2,504 matches
-
mult mai restrânsă decât ne fac să credem aparențele"224. Mecanismul de compensare a acestei epuizări a formelor de manifestare mitice este, așa cum am văzut mai sus, repetiția lor. Tocmai de aceea putem decela, de regulă, o serie de "complexe mitologice" sau de "constelații mitice" care se remarcă, înainte de toate, prin coerența elementelor ce se concentrează în jurul unui nucleu central. Coerența de care dau dovadă acestea, ca și funcțiile exprimate de autori precum Girardet, i-au făcut pe anumiți teoreticieni sociali
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
216, 218, 265 lupta de clasă, 212, 309 M marxism, 50, 52, 55, 56, 67, 146, 152, 195, 212, 231, 248, 250, 254, 309 materialism dialectic, 52, 195 mit, 5, 12, 28, 76, 115, 121-124, 126, 127, 138, 160, 272 mitologic, 34 mitologie, 121, 126, 232 mitul contextului, 78 model, 30, 32, 34, 35, 40, 45, 61, 170, 189, 194, 198, 200, 203, 209, 223, 225, 229, 234, 243, 310 modernitate, 107, 112, 116, 125, 130, 158, 160, 162, 167, 168
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acesta" (op. cit., p. 103). 222 Raoul Girardet, op. cit., p. 4. 223 Ibidem. 224 Idem, p. 7. 225 Bernard Denni, Patrick Lecomte, Sociologia politicului, Vol. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 130. 226 Spre exemplu, Raoul Girardet identifică patru mari "complexe mitologice" care își fac simțită prezența în societățile moderne occidentale. Este vorba despre complexele Conspirației, Salvatorului, Vârstei de Aur și Unității, pe care el le aplică analizei imaginarului social din spațiul francez, dar care se regăsesc la fel de bine în orice altă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
categorii de nume destul de diferite între ele, unele fiind, de fapt, entități lexicale asimilate numelor proprii. Poartă nume proprii, potrivit lucrărilor romînești de gramatică și lexicografie (normativă, mai ales): persoanele (prenume, patronime, nume de familie, supra nume, pseudonime), personajele (religioase, mitologice, folclorice, lite rare), animalele, entitățile geografice și administrativ-teritoriale (numite, cu un termen deja încetățenit, locuri), aștrii și constelațiile, marile epoci istorice, sărbătorile (laice sau religioase), instituțiile (și firmele, în sensul larg al cuvîntului), clădirile publice, monumentele, sălile publice, mijloacele de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
creat în acest imperiu roman a dus la diferențierea treptată în cadrul uniei a două etnii principale: pe de o parte vlahii, care alcătuiau romanitatea orientală, unită prin latinitate și creștinism, pe de altă parte slavii, care au persistat în tradiția mitologică a tracilor. Latinizați incomplet și în proporții diferite, indoeuropenizați însă ca expresie lingvistică, slavii și-au păstrat în măsură preponderentă arhaismul etnic șí prin respingerea creștinismului în epoca de prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
continentală este confirmată, pe de o parte, de scrierea silabică descoperită în Creta și în Peloponez, scriere care corespundea, în secolele 15-13 î. Hr., unei formule lingvistice mai puțin evoluate, iar pe de altă parte de originea asiatică a unor elemente mitologice și de continuitatea materialului lingvistic în Asia Mică și Grecia. În condițiile de acum trei secole, când originea naturală a limbajului și evoluția socială a limbilor nu constituiau probleme pentru știința limbii, care nici nu exista de fapt, aprecierea substratului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vasile Lovinescu), poate chiar mai plauzibil: informația aceasta nu s-ar referi neapărat la faptul că dacii au fost cei mai mari viticultori, vinificatori și băutori, aceste îndeletniciri trebuind să fie temperate printr-o lege a prohibiției, ci, în cheie mitologică, la amintirea pericolului pe care l-a reprezentat, pentru sistemul religios al dacilor, cultul dionisiac, a cărui sorginte este tracică, și nu grecească. Ar fi, de altfel, hazardat să afirmăm că, acum mai bine de două milenii, statul dac putea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii, la pasiunea lor pentru medicina practică și farmacologia naturistă. Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile etruscilor pentru terapeutica mitologică, a invocării în sprijin a spiritelor. Nu le lipsea nici simbolul șarpelui. În Muzeul Etrusc din Florența, sunt piese care atestă influența medicinei elene, printre altele, ca și preocuparea lor pentru chirurgie, stomatologie, terapia leziunilor oculare, hepatice, a articulațiilor, osoase
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo gallico) Veneția, 1530. Autorul își imaginează un cioban cu numele de Syphilis care ar fi fost penalizat de Apollon pentru practici amoroase eronate, dând astfel o tentă mitologică maladiei, pe care învățatul Leoniceno o numește „lues gallico“. Peste timp s au impus ambii termeni. Ceea ce intuiseră medicii cândva, Fracastoro demonstrează. Astfel el descrie procesul infecției prin contact direct și indirect, prin intermediul unor particule de „seminaria contagionis“, cum numește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Pasiuni, în Soarta actuală, în Condiția de viață, în Națiune și în Sex." 4.2.2. "Asemănarea" lor Pentru ca verosimilul acțiunii să fie asigurat, comportamentele trebuie să fie și "asemănătoare", adică, atunci când este vorba de personaje ilustre, istorice sau mitologice, în conformitate cu cele pe care ni le-a lăsat moștenire tradiția. Astfel, La Mesnardière scrie: "Cea mai importantă dintre Regulile pe care Poetul tragic trebuie să le păstreze în această privință, este să nu introducă vreodată un Erou sau o Eroină
