2,922 matches
-
de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: „Nenorociților, vă omor”, ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea între scaieții din zona stâncilor de marmură, căci dintr-acolo se auzeau sunetele rău prevestitoare. Cum în azil nu existau decât patru felinare, a fost o adevărată bătaie cine să pună mâna pe ele pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gogoașa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?” Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: „În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea să iasă. Acel Ceva e făcut să iasă din viscere, ca să se dezvăluie În taina-i limpede, nu ca să intre cu capul În jos acolo și să caute un secret scârbos. Salon continua, de-acum era pierdut Într-un monolog pe care părea că-l repetă pe dinafară: „Știți ce sunt așa-zisele leys englezești? Zburați pe deasupra Angliei cu un avion și veți vedea că toate locurile sacre sunt unite prin linii drepte, o grilă de linii ce se intersectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru că vînturile hăulitoare erau suficient de puternice pentru a acoperi orice voce umană. — Căcaturile pe care i le-am spus lui nu le voi spune nimănui, niciodată. Și lui Wakefield Îi plăcuse. Avusese și el momentele lui cu cadavrul, adresîndu-i monologuri sforăitoare despre nevastă-sa (acum fostă), Mariana. Noaptea arctică are efecte ciudate. La vremea aceea nu i se părea deloc caraghios să stea acolo, Înfofolit ca o mumie În vîrtejurile de zăpadă, povestindu-i tot unui leș. De fapt, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
olandezului Herman Heifermans. La Paris ajunge pe urmele surorii sale Lina Fundoianu, actriță, căsătorită cu Armand Pascal și membră a companiei dramatice „Vieux Colombier”. În revista Lumea evree, an II, nr. 15-16, 1920, Fundoianu publicase un fragment din poemul dramatic „Monologul lui Baltazar”, avîndu-l ca erou pe ultimul rege babilonian. Textul va fi încorporat într-o piesă terminată peste doi ani și rescrisă mai tîrziu în limba franceză (Le Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extaz alături de iubitul meu, vedeam din senin, spre oroarea mea deplină, cum mama se uita la mine din Rai și trăgeam grăbită pilota ca să ne acopăr pe amîndoi. Chiar În timp ce ședeam În birou, ascultînd-o pe doamna Dickinson cum Își continua monologul tragic, mi-am Închipuit-o pe mama privindu-mă și aproape că m-am cutremurat din cauza senzației de oroare. Pe urmă, a venit tata să mă ia. M-a strîns În brațe și a plîns, dar eu tot nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că Dario nu era doar o fantasmă a dorințelor lui, zeul absent al zilelor lui. Emmei, care Îi surâdea misterioasă, Îi făcu un semn complice cu ochiul. — Puiuț, am avut o problemă, Îl Întrerupse Însă Dario. Și se abandonă unui monolog confuz, incomprehensibil și totodată ciudat de disperat. Totul era din vina acelui hoț care În urmă cu două săptămâni Îi furase ceasul. Soția lui susținea că totul se Întâmplase din cauza fricii. Poate că Într-adevăr pierduse sarcina sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îngândurat din pâinea sa, dând târcoale ciozvârtelor. - A bulit-o, șopti mai mult ca pentru sine Vergilică. I-a căzut beleaua pe cap și nu știe ce să facă. Nu-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
M-am străduit să-l sărut de bun venit, deși ne cam încurcam în curele. Între timp, Janey intrase în vorbă cu un tip care-i tot dădea târcoale de vreo jumătate de oră și acum era prinsă într-un monolog despre ultimele știri legate de raportul de forțe dintre națiuni de pe Channel 4; doar era editor de texte TV. S-o deranjez ca să i-l prezint pe Sally ar fi fost ca și cum m-aș fi trezit să-l întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o așa lehamite permanentă încât abia dacă îl amuzau giumbușlucurile lui Puck. Vocea subțirică și rece a lui Helen se potrivea atât de bine încât mi-am dat seama de ce o alesese MM. Totuși, mai trebuia încă să lucreze la monoloagele lungi, pe care le rostea pe un ton la fel de plat ca și pieptul ei. Marie, în rolul lui Puck, tatona în mod clar, încercând să-și intre în rol; nu părea făcută pentru Shakespeare și bănuiam că avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau decât niște figuri de carton. Rosti replicile Helenei în mod desăvârșit, cu pasiunea și tristețea dragostei neîmpărtășite și, mai târziu, cu convingerea neconfirmată că toți ceilalți își puseseră în cap să-și bată joc de ea. După primul său monolog mai lung, toți ochii se ațintiră asupra ei, într-o tăcere desăvârșită: fără fâțâieli, fără sorbit de cafea, fără vizite la budă. La o