11,461 matches
-
Marica, a stolnicului Sârbu din Cerneți (tot boier mehedințean ce și-a vărsat sîngele în luptele lui Mihai Viteazul) dania făcută mănăstirii Tismana (veche necropolă de care se leagă familia Glogoveanu prin importante și permanente danii), anume 1/4 din moșia Erghevița, document în care Marica îl numește pe Lupu nepot de frate. Documentul precizează că aceasta Marica ot Glogova fusese măritată cu Sârbu Mehedințeanu și a lăsat averea nepotului de frate Lupu (după cum rezultă și din documentul Mânăstirii Tismana, pac
DR. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346092_a_347421]
-
Sf. Spiridon , Editura Universitaria , Craiova, 2008, p. 11-32. 12. Vezi și anexele 1,2 de la sfârșitul cărții, precum și Mite Măneanu , Boierii din Oltenia în secolul al XIX lea, Editura Radical, Drobeta Tr. Severin, 2008, p. 161-225 și passim. Documente despre moșiile și succesorii din sec. XVII ale lui Lupu Paharnicu Mehedințeanu se află și la Arhivele Naționale Drobeta Tr. Severin, Colecția Manuscrise mss 90, f. 4-21 și în Ahiva Istorică Centrală din București în fondul Mănăstirea Tismana ș.a . 13. Constantin C.
DR. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346092_a_347421]
-
surori și nici părinți uneori Însă leul ca să zic așa era mândru de copila sa pomenind-o-n stânga și-n dreapta până-află și cel de sus de ea Și-o trimise parcă-n drumeție tocmai la a tatălui moșie totuși ea nu pricepu deloc de ce leul seamănă c-un porc Iar moșia la numărătoare doar câțiva centimetri are puiul de leoaică rău s-a supărat tatăl ei că nu e împărat Ci un simplu leu de tinichea care-a
O FABULĂ PE UNDE SCURTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346233_a_347562]
-
copila sa pomenind-o-n stânga și-n dreapta până-află și cel de sus de ea Și-o trimise parcă-n drumeție tocmai la a tatălui moșie totuși ea nu pricepu deloc de ce leul seamănă c-un porc Iar moșia la numărătoare doar câțiva centimetri are puiul de leoaică rău s-a supărat tatăl ei că nu e împărat Ci un simplu leu de tinichea care-a ruginit deja de morală ce să vă mai zic leul a dat totul
O FABULĂ PE UNDE SCURTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346233_a_347562]
-
ELOGIU GAROAFEI Lui Nicolae Labiș Fusese vie și albă că perla din salba risipită-n abis la ceas nepermis - fusese vie și galbenă că zeama din strachina risipita de vreme în nisipuri perene - fusese vie și roșie că sângele de moșie risipita de soarta într-o zodie moartă - fusese ruptă din soare că orice floare risipita de vânt într-un duh revolut. Referință Bibliografica: ELOGIU GAROAFEI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011. Drepturi
ELOGIU GAROAFEI de ION MARZAC în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356156_a_357485]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU VISCOLULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VISCOLULUI Lui Zaharia Stancu Discute, la o țuică fiebinte, moșii, tot ce vor că și ei, eu tot de grija ierbii am să mor - mă seaca în coaste o secetă grea, mă-nțeapă în ochi, ca pe roua, o stea - de departe aud cum se apropie clipă, de aproape ascult
ELOGIU VISCOLULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356176_a_357505]
-
metafizic, ne întậlnim pe undeva, în viață - dar, mai ales, mi-e teamă că nu iubim, la fel, acelasi soare, ca-n fiecare zi averea-mi v-o las pe veresie - mai dragă-mi este noaptea, pe-o brazda de moșie, măi ’naltă-mi este ziua, urcậnd înspre izvoare - iertați-mă că nu-s că voi, nici pe la ceasul de amurg, cậnd sufletu-i povară iar doru-i duh pe vreo cărare - dar vă aștept în pisc, iubiților, în mậnă cu o
ELOGIU DOINELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356259_a_357588]
-
410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ELOGIU Ț ĂCERII Părinților mei Te-ntâmpin, mult așteptată clipă, și fac pe raza-ți infinită întâiu-mi legământ: să mă înalt în floare, să încolțesc sămânță-necuvânt s-adorm, ca voievozii sub o moșie caldă, de psaltire - te lepăd infinită clipă, cu-n țipat veșnic de durere și fac eternă pace cu zeii dimpotrivă și chiar cu Belzebut - pe frunte, c-o privire, pe sfanțul tata Gheorghe îl sărut, pe maica mea, Mărie, o
ELOGIU TĂCERII de ION MARZAC în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356266_a_357595]
-
