1,977 matches
-
nu- l vroia? Din toate ce roiau în jurul lui, doar ea, doar ea nu-și umbla privirea spre el. Un gând îi fulgeră sufletul și nici crivățul nu-l putea stinge. Anica, draga lui, nul vroia. Tăcerea ochilor ei îl mistuiau, îi măcinau inima. Nu îndrăznea însă să se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic și își face casă. De ce? De ce? De ce îl ocolește? Nu putea înțelge ce caută ea. Se joacă cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Cu se s-a ales în viață? Simți o mână caldă, dar nu mai înțelegea de mult nimic. Cu greu își deschise ochii. Sudoarea frunții și lacrimile de mamă ale Rariței cădeau ca un strop de ploaie rece pe trupul mistuit de căldură. Îi strânse mâna fetei să știe că e acolo, dar Varvara nu mai știa de mult nimic. - Du-te împăcată, fata mamei. Eu te-am iertat. De acum, neom ruga să te ierte și Dumnezeu... Câte flori sunt
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și tot pământul, și numai crucea din vârful bisericii lucea foarte blând și aproape, încît, dacă ar fi întins mâna, ar fi atins-o. În același timp flacăra ardea mai albă în sufletul lui, ca un rug luminos, care-i mistuia trecutul și-i zămislea viitorul... Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai viața poate să te apropie de Dumnezeu! Cât timp trăiești între cărți și din ele, ți se pare că acolo-i toată înțelepciunea... Apoi, când ieși în lume, îți simți sufletul trist și fără sprijin, măcar de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fața pământului. Așa am pățit și m-am zbuciumat cumplit și am crezut că nu voi găsi alinare nicăiri... Pe urmă, încetul cu încetul, în mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vieții și m-a dus prin suferințe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
murisem de atậtea ori și înviasem tot de atậtea ori, încật moartea cea adevărată nu mă mai speria de mult. Dar acum îmi plậngeam durerea lậngă cel drag, înțelegậnd în același timp că viața este adevarată doar atunci cậnd te mistuie flăcările pasiunii. Simțeam o mișcare în străfundul inimii, o forță invizibilă cu care mă hotărăsem brusc să lupt împotriva morții. Începusem deodată să cred în mine, pentru că, îmi ziceam eu, nu există nimic în natură, nici o frunză, nici un firicel de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată gingășia naturii feminine... Învățasem destul de bine limbajul extatic al ochilor tăi negri, fulgere teribile ce răneau întunericul nopții, mai negri decật înseși apele Styxului, căci ei mă atrăgeau magnetic, mă subjugau, mă mistuiau chiar; în adậncul lor adorabil, vedeam cu claritate noaptea aceea solemnă, neclintită parcă din veșnicii, noaptea nașterii femeii adevărate, invincibilă și intransigentă mereu cu sine. Exista în legătura aceasta ceva atật de adậnc, el voia să mă aibă cu toți
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muncește pe-un gândac Sau paingenul, ce suge capul muștei de smarald. Păsăruica ia în sine simțul, gândul dintr-un greer Ce ucide. Al lui suflet pe-al ei suflet-navuțește... Și cucoșul care moare naște-n cel ce-l mistuește, Cine știi ce simț în suflet, cine știi ce gând în creer. {EminescuOpIV 229} Dar Sultanul spre durerea puiculiței lui naive, Ce-omorî-n duel pe-un tânăr de-o speranț-atît de mare, La răcoare-i pus sărmanul, ca să cugete-n mustrare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, "De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! "O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul, Privește cum din discul de aur iese fum Și zice rar și rece: "Ești mulțămit acum? Atuncea el tresare și ochii învîrtește. {EminescuOpIV 416} Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuește: "O vino mai aproape, aproape l-al meu piept, "Odor cu păr de aur și ochiul înțelept. "Ca zece morți deodată durerile iubiri-s - "Cu-acele morți în suflet eu te iubesc Tomiris". - "Dar lasă-mă - ea strigă. - Ce galben
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țină, Nu se cădea s-o aibă o mână de țărână, În lumea de mizerii și lacrimi nu e loc Pentru atâta milă și pentru-atît noroc... "De-aceea-n codri negri mă-ntorc să rătăcesc. În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuesc, "Privesc cum peste frunze uscate fără urme "Aleargă zimbrii negri și cerbii fug în turme, Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și pe singurătate-mi Și miști în al meu suflet un ocean de patemi. Iar brațele-mi s-aruncă ca valurile mării - Ah, în deșert, nici nu pot ca să te dau uitării - S-aruncă înspre cerul cel luminos, recad Și mistuit de chinuri ca Tantalus în iad. Dar în zadar! căci astfel a fost voința sorții Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când. {EminescuOpIV 