3,075 matches
-
se roagă (rogatio)-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții (slav), iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și perspectiva de învingător în plan moral și în plan social a lui C. Poetul experimentează o viziune asupra vieții, trăiește o anume dimensiune mioritică, pentru abordarea căreia se pregătește îndelung spre regăsirea liniștii inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
de învingător în plan moral și în plan social a lui C. Poetul experimentează o viziune asupra vieții, trăiește o anume dimensiune mioritică, pentru abordarea căreia se pregătește îndelung spre regăsirea liniștii inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
al Societății Scriitorilor Bucovineni, din care fac parte și români din Ucraina, este redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
de țară este reconstituit prin note de călătorie, prin relatarea participării la acțiuni culturale, prin reproducerea unor texte apărute în presa locală. Din nou gazetarul și scriitorul colaborează eficient. SCRIERI: Destine din Nord (în colaborare cu Alexei Rudeanu), Iași, 1974; Mirele pâinii, București, 1976; Albastru de Bucovina, București, 1979; Bună seara, frumoasă poveste, Iași, 1981; Armura solară, București, 1983; După-amiaza unei amintiri, Iași, 1985; Lecția de melancolie, Cluj-Napoca, 1987; Iarba iubirii, Iași, 1989; Semințe eterne, București, 1990; Proba mea de viață
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
care ne doare, I-II, Iași, 1996-2002; O dimineață pentru fiecare, Suceava, 1998; Ceaiul de după execuție, Timișoara, 1999; Glontele de cucută, Timișoara, 2001; Realitatea are chipul tău, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: Constantin Ștefuriuc, Structura lacrimei, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: Constantin Călin, „Mirele pâinii”, ATN, 1977, 129; Const. Cubleșan, „Mirele pâinii”, TR, 1977, 14; Dumitru Radu Popa, Jurnal de lectură, TBR, 1981, 212; Al. Cistelecan, Vitrina cu cărți, F, 1982, 5; Valentin Tașcu, „Bună seara, frumoasă poveste”, ST, 1982, 8; Zaharia Sângeorzan, „Armura
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
O dimineață pentru fiecare, Suceava, 1998; Ceaiul de după execuție, Timișoara, 1999; Glontele de cucută, Timișoara, 2001; Realitatea are chipul tău, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: Constantin Ștefuriuc, Structura lacrimei, Botoșani, 1997. Repere bibliografice: Constantin Călin, „Mirele pâinii”, ATN, 1977, 129; Const. Cubleșan, „Mirele pâinii”, TR, 1977, 14; Dumitru Radu Popa, Jurnal de lectură, TBR, 1981, 212; Al. Cistelecan, Vitrina cu cărți, F, 1982, 5; Valentin Tașcu, „Bună seara, frumoasă poveste”, ST, 1982, 8; Zaharia Sângeorzan, „Armura solară”, RL, 1984, 38; Mihail Iordache, „După-amiaza
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
în funcție de împrejurări. Întotdeauna, moartea tinerilor surprinde dureros, ca un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
din partea Serbiei și nu-l găsesc. Anthim scrie la Suceavă că, daca se va arăta vrun om prost la Craquowits, îmblă după fata regelui, să nu-l ucidă pîn' nu s-o ști cine-i el... Poate să fie tocmai mirele. {EminescuOpVIII 194} ACTUL AL DOILEA PERSONAJE DESPOTUL SERBIEI MARIA fiica sa O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stea care răsare călătorilor pe apă". [SCENA] III VODĂ, VISTIERUL [LĂPUȘNEANU] Bună vreme, vistiere, că te văd ce vesel sunt. [VISTIERUL] Mă închin M[ăriei] Tale pîn' la poale și-n pământ. [LĂPUȘNEANU] Tare-mi pare, vistiere, cumcă calci a mire, ha! Iat-o floare ce-o poț[i] da miresei. [VISTIERUL] Multumim, M[ăria] Ta. [LĂPUȘNEANU] Ia spune-mi, vistere, ție-ți place văduva cea albă a lui Calabă Mesteacăn E... cu ochi vicleni și dulci de vădană și[-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce neted îți e gâtul... ce-nfășat * în mirodenii, Parc-ai fi mergând la nunta, ori ai fi mergând la denii Să ochești vro fată mare... Ce frumsețe, ce, gătire! Când te vad, vistere-mi vine-a zice: că tu calci a mire. [VISTIERUL] Poate-o slugă credincioasă ce-a știut de-acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit, din întîmplare asta iese bucurie. L[ĂPUȘNEANU] (strînge mîna) [VISTIERUL] Piere umbra cea cumplită din revoltele de ieri, Astăzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce mai boală! [VISTIERUL] Ei, M[ăria] Ta-nțelege totdeauna și degrabă Daca sluga e bolnavă sau de are altă treabă... Dar ce flori mai, sunt aicea... Ce podobnică primire! [VODĂ] Pentru tine le fac toate, vere... parcă calci a mire. [VISTIERUL] Bunătatea voastră, Doamne! Dar așa de prost nu sunt, Mai culeg și eu [o] floare care cade la pământ Sau pe care-o fac să cadă, mai cu bine, mai cu răul, [Î]l împing și la o parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce este adevărul? Stafia nebunului, vrăjitorului, omorâtorului ieri în lumina zburîndului azi. Ce este Dumnezeu? Surdele nebunii a mii de mii de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire, Un mire. Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb de zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
