1,712 matches
-
unitatea de stil și viziune de-a lungul întregii sale opere. Tematica predilectă include dragostea, natura, biografia personală. Versurile sunt totdeauna fluente, imaginile grăitoare. Nefiind tradiționalistă decât în sensul larg al cuvântului (subiecte clasice, formă clasică), scriitoarea nu este nici modernistă sau simbolistă, oricum nu cu intenție, chiar dacă elemente disparate ale acestor trei orientări pot fi decelate în opera ei. Motivul scrierii de poezie rămâne unul personal, singura tendință exterioară (acceptată în volumul din 1961, Partidului de ziua lui) rămânând o
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
CETATEA LITERARĂ, revistă apărută la București, săptămânal, între 19 decembrie 1925 și iulie 1926. Director: Camil Petrescu. Publicație modernistă democratică, continuând programul revistei „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, C. I. poartă amprenta personalității conducătorului ei: dezbate câteva probleme ale vieții literare din epocă, autenticitatea artei, arta ca ficțiune, stilul scriitorului, calofilismul literar, noocrația și modernitatea. Militând pentru o cultură
CETATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286179_a_287508]
-
CETIȚI-MĂ!, magazin literar apărut la București, lunar, între decembrie 1921 și martie 1922, sub conducerea lui Ion Minulescu și Liviu Rebreanu. Revistă de tendință modernistă, C. publică texte originale semnate de scriitori români și texte traduse. Sunt prezenți Ion Minulescu (Nocturnă, 1/1921), Duiliu Zamfirescu (O partidă în trei, 1/1921), Ion Slavici (Pe povârniș, 2/1922), Camil Petrescu (Soldatul care păzește satul, 4/1922
CETIŢI-MA!-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286183_a_287512]
-
și naturalismul și suprarealismul etc., sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
limpezească ideologia (secțiunea Probleme, din volumul Basoreliefuri), pledând pentru o critică normativă, de orientare a scriitorului și de formare a gustului public. Propunând o înțelegere a literaturii axată pe un așa-zis „bun-simț comun”, acceptă cu rezerve curentele și manifestările moderniste, iar pe cele de avangardă le respinge vehement, negăsindu-le justificare estetică. A comentat inteligent și aplicat scriitori și opere din literatura română și universală, lansându-se rareori în studii de anvergură (cum sunt cele despre Lucian Blaga sau Stendhal
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate modernistă. Adesea G. se află sub tutela lirică a lui Eminescu, dar intuiește adierea unui „cântec nou”. Versuri în curgere impetuoasă încearcă să dea sugestia puterii implacabile a destinului (Mare!...), dominant fiind însă lirismul solar (Devenire, Al vieții mele soare...ș.a.
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească decalajele și desincronizările naționale cronicizate. Dincolo de ele însă, modernitatea (modernizarea) reală - culturală, socială, politică - a rămas epidermică. Românii au fost zgomotos și emfatic moderniști, fără să fi devenit cu adevărat moderni. Statul român, structurile românești de mentalitate și de civilizație n-au devenit decât parțial sau deloc moderne - ceea ce, în sistemul de referință al autorului, înseamnă adecvate exigențelor istoriei moderne. Dacă în Paradoxul român
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
din Alphonse Daudet, Paul Heyse) au fost doar o preocupare de tinerețe, comentariul de artă plastică este o constantă a activității lui A. În afara cronicilor de expoziție din periodice, în bibliografia sa figurează titlurile unor studii mai ample: Un pictor modernist (1924, semnat D. Teodorescu), Influențe străine în sculptura lui Rodin, Luchian, pictorul florilor. SCRIERI: Din împărăția durerii, București, 1915; Băjenie..., Sibiu, 1935; Învinșii, Sibiu, 1939. Traduceri: Alphonse Daudet, Stegarul, Bârlad, 1917, Asediul Berlinului, Bârlad, 1918, Ultima lecție..., București, 1924; Paul
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
majoritate a scriitorilor opțiunile sunt limitate și nu ajung niciodată atât de departe. Un autor născut în 1890, educat în școală cu poeziile lui Eminescu, hrănit în adolescență de noul val al sensibilității simboliste, condiționat la vârsta matură de limbajele moderniste, are doar câteva alegeri: între un imaginar urban sau unul autohton, între un limbaj saturat metaforic sau unul plat denotativ, între o postură de avangardă sau una de ariergardă. Situația lui Mumuleanu e specifică autorilor care "încep" o literatură. Scriitorii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sunetul pur al marii poezii. În fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
acolo (Vaticanul a vizat stabilirea unor relații diplomatice cu consecințe juridice pentru statele în care existau credincioși catolici). Această reașezare a Bisericii s-a produs atât din interior datorită coștientizării nevoiei de modernizare și în urma confruntărilor de idei între mișcarea modernistă și ce intransigentă, cât și din exterior, la inițiativa intelectualilor catolici laici care s-au implicat activ în acest proces de repoziționare a Bisericii în societate. Contextul istoric și schimbările care s-au produs în state catolice importante aflate în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unul care trata diverse subiecte, precum politică, religie și multe altele. În primul rând, nu era permisă încurajarea și răspândirea ereziilor, deoarece "cine nu are credință catolică nu este catolic". Pentru a sprijini această idee, oferea ca exemplu existența ziarelor moderniste, care au susținut că sunt catolice până când au fost interzise de către episcopi. La fel, unii scriitori se numeau catolici, dar răspândeau erezii scriind despre religie fără să aibă cunoștințele necesare, nelăsându-i pe cei cu autoritate în domeniu să citească
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și de fapt nu erau. Episcopatul era îndemnat să ia măsurile necesare pentru ca ziarele să respecte Magisteriul 88. Exista un avertisment difuzat sub egida Sfântului Scaun, în care erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