425} CA ȘI STOA CE PRETINDE Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voiu să știu cărarea sa Și nici chiar cum o chiamă. Ea sufletul mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eterul tot străluce; Târziu ori mai de vreme cu toate se vor duce; Mâna i-o țin în ramuri, l-apăs la rădăcină Ș-al lumii arbor mândru murind mi se închină, De suflu veștejește și frunzele-i ușoare Se mistue în flăcări, cenușă trecătoare. {EminescuOpIV 542} Eu sunt iubirea și teamă n-am, O, vreme, de tine. Căci toată lumea eu o am - Ea e pentru mine; Căci aer și eter rămân ale mele Și flori ș-ale soarelui raze și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măruntul istoric al clipei. Memoria se cuvine să fie un pilon al justiției. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu sintagma : „ muci uscați ”. E foarte greu să - ți păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Succesul subit te poate mistui. Nu suntem egali, ci ușor ... complementari. Inscripționate, tricourile tinerilor au devenit autentice măști. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s - au ales cu tristețea. Cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
usucă. La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre un cult. Nu suntem egali, ci ușor .... complementari. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Succesul subit te poate mistui. Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Orice coroană are și nevăzuți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în care se prinde este ascunsă în pămînt și prinzătoarea le stă pe cărare. 11. De jur împrejur îl apucă spaima, și-l urmărește pas cu pas. 12. Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el. 13. Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mîncate de întîiul născut al morții. 14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, și este tîrît spre împăratul spaimelor. 15. Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui, pucioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. 25. Își smulge din trup săgeata, care scînteie la ieșirea din fierea lui și îl apucă spaimele morții. 26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, și ce va mai rămîne în cortul lui va fi ars de foc. 27. Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, și pămîntul se va ridica împotriva lui. 28. Veniturile casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie pînă la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. 13. De aș fi nesocotit dreptul slugilor sau slujnicei mele cînd se certau cu mine, 14. ce aș putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea mai în larg cu el însuși. Deîndată fugea în el și cu el din el, mistuindu-se într-o lumină de lună, ca într-o catedrală a contopirii cu Dumnezeu. Uneori murmura: versuri, pasagii de proză, melopeie...” Ei? Parcă ar fi pictat cu vorbe personajul portretizat. Alții nici într-un roman întreg nu reușesc să-și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iubiții Tăi să se bucure de fericire! 42. Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ți aminte de bunătățile făgăduite robului Tău David!" $7 1. Cînd și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborît foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele și slava Domnului a umplut casa. 2. Preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. 3. Toți copiii lui Israel au văzut coborîndu-se focul și slava Domnului peste casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
sclava! Era golită de viață însă simți în continuare cum încă fibrila ascuns rămânând țintuită locului fără să răsufle, intuind iar cum își udă dedesubturile de naylon; organismul îi preluă lent o senzație ascunsă prin firmituri de repulsie care se mistuiau îndepărtat. Ah cât își ura trupul pe care-l admirase până acum! Restul drumului îl parcursese indiferentă, gândind în salturi, răspunzând monosilabic și politicos la întrebări. Nu își explica în nici un chip cele petrecute, rușinea se pierduse într-un amalgam
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
am avut acces la lumea textelor doar prin ferestruică, asemenea unui cavaler medieval prin viziera lui. Ziua înghițeam ore-n șir texte din care spiritul (și chiar litera) se evapora ca neofalina. Noaptea visam litere vî-jîind prin fața ochilor mei și mistuindu-se-n beznă. După o săptămână, firmele pe lângă care treceam pe stradă: Alimentara, încălțăminte, Pâine, Gostat, îmi deveniseră neinteligibile și ostile. Iar când treceam serile, ritualic, prin fața casei "iubitei" (am aflat mai târziu că oftasem, de fapt, toată vacanța în fața
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]