a apucat, Apă, foc, lumină, viață... Din bizara-i închistare, Existentă fără sens, A iscat și munți și mare, Miracol și Univers. Dar ciudata-i transformare Ce uimește privitorul A rămas sub o mirare: Cine i-a fost creatorul!? Referință Bibliografică: UN PUNCT CIUDAT / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN PUNCT CIUDAT de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373719_a_375048]
-
copilăria, cu inocența și minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învățăturii de la școală și biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi și crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocența copiilor te face să visezi, ignoranța lor te face să surâzi.” În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări semnificative pentru acei ani și acea vârstă, a purității și curajului
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
lui Iohann Sebastian Bach: • Complotul tăcerii * Canibalizarea Lumii * Sclavul absolut: Regele * Defulările reginei * Dictatura Banului * Dificultatea oricărui dialog * Cine înțelege vede * Eros și Thanatos * O posibilă erată la Legile lui Dumnezeu * Rațiunea de a fi a Răului * Disconforitul stării de mirare * Socratismul din morala lui Platon * Dedal continuă să construiască * Totul este posibil * „Nu există eveniment în sine” * În căutarea Cuvântului * Beți de amintiri și de uitări * Numai ficțiunea nu minte * „Nimeni nu-l poate învăța pe celălalt” * Poetul caută „un
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
sensul vieții se degradează. Să ne reamintim că democrația a apărut ca urmare a departajării sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papa și Împărat și a revoluției papale din sec. XI-XIII. De aceea nu-i de mirare (după filozoful Giorgio Agamben) că o degradare a bisericii papale atrage după sine și pervertirea democrației, a întregii vieții socio-economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divină este înlocuită fără menajamente de liberalism cu economia de piață și competiție
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
vezi gelozie. ― Bine, Petrică, vin cu tine. Mă mai aerisesc și eu după căldura asta. Era plăcut în mașină. Aerul ce intra prin fereastra deschisă îi mângâia fața și îi răsfira părul. Îmbujorată de la căldura soarelui, cu sprâncenele ridicate a mirare, cu ochii pătrunși de lumina aventurii se lăsă dusă de tinerețe. Aproape că-l uită pe Constantin. Dar, săgeata nemiloasă a dragostei îi zgândări rana. Constantin! La el se gândea. ― Petrică, parcă m-aș întoarce! Ce caut eu aici, într-
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
o constituie însă rîndurile către Teofil Răchițeanu, omul căruia Geo Bogza i-a scris cele mai multe și mai lungi epistole în ultimii ani ai vieții, după cum o și spune adesea. Bogza avea 65 de ani la începutul acestei corespondențe și, cu mirare răspicat exprimată, se apropia de 80 la sfîrșitul ei. Destinatarul său era cu 35 de ani mai tînăr, scria poezie și se chinuia să-și găsească locul în lume. Scrisorile lui Bogza sînt o bucurie pentru cititorul de astăzi, căci
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
despre acest tractir și nu-i nici o minune că ai ajuns aici; ți-am explicat drumul, ți-am arătat locul unde se află și ți-am spus la ce oră mă poți găsi aici. Îți amintești?” „Am uitat, răspunse cu mirare Raskolnikov.” Ei bine, nu a uitat, pentru simplul motiv că nici nu avea ce să uite; Svidrigailov nu i-a explicat niciodată nici „drumul”, nu i-a arătat nici „locul”, nu i-a spus nici „ora”. Totul e o „scamatorie
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
atacurile la adresa lui Mircea Eliade coincide cu propria mea părere. Esențialul este redat în următorul paragraf al Jurnalului: „Mă indignează sincer tratamentul diferențiat aplicat fascismului și comunismului. Pentru primul, Nurenberguri și până ieri și procese Barbie sau Touvier. Pentru al doilea, mirarea cam disprețuitoare că în Est s-ar putea cineva gândi la un proces al comunismului” (p. 227). La aceeași pagină citesc însemnarea privitoare la articolul lui Norman Manea, publicat de Dna Gabriela Adameșteanu în revista 22: „I-a trimis și
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
cuvinte, trebuia să subliniez și altele. Dar totul mi se pare extrem de clar. În al doilea portret Dostoievski e și mai limpede, el vorbește textual, de masca lui Svidrigailov pe pămînt. Masca aceea care lui Raskolnikov îi pricinuise „totdeauna o mirare”. „Obrazul acesta frumos și uimitor de tînăr pentru vîrsta lui, era grozav de antipatic. Svidrigailov purta haine elegante, ușoare, de vară, dar mai ales îi era elegantă rufăria. Pe mîna stîngă strălucea un inel masiv cu o piatră scumpă...”. Ce
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
ani mai tîrziu la intervenția senatorului Kennedy), iar lucrările sale n-au putut fi publicate în Spania pînă la moartea lui Franco în 1974. Cu viața lor, personală și profesională, atît de agitată și împărtășind aceleași pasiuni, nu e nici o mirare că Jean Seberg și Carlos Fuentes au avut o (cît de scurtă) legătură, consumată într-un orășel mexican în cele cîteva luni ale turnării unui film (deși titlul peliculei - un western - nu e dat în roman, iar regizorul și protagoniștii
Diana, zeița înfrîntă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13498_a_14823]
-
întâlnit numele lui în vreo revistă. Prefața ce-a scris pentru cartea lui Haig, îl onorează. În altă ordine de idei... În ultima ta misivă te minunezi că ai ajuns (cum spui tu) „la adâncă bătrânețe”. Pe mine mă miră mirarea ta. Într’adevăr, explicația e simplă, mai ales pentru un sincer credincios cum ești tu. Cel de Sus ți-a prelungit existența, pentru ca tu să dai mărturie pentru aceste neobișnuite personalități care au fost Jenica și Haig, ce - fără tine
Alte scrisori către Arșavir Acterian () [Corola-journal/Imaginative/13490_a_14815]
-
prezintă, într-un plan general, un personaj sau altul interpretat de Toma Caragiu, pentru a relua pe pagina următoare, mărit, pus sub lupă, un detaliu: ochii, în special, o deschidere a mîinilor ca aceea celebră a Primarului său din Revizorul, mirări, profiluri, un zîmbet, altul, încruntări, tristeți, pălării... Morții lipsesc de la un timp dintre noi scria Toma Caragiu undeva în volumul său Poeme și alte confesiuni. Cartea aceasta, al cărei protagonist este chiar el în zecile de ipostaze prezentate de sora
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
precizarea: “Poezie inedită din albumul prințesei C.B. și dedicată “Strănepoatei lui Iancu Jianu”. Nici această informație n-a parvenit la urechile lui I.D. Bălan, total afon la ceea ce se petrece în lumea literară referitor la O.Goga. Nu e de mirare că i-au scăpat astfel câteva poezii de mare rezonanță, cum ar fi cea intitulată Shakespeare, scrisă pentru sărbătorirea marelui scriitor englez și publicată întâia oară în publicația “Ziarul meu”, apărută la București în 1916, (în chiar primul număr al
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
cel puțin încă n-am aflat noi încă. Dacă va exista vreun reveal, cu siguranță vom afla și ne vom scoate pălăriile în fața cui a gândit astfel o campanie, pe orice temă ar fi ea. 8. Mare mi-a fost mirarea când am început să primesc răspunsuri pe mail (nu, nu de la prieteni, de la necunoscuți). Puțin a lipsit să nu îmi sune oameni la ușă ca să se joace de-a ghicitoarea; 9. Foarte drăguță a fost o fată, care, dezamăgită că
Girafe, oameni cu chef de joacă și analiști de ghicitori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19130_a_20455]