2,533 matches
-
introducerea planului pentru urzirea unui spital central în Iași. În ansamblu, perioada dintre 1775 și 1850 a însemnat epoca de constituire și afirmare a medicinii științifice în Moldova. MEDICINĂ ȘI RELIGIE ÎN MOLDOVA ȘTIINȚA DESPRE BOLILE SUFLETULUI ȘI CREDINȚA PSIHIATRICĂ MONAHALĂ În aproape toate spitalele de psihiatrie există o biserică sau o capelă, uneori chiar mai multe, în funcție de religiile din teritoriile în care funcționează aceste spitale. Obiceiul, de origine foarte veche, s-a redeșteptat după 1990 și în România, după ce religia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
24 LA A 160-A ANIVERSARE ȘI PESTE CINCIZECI DE ANI 24 ANASTASIE FĂTU, PRECURSORUL MEDICINII ȘTIINȚIFICE LA IAȘI ȘI ÎN MOLDOVA 28 PREMISELE MEDICINII ȘTIINȚIFICE 52 MEDICINĂ ȘI RELIGIE ÎN MOLDOVA 66 ȘTIINȚA DESPRE BOLILE SUFLETULUI ȘI CREDINȚA PSIHIATRICĂ MONAHALĂ 66 ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE 70 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ 76 ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT 82 DOCTORUL PANDELE GRIGORESCU, UN PIONIER NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI 85 O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ 98 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA 104 OSPICIUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din apropierea municipiului Botoșani, ca fiind al zecelea din cei 11 copii ai familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu, a purtat din botez numele de Teodor. A urmat școala primară din satul natal, între 1921 și 1927. Din copilărie a îndrăgit viața monahală, devenind frate în mănăstirile Vorona (1928) și Neamț (1929). A urmat, în perioada 1932-1940, cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Cernica de lângă București. În 1935 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, jud. Neamț, sub numele de Teoctist, hirotonit apoi
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
al Gorgonei Meduza. Alături de alte animale fabuloase, aspida se regăsește În bestiarele alegorice medievale - gen Fiziologul (Physiologus) și Floarea darurilor (Fiore di virtù) - care, din secolul al XVII-lea, au fost din belșug traduse În românește și colportate În mediile monahale și preoțești, influențând și tradițiile populare românești <endnote id="(173)"/>. La jumătatea secolului al XVII-lea, Într-o parabolă cuprinsă În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, aspida este prezentată ca o „jiganie, de-și seamănă cu șarpele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se ghemuiește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici au rezistat vremurilor de barbarie și au Încurajat umanitatea În fața răului, a pornirilor de distrugere și dezumanizare când creștinitatea răsăriteană era sugrumată de cuceritorii otomani și de alții. În acele vremuri obștea monahală și lăcașurile ortodoxe erau sprijinite de creștinii de la Dunăre și Carpați. În anul 1985 fiind Înpreajma preotului Scarlat Porcescu, Consilier la Mitropolia Moldovei care vizita orașul Atena și Întreprindea o cercetare la Muntele Athos am putut afla comori istorice Învăluite
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de doctor, după care studii de specializare la Universitățile din Bonn și Viena, München și Würzburg), continuând apoi cu viața de mirean (s-a căsătorit cu profesoara Aurora Țurcan cu care a avut cinci copii), cu intrarea sa în cinul monahal (în urma decesului soției sale Aurora, în 1918, tunderea în monahism având loc la Mănăstirea Putna ) și funcțiile deținute în Biserica din Bucovina (mai întâi bibliotecar, apoi director al bibliotecii Universității din Cernăuți, după care profesor titular la catedra de Teologie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mamă bună” a trecut la cele veșnice în anul 1918, în urma unei gripe spaniole, „lăsând în urmă un soț nemângâiat și trei copii”. Practic, decesul soției sale, îl transformă pe Nicolae în Nectarie Cotlarciuc, căci după ce rămâne văduv, îmbracă haina monahală la Mănăstirea Putna, și nu își schimbă numai numele, ci și viața, căci de acum înainte soarta lui și-o dedică cu totul slujirii Bisericii și neamului până la sfârșitul vieții sale. Funcțiile deținute până la numirea în fruntea Bisericii din Bucovina
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mănăstire Putna, în 1923 și odată cu noul statut, primește rangul de arhimandrit mitrofor. Despre viața lui în mănăstire nu avem nicio informație, dar acest lucru este lesne de înțeles ținând cont de faptul că la puțină vreme după îmbrăcarea hainei monahale ajunge episcop, astfel încât nici nu se poate vorbi despre o activitate a lui în mănăstire. Nectarie Cotlarciuc a avut influență mare și pe scena politică din postura de profesor al facultății pentru că a reprezentat Universitatea cernăuțeană în Senatul corpurilor legiuitoare