Neamului și pământului strămoșesc, girate de un profesoraș, devenit primărel, negustor de case, apoi tulburel de imagine la Cotroceni... Munții Carpați cu ceilalți frați ai lor Străjeri la hotare și Codrul Verde al dacoromânilor formau de fapt Marele Zid al Moșiei și Marea Oștire a Neamului, intrând în legendă cu celebrele biruințe de-a lungul istoriei prin bătăliile purtate împotriva migratorilor, invadatorilor dușmani, unii așa-ziși creștini, alții doar neaoși păgâni, de către Eroii-Cnezi, Legendarii-Voievozi, Vitejii-Domnitori, faimoșii haiduci și pandurii olteni, de către
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
păgâni, de către Eroii-Cnezi, Legendarii-Voievozi, Vitejii-Domnitori, faimoșii haiduci și pandurii olteni, de către marii Comandanți de Oștire, de preainimoasa Regină Maria, apoi de alți iluștri Comandanți militari, la care s-au adăugat și bravii partizani anticomuniști prin jertfa și iubirea lor de Moșie, așa cum de neegalat a ilustrat-o nemuritorul luceafăr Mihail Eminescu în persoana Marelui Voievod-ctitor de Neam și Țară-Mircea cel Bătrân, Cel ce i-a tăiat pofta cotropitorului sultan: Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul.../ Și de-aceea tot
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
și nevoile și neamul.../ Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,/ Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;/ N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! (SCRISOAREA III) Nu părăsi pământul strămoșesc!-este de fapt o naștere, un botez, o renaștere, o logodnă, o continuitate, un crez, o credință, un legământ, o înomenire, o
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
depinde de ei dar și de ea după felul cum știe să-și facă socotelile și să-și croiască cu inteligență și claritate drumul ales. Cei doi crai purtau numele de Spațiu și Timp... Atât de întinsă și bogată era moșia peste care conducea împăratul Spațiu, că locuitorii ei nici nu-i cunoșteau marginile, unii, cei din ținutul Pământului se mai cunoșteau între ei de bine de rău, celelalte teritorii de necuprins ale împărăției nu se „lăsau cunoscute” cu una cu
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
a le cunoaște secretele, iar acesta nu se lasă ușor cuprins de rugămințile Mărimilor Lor și nici că le face plecăciuni pentru a le cuceri „inima și mintea”... Cum spuneam, aproape că nici împăratul Spațiu nu cunoștea marginile propriei lui moșii, nici măcar nu și-o imaginase pe de-a-ntregul, dar să mai și recunoască cu de-amănuntul întinsul ei! Niciodată și cu nici un prilej, cu toate că au fost palide încercări, nimeni nu se încumetase să-i depășească hotarele, ooooh, ale pământului da
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
să-și tragă sufletul, să-și limpezească și să-și pună mintea și mai mult la lucru, să hotărască dacă mai are rost să-și ducă până la capăt încercarea sau să-și mai forțeze norocul. Cu cât rânduiau mai bine Moșia îmăratului Spațiu, cu atât credeau că nu este doar împărăția Universului care se află „în bătaia” privirilor noastre sau ale lunetelor și telescoapelor care apropie de mii de ori lumea îndepărtată, ci ea cuprinde mii de universuri alcătuite din milioane
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
în fața conacului construit în stil de culă 18 oltenească. Și ce vreme, Doamne! Au trecut Babele... și iarna tot nu s-a isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă de pe moșiile Olteniei, ieșită în prag, îngrijorată că nu apare medicul. De nu vine, e moașa Neiboiu. Se descurcă și singură... Vântul aducea spicul de zăpadă chiar în pragul conacului, biciuind fața boierului. Din când în când, își freca mâinile, să le
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
de când cântaseră cocoșii prima oară, dând chiar cu vacs pe copite pentru a străluci. Apoi, la ora stabilită, împreună cu Marin și Costică, au tras trăsurile în fața porților deschise, împodobite cu crengi de mălini înmuguriți. Iar țiganii cu armonici, aduși de pe moșiile din Pometești și Adâncata, au început să cânte de zor la poartă, din țambal, scripcă, cimpoi și contrabas. În prima trăsură au urcat părinții, bunica băiețelului „polcovniceasaˮ Zoe, care ținea nepotul în brațe, înfășurat într-o plăpumică albă de mătase
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
