2,450 matches
-
țăranii se și reped s-o cumpere și s-o împartă? Iată, chiar la noi, că tot mă țineam să vă spun, cucoane Miroane, umblă vorba că oamenii vor să cumpere moșia coniței Nadina! Miron Iuga ridică deodată fruntea, zicând mirat: ― Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui să fie întîi de vânzare. ― Apoi așa vorbesc ei, c-ar fi de vânzare. ― Auziși, Grigoriță, râse bătrânul necăjit. ― Auzii, făcu tânărul dând din umeri. ― Mi se pare că de pe la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă ar afla că și eu sunt amator. Ea vrea să mă smulgă de la țară, nu să mă întărească aici... Dar de ce n-ai cumpăra-o mai bine dumneata, tată, dacă ții așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă mirat, parcă ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise gînditor: ― Așa-i, Grigoriță, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindcă se arătase a vreme frumoasă, Cârciumarul Cristea Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea ne-a cotropit calicia! spuse și Vasile Zidaru blând și moale, încît abia-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore cu Titu Herdelea. Hoinăriseră pe câmp ca să profite de vremea frumoasă. ― Ce faci aici, tată? zise Grigore. Încă n-a sosit Nadina? ― Nadina n-a sosit, dar i-au venit cumpărători la moșie, răspunse bătrânul. ― Ce spui? făcu tânărul mirat. Și anume cine, cine? Miron Iuga îl privi o clipă și pe urmă spuse întorcînd capul: ― Țăranii! 4 ― Dă-te jos de acolo, măi băiete, că-mi dărâmi portița, fire-ai al dracului! strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. Cuvintele lor se împreunau într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
perdea de flăcări. Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund, în vreme ce nevastă-sa dârdâia înăuntru, pândind de după perdea. ― Ați venit, ați venit? întrebă prostește logofătul când oamenii din capul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete diverse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chestia aia, poate fi infestată toată nava. ― Dar, fir-ar al dracului! Nu este un german! Creatura asta e cât mâna mea de mare și cât se poate de solidă în interior! ― Cunoașteți procedura de carantină, răspunse ea cu fermitate, mirată și ea de fermitatea ei. Douăzeci și patru de ore de contaminare. Aveți aer suficient, iar la o adică. vă vom aproviziona. Aceste douăzeci și patru de ore nu vor dovedi, în definitiv, că creatura nu este periculoasă, dar această chestiune nu este responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu vedea nici un motiv pentru continuarea conversației. Dallas continua să studieze parametri care defilau în fața ochilor, apei spuse calm: ― Vreau să-ți vorbesc. ― Îți voi comunica rezultatele cum voi afla ceva interesant. ― Nu despre asta vreau să discut cu tine. Mirat, Ash ridică ochii, apoi îi coborî fiindcă pe consolă apărură informații noi. ― Eu cred că descoperirea structurii acestui acid este o întreprindere delicată. Dallas se exprimă calm dar ferm. ― Puțin îmi pasă! Vreau să-ți vorbesc acum. Ash acționă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altfel va demisiona pe loc. Promisiunea asta și-o mai făcuse înainte de douăzeci de ori și se răzgândise de fiecare dată. De-acum înainte, nu va mai da înapoi! Îndreptă detectorul spre coridorul întunecos care se închidea în fața lor. Nimic! Mirată, îl expuse în sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem! Ea o luă din loc încrezătoare în micul aparatul pentru că știa că Ash făcuse o treabă serioasă, pentru că nu greșise până acum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o flacără strălucitoare urmată de un miros de metal ars, Ash se prăbuși. Pieptul se ridica și cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la forma întinsă pe jos. ― Robot împuțit! Mașină împuțită a Companiei! Dădu cu piciorul în metal. Robotul rămase întins, cuminte, pe punte. Lambert se uita când la Ripley când la Parker. ― Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu mă sperie dacă nu văd cu ochii mei. Zic: deconectează-l! ― Sunt de acord, interveni Lambert. Ripley dădu ocol mesei și se duse să debranșeze... ― O ultimă vorbă, adăugă repede Ash. Un testament dacă vreți. ― Da, zise Ripley, ușor mirată, ― Poate că vietatea posedă realmente o anumită inteligență. De ce nu încercați să comunicați cu ea? ― Ai făcut-o? ― Te rog, lasă-mă să duc cu mine câteva secrete. Ripley scoase cablul. ― Salut, Ash! (Se adresă colegilor.) Când e să aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