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
al Sfintei Scripturi», avea să-i spună don Calabria fiicei sale, profesoara Mafalda Pavia, când i s-a înfățișat lui don Calabria căutând refugiu în timpul persecuției rasiale naziste. Și noi știm că, în afară de această doctoreasă primită și protejată sub veștmintele monahale cu numele de sora Beatrice, mulți alți evrei și-au găsit refugiul în Casele Operei, deschise deliberat de don Calabria pentru ei. Mila sa față de dânșii nu urmărea intențiile subtile pentru forțarea vreunei convertiri, profitând de momentul dramatic și tragic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Giovanni Calabria. Vocea mea, este cea a unei doctorese evreice care, în ceasurile tragice ale persecuției rasiale, a fost primită patern de Veneratul don Giovanni Calabria (prietenul tatălui meu) în „Casa Copiilor Buni“ de el fondată. Acolo, în haine monahale și sub numele de Suor Beatrice, cu obiectivitatea care îmi este specifică și care în același timp îmi venea din a fi „o soră separată“, am putut consta zi după zi înaltele, sublimele daruri ale acelui preot. El se dăruia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fete, dădea exemplul vieții de familie liniștite și fără fast deplasat. Succedîndu-i surorii sale care rămînea o figură emoționantă de martir, obligată să suporte lovitura de forță a invadatorului teuton în 1914 și să ocupe un tron aservit în locul chiliei monahale dorite, Marea Ducesă își dirija grupul de copii cu o autoritate pe care zîmbetul o făcea convingătoare. În același stil își conducea și afacerile de stat secondată, pentru aparițiile oficiale, de prințul Felix de Bourbon-Parma, soțul său. Amintirea rănilor de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
etapă majoră în revalorificarea moștenirii lăsate de lumea cetăților grecești (după ce latinii integraseră întreaga cultură a Eladei la baza propriei civilizații), dar deschide și o lungă perioadă de înfruntări politice și spirituale între basilëìa, patriarhia de Constantinopol, instituția monahală din Răsărit și papalitate. La jumătatea secolului XI, emanciparea Vaticanului de sub tutela spirituală a Constantinopolului devine oficială; se anunță astfel granița spirituală care va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sistemul semiotic al puterii" (după cum îl numea Le Goff) pentru neajunsurile de imagine provocate în timpul crizei icoanelor, din secolele VIII-IX (Dagron, Empereur 26). În siajul episodului iconoclast (încheiat în anul 843− perioadă de confruntare oficială între instituția basileică și partida monahală), până la schisma patriarhului Mihail Cerularie (1204) și după aceea, basileul a permis sau chiar a sprijinit extinderea jurisdicției patriarhale asupra creștinismului oriental, fie și în detrimentul propriilor privilegii - pe care le respectau, totuși, imaginea sacră și simbolismul ei. Astfel a încetat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevanță teologică, criza iconoclastă s-a suprapus unei convulsii instituționale, care, în timp, s-a dovedit a fi și o problemă severă de politică religioasă: în plan extern, între Constantinopol și Roma; în plan intern, între puterea basileică și cea monahală. "Prețul" final plătit monahului de către monarh a constat în penitența pe care acesta a trebuit să o facă public după anul 843; s-a adăugat o pierdere semnificativă de prestigiu local, de putere oikonomică în raport cu imperiul, dar și de autoritate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
basileului și patriarhului au fost impuse în cele din urmă de partida antiunionistă, care a avut câștig de cauză în secolul XIV și s-a impus definitiv prin "glorificarea" liderului său, Grigorie Palamas. Dacă, pe de o parte, consecvența partidei monahale ortodoxe în interpretarea Treimii a desăvârșit teologia estului european (într-un cadru instituțional și doctrinal pe care aceasta nu îl va mai avea niciodată la dispoziție după 1453), pe de altă parte, catolicismul a căutat să profite de situația militară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a urmașilor săi, bine intenționată pentru imperiu, dusese, în urmă cu un mileniu, la "uitarea" Romei. Roma, la rândul ei, avea "să uite" Bizanțul. Ruptura din secolul VIII fusese însă provocată de alianțe complet diferite. Pentru că în timpul crizei icoanelor partida monahală a avut ca scop principal menținerea oikonomiei imaginii christice, în defavoarea iconoclasmului imperial, Vaticanul, aliat cu ea, a căutat să adauge la miza teologică a conciliilor răsăritene și una politică: emanciparea de instituțiile constantinopolitane. Totuși, cum puterea spirituală și cea temporală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