primă privire, în ciuda faptului că stătea în capul mesei, nu ai fi observat-o deloc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai luat câțiva biscuiți. Actorii țineau la greutate ca niște adolescente. Păi, cred că merge foarte bine acum că am pus totul cap la cap, nu-i așa? zise MM, ronțăind un Hob-Nob. Hazel, tot vreau să repetăm încă o dată monologul tău de la sfârșitul primei scene - știi tu: „How happy some o’oer other some can be1“ dacă avem timp azi. Deși cred că o să fiu ocupată până peste cap cu Violet. —Violet? repetă Hazel. — Da, este din nou printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Era ultima scenă. Hugo, în postură de Oberon, își spunea penultimul monolog. — Ei, e foarte bun, zise Bez, aprobator. O plăcere să-l privești. Remarcasem deja cât de bine coordonată era toată echipa, nu numai modul în care jucau actorii, ci și potențialul lor. Dacă voiai să afli cum e un actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privitul în oglindă pentru nervii lui. Am dat ultimul colț și am ajuns la biroul adjunctului directorului de scenă. Louise vorbea precipitat la microfonul din căști. De pe scenă se auzea vocea lui Marie, care-și spunea unul dintre lungile sale monoloage. Vocea ei părea mai stridentă și mai agitată ca de obicei. Dincolo de masă, puțin mai la stânga, se afla Steve, țipând aproape pe mutește la mașinistul care mânuia cablul Tabithei. Victima lui stătea pe loc, cu mâinile încă prinse în jurul cablului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la ușă, fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu geamantanul (e mort, acum, banii sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu și gândurile mele... Iepure. Asta ești, un iepure fricos. Știuse de la bun început că monologul infiltrat în mintea sa avea să se încheie astfel. Nu avea cum să-l oprească. Numai uneori (arareori) se făcea liniște - atunci i se părea că plutește și se ruga la Dumnezeu ca starea de bine să se prelungească la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spirituale”. O impresie deosebită a produs tânăra prozatoare Patricia Simion (elevă a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina), care a citit din creația-i originală, a recitat poezia „Singurătate” de Iulia Hasdeu și a interpretat, ca o actriță de profesie, monologul Casandrei din trilogia tragică „Orestia” de Eschil. Foarte tinerii poeți câmpineni Andreea Drăgan, Emil Sude și Marian Stoican i-au delectat pe cei prezenți cu lecturi din lirica lor de certă valoare artistică. Evenimentul de cea mai mare Însemnătate al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aducerea lui În fața ofițerului stării civile, Într-o bună zi. Doar În mintea ei putea să se petreacă una ca asta; Thomas fusese mereu vînător, nu pradă. Ce frumos vorbea Ingrid! Thomas o asculta surîzÎnd amuzat; Ingrid se dovedea În monologul ei și evlavioasă, chiar era sau așa se străduia să pară; se Închina des, spunea rugăciuni Înainte de masă, la culcare, poate și Înainte de a face sex ori după. O vrăjitoare. Ingrid, prefăcuto, lasă vorba și treci În pat, nu o să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doi, asta s-ar fi putut zice văzîndu-i, ascultîndu-i, pe Castor, mai ales, care deja era Încălzit. Pollux avea să-l ajungă din urmă, după miezul nopții, apoi chiar să-l și Întreacă, simțea deja o sete. Stîrnită și de monologul legionarului. Fost. „...Ce mai trăim noi doi În tihnă, Thomas? Niște agitați!... Alergăm, vrem, căutăm!... Ce căutăm ? Vremea plăcerilor o să se ducă de tot... Ai impresia că pe urmă ne vom Închide În mănăstiri ori că ne vom pocăi, cît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se anunță a fi cu totul Marian Malciu inedit, plin de mistere care se cer deslușite. Așa cum Laura își mărturisește la un moment dat: “Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate...!” Monologul Laurei în fața oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine situația. Acesta este și un bun prilej de remember, de aducere în prezent a unor manifestări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu mare grabă. - S-a trezit cu aproape zece minute în urmă, domnule doctor, îi aduse la cunoștință asistenta medicală. Este foarte liniștit... V-am chemat pentru că a început să vorbească, șopti ea, observând că Iustin și-a întrerupt instantaneu monologul și era atent. - Da, bine!... poți rămâne dacă nu ești obosită, dar să fii pe aproape în caz că... - Nu se pune problema, domnule doctor. - Mulțumesc mult, Carmen! Puțină apă proaspătă te rog să aduci și un prosop... Tainicele cărări ale iubirii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]