dar și de nașii Mița și Constantin Procopie. * Era împodobită cu aur (fr). Alexandru Macedonski - Sur la nuit de ma naissance, în Bronzes (București), 1897, p. 225 * 24 Alexandru cel Mic, cum îl numea bunica Zoe, a fost dus la moșiile din Adâncata de Sus, aduse ca zestre de Maria, când trecuse de trei ani. Așezat într-o banchetă din piele de bou din careta trasă de doisprezece cai de poștă, micul băiețel privea cu uimire peisajul sălbatic, dar și la
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
camera lui, pentru somnul de după-amiază. Afară vipia verii juca în aer. În conac, între zidurile groase, ca de cetate, era plăcut și răcoare. S-a trântit în pat peste scoarța oltenească din lână, adormind instantaneu. În acest timp, slujbașii moșiei pregăteau în cuhnie* smântânile, untul și zerul, pe când femeile băteau laptele în putinee. Iar argeaua răsuna de cele șase războaie la care lucrau femei din sat. Chelarul limpezea vinul din butiile din pivnița răcoroasă, fără să se atingă, nici măcar cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
dorind să rupă un trandafir roșu- s-a înțepat la deget. Sângele a început să-i curgă. Fără să se sperie privea la șuvoiul de sânge, gândi: „Seamănă cu floarea de trandafirˮ. 27 Vestea dezrobirii țiganilor a ajuns și pe moșiile generalului Macedonski. Astfel că, în primăvara anului 1856, toți țiganii, cu mic, cu mare, nemulțumiți de această lege, s-au strâns în fața conacului din Pometești, veniți și din Adâncata, conduși fiind de țiganul Drăgușin, urechist la vioară. Alexandru privea mulțimea
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
de la mine! Și de la Dumnezeu mai mult... Popa lua banii repede de la grand-mère, mulțumindu-i în nu-mele Domnului, și părăsea casa, nu înainte de a face cruce în dreptul uși. Așa treceau anii... Într-o seară, când venise generalul Macedonski să inspecteze moșia, bine dispus, după ce băuse o gură de vin dintr-o butie cu ajutorul tâlvului, a intrat în camera băieților și a început să le povestească, nu înainte de a-l ruga pe Dimitrie să meargă în camera de alături s-o cheme
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Tu taci, că ești mic! a intervenit Caterina. * Primele lecții le-a luat în particular, cu ajutorul mamei și a unei călugărițe, pe nume Savesta, ce venea de patru ori pe lună de la Craiova. În toamna anului 1861, când strugurii de pe moșiile Pometești și Adâncata dădeau în pârg, generalul Macedonski, într-o după- amiază, îl anunță pe Alexandru că a doua zi, dis-de-dimineață, îl duce la școală la Craiova. - Să nu te smiorcăi! Acum ești băiat mare și trebuie să înveți carte
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă încă amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama ei, era frumoasă că o păpușă și ușor infantilă. Era mult, tare mult de atunci, nici nu mai știe dacă au trec ani, decenii sau secole. A revenit la Glodoasa în 1990, pentru a
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ei, era frumoasă că o păpușă și ușor infantilă. Era mult, tare mult de atunci, nici nu mai știe dacă au trec ani, decenii sau secole. A revenit la Glodoasa în 1990, pentru a-și lua în primire partea din moșie. A găsit conacul prăbușit pe jumătate-n moloz, si magaziile, cândva pline cu recolta de grâu și porumb, beciurile cu butoaiele cu vinuri vechi și celebre, erau în paragină, după ce țăranii foști colectiviști, împărțiseră între ei furia revoluționară și brumă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ateste vreun eveniment important de familie, un fir care să o lege cât de cât de locul în care, Doamne, fusese atât de convinsă că se născuse, nu a găsit acolo nimic. Și-a vândut fără nici o reținere partea din moșie, insensibila la rugămintea bunicii Olga Sâmbure. Ea, Mărțina, avea viața înainte. Olga aparținea cu trup și suflet, trectului. Bătrână a rămas pe poziție, în odaia cu tavan găurit și cu tapetul de mătasă transformat în flenduri de-a lungul pereților
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
de Buhara, cu țesăturile autentice și care, pe vremea comunismului ajunseseră un fel presuri, în care se împiedicau conțopiștii cu mânecuțe negre trase în elastic până la coate. Mărțina nu a făcut cine știe ce bani pe ciozvârta care i-a revenit din moșia generalului Sâmbure, dar tot ceea ce a câștigat, a investit în ruină medievală numită ,,La Diligenta,,. Acolo, în Transilvania, la hanul, ridicat în urmă cu un secol și mai bine, pește zdrobitura zidurilor unor fortificații medievale, o parte din clădire rămăsese
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]