XX-lea pentru impunerea Suveranului Pontif. Acesta a adoptat și a aplicat viziunea și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea (1846-1878) și Papei Pius al X-lea (1903-1914) au întreprins o campanie de condamnare a ideilor moderniste prin enciclicile date și prin numirea în poziții foarte importante în ierarhiea pontificală a unor oameni care si-au expus ideile antimoderniste, cum a fost cazul profesorului Umberto Benigni, care a scris numeroase articole de opinie la ziarul ultraconservator La
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod nestructurat și avea influență în medii foarte diverse, ceea ce explică dificultatea de a lupta contra lui, precum și exagerările unor intelectuali care vedeau urme moderniste oriunde (E. Poulat, Storia, dogma e critica nella crisi modernistica, Morcelliana, Brescia, 1967, p. 9). 143 În Franța, o importanță deosebită a avut-o M. Blondel (1861-1949). El a publicat L'Action (1893), care favoriza o gândire cu slabe rădăcini
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
gândire cu slabe rădăcini transcendente. În Anglia, George Tyrrel (1861-1949), un iezuit convertit de la calvinism la anglicanism și apoi la catolicism, a ajuns la concluzii asemănătoare celor ale lui Loisy, insistând asupra elementului spiritual, mistic la religiei. În Italia, curentul modernist s-a dezvoltat în jurul revistei Studi religiosi, fundată în 1901 și condusă timp de șapte ani de către biblistul Salvatore Minocchi (1869-1943), profesor de Limbă și Literatură Ebraică la Universitatea din Florența. La ea vor colabora barnabitul Giovanni Semeria (1867-1931), preotul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Madrid și Barcelona: La Civilización, La Sociedad, El Conciliador și El Pensamiento de la Nación. 171 J. Andres-Gallego, A.M. Pazos, La Iglesia en la Espana contemporanea, 1800-1936, Encuentro, Madrid, 1999, p. 209. 172 Alături de presa de partid, consolidată precum cotidianul modernist La Época (1849-1936) se aflau ziarele carliste: El pensamiento español, La Fidelidad, La Regencia, El Legitimista español, Altar y Trono, El Padre Cobos, La Cruzada, El Altar del pueblo. Dintre ziarele republicane cităm: La discusión, El Pueblo, La República Federal
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Universității românești după 1989, n-a găsit încă o platformă comună spre a se manifesta solidar. Andrei Pippidi LUMINIȚA MACHEDON, ERNIE SCOFFHAM, Romanian Modernism: the Architecture of Bucharest, 1920-1940, MIT Press, Boston, Massachusetts, 1999, 407 p. Interesul pe care arhitectura modernistă românească dintre cele două războaie l-a trezit după 1990 în cercurile de specialiști are o semnificație de natură compensatorie. Ca atâtea alte fenomene culturale postsocialiste din zona est-europeană, modernismul românesc redescoperit a slujit drept platoșă împotriva emoțiilor negative referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală în ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lângă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatând ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții români sunt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sunt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decât drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decât puține aluzii la modul în care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte) este captat pe rând de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sunt prezentați ca făcând parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai secolului care au apărut dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost ignorat sistematic în studiile de specialitate românești. Pe de altă parte, încercările disparate, necoordonate și uneori cu totul falimentare de a crea zone rezidențiale cu prețuri reduse pentru marea parte a populației bucureștene ce nu-și putea permite vile moderniste se constituie într-un subiect greu de abordat. O soluție ar fi fost să se renunțe la capitol și să se specifice explicit că studiul se bazează pe arhitectura vizibilă, prestigioasă, publică, și că golul din studiile de specialitate despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organică împotriva sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează în diatribe împotriva „politicii” vremii care nu întreprinde nimic pentru a remedia situația. Până la momentul apariției unui studiu care să îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței Machedon și a lui Ernie Scoffham reprezintă un început salutar pentru o cercetare de calitate în domeniul istoriei urbane și arhitecturale românești. Probabil că distanțarea în timp de mult detestata perioadă socialistă va aduce cu sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
În concluzie, Edward W. Soja anunță afirmarea unei "geografii critice postistoriciste și postmoderne"7. Aprofundarea acestei probleme îi aparține lui Frederic Jameson, care merge mai departe, considerând că trecerea de la modernism la postmodernism poate fi descrisă ca rezultatul estompării temelor moderniste ale timpului și temporalității. Atât aparatul nostru conceptual cât și "viața noastră cotidiană, experiența noastră psihică, limbajele culturale", opinează autorul, "sunt astăzi dominate de categoriile spațiului mai curând decât de categoriile timpului, față de perioada anterioară a modernismului"8. De aici
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
geografice. Puterea este deținută de cei care au dreptul de a obiectiza spațiile și comunitățile umane pe care și le imaginează. Sociologii îi recunosc contribuția la construirea unei "cartografii a identităților" și dezvăluirea formării unui imaginar geografic care suplimentează interesul modernist european pentru timp cu înțelegerea echivalentă a spațiului și spațialității. Opera lui Said desenează constelațiile schimbătoare ale puterii, cunoașterii și geografiei înscrise în cadrul imperialismelor apusene. "La baza spațiilor sociale se află teritoriile, regiunile, domeniile geografice, pietrele de hotar propriu zise
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]