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căderea monarhului. Racine nu este, pentru el, decât un "om de prost gust, (decât) un pictor manierist." În al său Tablou al Parisului (Tableau de Paris, scris între 1781 și 1788), la capitolul LXXXIII, consacrat "Tragediilor moderne", sătul de subiectele mitologice, mereu identice, el dorește un teatru modern, un teatru național care ar vorbi spectatorului despre situația sa actuală. "Cum, suntem în mijlocul Europei, scenă vastă și importantă a evenimentelor celor mai variate și mai uimitoare, și nu avem încă o artă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fi uitat nelegiuirea comisă. Nu este cuprins decât de pasiunea lui: vorbește, după paricid, de nevinovăția-i care îl apasă, și dacă, omorându-l pe Pyrrhus, este urmărit de Furii, asta se întâmplă pentru că Racine a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o scenă superbă, dar care nu se leagă de subiectul său, așa cum l-a tratat el." Chiar dacă Sébastien Mercier și Diderot se declară adepți ai lui Shakespeare, a cărui libertate în artă o admiră, opera sa este încă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar familiar, prin amestecul de seriozitate și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă că explicitările care iau locul sugestiilor și tehnica monologului scindat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de stratul creațiilor "culte" inspirate din aceste evenimente, peste care se adaugă stratul creațiilor culturii de masă, acoperite de asemenea de către activitățile cotidiene" (p. 277). Un asemenea strat este format și de fenomenul benzii desenate. Esența fenomenului este însă una mitologică. Acesta este și motivul pentru care primul capitol al lucrării este consacrat mitului. Aici sunt bine sistematizate definițiile clasice și actuale date mitului, cu trimitere precisă la autori și lucrări de primă mână (a se vedea în special pp.11-125
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
progresului din ultimele două secole ori cu cele politice, sau și mai mult, cu cele "științifice" exploatate în literatura științifico-fantastică ori "miturile publicitare" ale societății de consum, sondate, printre alții de către intransigentul Roland Barthes? Orice încercare de investigație în câmp mitologic se izbește inevitabil de cantitatea imensă de informație, de desișul semantic și conceptual, de multitudinea abordărilor și nu în ultimul rând de existența a peste 500 de definiții și accepțiuni ale mitului 7. S-ar putea ridica problema utilității, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
oferă mitul este irelevant dacă acesta se bazează pe realitate sau nu). Întâlnim apoi abordări proto-științifice, care consideră că mitul este o lectură inadecvată a naturii cu instrumentele rudimentare anterioare gândirii științifice (însă la urma urmei și motivațiile științei sunt mitologice gravitația nefiind mai ușor comprehensibilă doar prin faptul că a fost denumită -, utilizând la rândul ei ficțiuni, modele convenabile ale realității, care le înlocuiesc pe cele reale, iar aserțiunile mitului provin din starea imaginativă, subiectivă, prin care "omul a încercat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
universal: sub eul conștient se află subconștientul personal care conține toate experiențele individuale acumulate, însă sub acesta sălășluiește subconștientul colectiv). Întâlnim apoi abordările fenomenologice, pentru care mitul este o formă fundamentală de aprehensiune, susținând că orice experiență primară este percepută mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura sa reprezentând o psihoterapie personală și culturală. Alți autori propun clasificări pe coordonate diferite ale abordărilor mitologice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura sa reprezentând o psihoterapie personală și culturală. Alți autori propun clasificări pe coordonate diferite ale abordărilor mitologice. Andrew von Hendy, de pildă, distinge între teoriile ideologice (cum ar fi reacțiile negative ale lui Marx și Engels, conform cărora mitul nu e decât o minciună propagată pe scară largă teorii în al căror bazin interpretativ încă se scaldă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cei care au modificat și totodată sistematizat miturile marilor civilizații, chiar dacă nu în formă scrisă, dar aceasta nu înseamnă că aceste mitologii și-ar fi pierdut "substanța lor mitică" și că n-ar mai fi decât literaturi, ori că "tradițiile mitologice ale societăților arhaice n-ar fi fost remaniate de preoți și de barzi".32 Creatorul miturilor timpurii rămâne însă considerată "conștiința populară colectivă", "mintea umană luptând în masă cu misterele, încercând să facă pământul conștient de sine", chiar dacă anumite forme
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]