curte. A bătut la poartă și femeia s-a dus să vadă cine este omul care-i acolo. Străinul aflase cum o cheamă, când aceasta a deschis poarta, el i-a spus: - Săru’ mâna, mătușă Maghiță! Bătrâna s-a uitat mirată și cu suspiciune la străin. Nu-l mai văzuse prin sat. - Da’ de unde știi cum mă cheamă, omule, că nu te cunosc! - Apoi, mătușă mi-a spus un gospodar pe care l-am întâlnit pe cărare, după ce am trecut de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am întrebat, după o vreme, ce se mai aude. A scos smartphone-ul și în cîteva minute ne-a prezentat realitatea. Aveam totuși cîteva îndoieli : da, dar, poate, nici chiar așa... El n-avea și se uita la noi respectuos, dar mirat. „De unde știi toate astea ?”, l-am întrebat eu, naiv. „Astea sînt informațiile la zi”, a dat el din umeri. „Bine, bine, dar informațiile de la cine ?”, a mai întrebat, rezervată, soția mea. „Din rețea !”, ne-a informat studentul, deja puțin excedat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fenomen sub pretextul lipsei sale de autenticitate țărănească este nociv pentru societate și sinucigaș pentru disciplinele menite să cunoască această societate - pentru etnologie în primul rînd. Ciobanul, xenofobia și economia de piață — Păi, cum adică nu faceți negustorie ? îl întreabă, mirat, A. pe cioban, stînd de partea cealaltă a tarabei. — Eu vînd produsele mele ! se revoltă acesta. — și atunci negustorie ce ar însemna ? — Negustorie înseamnă să iei de la altul și să vinzi pe piață, asta-i negustorie ! Eu am carnet de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un cangur pe ea. — E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi răspund eu. Și așa începe o discuție de cîteva ore despre vinuri și arta lor. Discuție e mult spus, căci aportul meu se limita la cîteva întrebări mirate și confirmări entuziaste. Apogeul este atins de povestea despre „degustarea de pahare”, despre care chiar că nu auzisem, degustare cu același vin băut din pahare de forme diferite pentru a vedea care dintre ele este mai capabil să alinte mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
băltoacă tulbure, întinsă pe stradă. Acolo am dat drumul clopoțelului în apă și, deși am tot pipăit cu minutele pe fundul băltoacei care nu era mai adâncă de câțiva centimetri, nu am reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului mult mai adânc în trecut. M-am concentrat asupra fetiței, a cozilor ei legate cu funde enorme de pânză albă, scrobită. M-am gândit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În acea clipă avusesem Totul." Spune-mi, Egor, care este acel dar minunat pe care l-au primit ai tăi de la musca din Africa?" îl întrebam de data asta fără curiozitate, privind pe geam spre câmpul însorit. Egor mă privi mirat și după o clipă îmi răspunse: "Ah, da, pune mâna aici." Se descheie la un nasture de la cămașă, ca să-l pot atinge cu degetele sus, în capul pieptului. Acolo avea un loc moale, ca un strat de grăsime. "E timusul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
difuzoarele stației, astfel încît ceea ce cânta să se poată auzi pe o rază de câțiva metri în jurul Daciei, fără să deranjeze însă vecinii din bloc. Mulți dintre ei își făcură obiceiul să treacă în fiecare după-amiază pe lângă mașina arhitectului, brusc mirați și fascinați de armonia pătrunzătoare care începea să se înfiripe, mai curată pe zi ce trecea. În primele zile ale primăverii, arhitectul relua cu obstinație, monoton dar atrăgător, același șir de note întregi, crescând parcă una din alta și transmițând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acolo, pe acoperișul casei, să privesc în voie cerul, grupurile de cocotieri și grădina, să văd de sus cartierul acesta numai parcuri și vile, în care mă rătăceam la început aproape în fiecare zi. ― Pot veni așa cum sunt? Mă privi mirată. Explicai: ― Sunt în pantofi de tennis, fără ciorapi, n-am guler, n-am haină. Continuă să mă privească. Apoi întrebă deodată, straniu de curioasă: ― La d-stră cum se suie lumea pe terasă? ― Noi n-avem terase. ― Deloc, deloc? ― Deloc. ― Trebuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că îi plac bărbații înalți: și mai presus de toți, gurul ei, Robi Thakkur. Cu o mare abilitate încercam să-i insinuez că se abandonează prea mult, fie cu spiritul, fie cu carnea. Dar mă privise atât de inocentă, de mirată și sinceră, încît am renunțat. De altfel, acestea se petreceau în urma celor povestite adineaori, într-o vreme când eu primisem destule probe că nu am de ce mă teme de nimeni. ... Rămăsesem îngîndurat și dezgustat, mușcîndu-mi pe furiș buzele și privind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]