venit, Doamnă peste stele! Împărați din Răsărit Pe al lumei mire L-au cătat și l-au găsit Când le-a dat de știre Dulcea stea de diamant Plină de iubire Ce vedea pe-al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diverse variante ale colindei, „obiectele” prădate de Iuda sunt Soarele, Luna, „scaunul de-mpărăție”, „bățul de vitejie” (12, p. 87), stelele, „cununa Raiului”, „scaunul de judecată/ und’ s-adună lumea toată” (6, p. 116), „toiagul de judecată”, „ciubărul botezului,/ păhărelul mirelui,/ scaunul județului” (14, p. 46) și chiar „spicul cel mai bun,/ c-așa-i data de Crăciun” (26, p. 36). În legenda apocrifă de care am vorbit (mss. BAR nr. 1282) sunt furate veșmântul (probabil cel împodobit cu astre), stema
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
centură virginală. Arhaicele valențe erotice ale brâului au supraviețuit și în folclorul mitic românesc. Fie că e vorba de „baierul de zmeu” (remediu magico-erotic al fetelor împotriva zburătorului), fie de „brâul fecioarelor” (simbol vesti- mentar al castității, care era dăruit mirelui în preajma nunții) (117). Privite fiind din perspectiva acestor arhaice valențe magico-erotice ale brâului, gestul sfântului militar de a purta el însuși balaurul în lesă (ca în balada germană) și, mai ales, acela de a lega balaurul cu propriul său brâu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel invizibil s-a manifestat prin intermediul Fiului său vizibil, corpul mistic al Bisericii îl face pe Hristos să fie printre oameni. Semnificatul locuiește și se construiește în semn. "Semnul lui Hristos ridicat în mijlocul națiunilor", intermediar al unui intermediar, mireasă a Mirelui (noua Evă ieșită din trupul răstignit al lui Iisus), Biserica este "doi în unul", ca și Hristos: în același timp temporală și spirituală, umană și supranaturală. Ca societate terestră, ea își are obîrșia în sociologie: ca o comunitate a vremurilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lunii decembrie pentru a colinda casele în Ajunul Crăciunului. În sat sunt încă cunoscute deși mai puțin practicate obiceiurile de căsătorie: tocmeala între părinți pentru a stabili zestrea, hora din curtea bisericii, petrecerea ce dura de obicei două zile, cinstea mirelui și a miresei, obiceiurile legate de nași (Ciobănel, 2002: 267). Șezătorile, foarte apreciate în sat, erau atât un prilej de muncă pentru femei, cât și unul de distracție. Astăzi, prea puține din aceste obiceiuri s-au păstrat, motivele fiind complexe
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fetele nu primeau ca zestre pământ, proprietatea gospodăriei transmițându-se numai prin băieți (Stahl, 2000: 150-151). În ce privește gospodăria, care, pe lângă obște, reglementează și ea proprietatea, în satul devălmaș românesc predomină reședința virilocală mireasa este cea care se mută în gospodăria mirelui -, datorită faptului că băieții moștenesc casa sau pământul, fetele moștenesc doar bunuri mobiliare. Descendența este patriliniară, pământul pe care este construită gospodăria tinerilor aparținând bărbatului (Ciobănel, 1995). O dată cu trecerea spre modernitate aceste norme se pierd: familia nucleară câștigă tot mai
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ein Țór ke’lohQynó „Nu este Sfânt asemenea lui YHWH și nu e Stâncă asemenea Dumnezeului nostru.” (1Sam 2, 4) - Bo‘alayik ‘Osayik, YHWH Te>"’ ÄÖ šemo we Go’alek Qe:Äš Yiœer"’Ql ’ElohQy kol ha’"reț yiq"re’. „Mirele tău este Făcătorul tău, YHWH al oștirilor este numele lui; și Răscumpărătorul tău este Sfanțul lui Israel, Dumnezeul întregului pământ se numește.” (Is 45, 5) b) - lo’ š"‘ó ‘al Qe:Äš Yiœer"’Ql we ’et-YHWH lo’ :"r"šó. „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de valoroasă. Toate acestea însă trebuie să se facă în ascuns față de toți, în afara conducătorilor înșiși, pentru ca turma paznicilor să fie cât se poate de neînvrăjbită. E drept. Trebuie legiuite serbări, în timpul cărora îi vom uni pe mirese și pe miri, trebuie orânduite jertfe și trebuie compuse, de către poeții noștri, imnuri potrivite cu nunțile acestea. Iar numărul căsătoriilor îl vom lăsa în seama conducătorilor, pentru ca, în măsura posibilului, ei să păstreze neschimbat numărul bărbaților, avându-se în vedere războaiele, bolile și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care va fi dezvoltată mai târziu de Platon în Timaios ajunge una de o majoră importanță în gândirea europeană ulterioară, în special la Philon din Alexandria, în neoplatonism și în scolastică. Nerespectând acest nume „geometric”, paznicii vor uni mirese și miri care nu sunt potriviți și astfel se vor naște „copii lipsiți de o natură bună și de o soartă bună” care, ajungând mai târziu la puterea cetății, vor începe să desconsidere vechile legi și nu vor fi destul de buni păzitori
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
univers de inspirație folclorică. Scenariile morții și ale înmormântării, mioritica moarte-ca-nuntă a celui nenuntit devin pretexte pentru ritualuri ambigue (coborârea în pământ, înghețarea etc.), adesea cu implicații cristice, dar în cheia unui misticism ciudat, crud: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți / Sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea. // Taci, mireasă, nu mai plânge / Că a venit mirele tău cel blând, / Ca un miel ochiul lui adoarme, / Ca
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
cheia unui misticism ciudat, crud: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți / Sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea. // Taci, mireasă, nu mai plânge / Că a venit mirele tău cel blând, / Ca un miel ochiul lui adoarme, / Ca un crin se luminează visând. // Se preface numai că e piatră albă / Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-ți fie frică, / De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]