militare i-a condus adesea pe comentatori la ipoteza conform căreia polemica în jurul icoanei nu a fost decât un pretext și că realitatea a fost cu totul alta − fie că se referă la politicile instituționale (lupta puterilor centrale cu partida monahală), fie la politicile de stat privind reîntărirea imperiului la granițe, redresarea financiară, militarizarea și recentralizarea puterii sau chiar influența provinciilor orientale și a culturilor aniconice asupra casei basileice. O abordare opusă este cea care vede în loc de o criză politică una
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
divinității". Acest concept politic al împăratului-sacerdot, reinterpretat în spiritul creștinismului, a fost în perioada iconoclasmului una din cauzele conflictului politico-religios dintre Constantinopol și papalitate și chiar, în interiorul imperiului roman de răsărit, a înfruntării fără precedent dintre instituția basileică și instituția monahală iconodulă (cum spuneam mai devreme). Cele două mari conflicte instituționale, unul finalizat, în occident, cu așa-numita (astăzi) teorie a cezaropapismului (de aici, soluția schismatică și preeminența clamată a Vaticanului asupra patriarhului constantinopolitan), celălalt cu teoria politico-religioasă a oikonomiei creștine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politico-creștine ale puterii, fiecare cu un imaginar aparte, tot mai diferit unul de celălalt odată cu secolul XI. Criza iconoclasmului a lăsat însă urme adânci și în teocrația bizantină: regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să reprezinte esența absolută a puterii. Ritualul oncțiunii împăratului de către patriarh, precum și relația instituțională dintre cei doi devin chestiuni de ordin formal, pur
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din funcția basileică), a reprezentat cea de-a doua înfruntare constantinopolitană după iconoclasm cu o importanță majoră pentru civilizația ortodoxă. Într-un context politic, social și militar dezastruos pentru dinastia paleologă, teologia palamistă a întărit decisiv argumentația antiunionistă a partidei monahale, implicit și anti-basileice. Tocmai acest conținut dogmatic a fost transmis apoi lumii post-bizantine, fapt ce i-a marcat comportamentul față de scaunul pontifical și față de prozelitismul catolic (orientat la un moment dat mai ales către români, pe baza argumentelor istorice legate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în continuarea dinastiei Comnenilor, ea însăși autoarea unui stil cultural foarte elevat, însă cu motivație etnică − deși complet datat -, respectiv aticismul elin. Eșecurile încercărilor de unire cu biserica papală au fost cauzate într-o anumită măsură, cum spuneam, de mișcarea monahală și de formarea unor noi baze doctrinale ale rezistenței ortodoxe, dar și de reacția violentă a populației Constantinopolului (care, în spiritul vechiului drept romano-bizantin de veto, și-a întărit opțiunea pentru formele pure ale credinței creștine "orientale", manifestându-se partizan
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tradiția locală antică; din nou, "de-socializând" filosofia timpului, în urma apelului la o metafizică de tip platonician. În filosofia și teologia vremii însă, opțiunea pentru gândirea divinului în cheia tradiției post-platoniciane a devenit mai explicită prin opoziția manifestată de partida monahală (din nou) față de Varlaam din Calabria (condamnat la Conciliul din 1341 de la Constantinopol), dar și față de Nikephor Gregoras (fără să fie raționalist și aristotelic precum primul, a formulat o argumentație vehementă anti-palamită, ceea ce a dus la întemnițarea sa în 1351
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul instituțiilor constantinopolitane la curtea papală de la Avignon și viitor ierarh al bisericii romano-catolice) și rezistența ortodoxă. E posibil ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
contextul politico-religios și istoric, în fond, al momentului, așa cum e posibil ca atitudinea critică și chiar tăioasă a lui Varlaam față de mai multe aspecte ale practicii credinței ortodoxe în partea orientală a Europei să fi accentuat poziția antiunionistă a partidei monahale athonite și a populației capitalei bizantine, precum și formularea teologică a isihasmului, noua orientare. "Îndumnezeirea", la care se referă și Vladimir Lossky (196), îl privește pe fiecare credincios, însă în interiorul oikonomiei christice: credincioșii nu doar devin parte a lui Christos, ci
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]