20,850 matches
-
o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a unui pasaj din vreo carte. Această moarte a fost cea care, probabil, salvase deocamdată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze. Căpitanul Lazemby, care coborîse pe pămînt și aștepta așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se uită cu stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am ascuns în apartamentul lui Denver pân-am reușit să strângem niște gologani. Brandy, Brandy a ticluit un plan nou. Înainte să ajungă la cuțit, e hotărâtă să-și găsească sora. Pe mine, cea care vrea să-i danseze pe mormânt. — O vaginoplastie e pe vecie, sau cam pe-acolo, zice ea. Poate să aștepte până-mi lămuresc eu niște lucruri. E hotărâtă să-și găsească sora și să-i spună totul, despre gonoree, despre de ce nu-i mort Shane, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urma să ajungă. L-a privit cu severitate, cît putea să mai fie de sever după atîta vin, și-a trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. Vântul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într‑o vineri, mormântul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decât la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi și‑i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suspine de dragoste și aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormânt. Apoi, comparația dintre țârâitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adnotare de text. Numai că eu sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
catamaranul se apropie de țărm. Femeile putură să-și dea frâu liber sentimentelor, îngrijindu-se de bieții nenorociți, care arătau ca si cum ar fi fost deja cu un picior în groapă. De fapt, o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe care il ridicaseră din câteva resturi ale naufragiului se mai aflau încă o femeie și doi bărbați care agonizau. Trebuia să fi trecut mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră la îndemână suficientă apă încât să mențină în viață un numar de oameni de patru ori mai mare. Soluția atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne păzesc, sub orhideele de hârtie vopsite și pliate astfel îcnât să pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin adânc sau cadavrul victimei unui omor, detectivii ascund acolo un microfon. E procedura standard. Face un semn din cap în direcția Contelui Calomniei, a reportofonului din buzunar. Poliția se ascunde pe-aproape și ascultă vreme de câteva zile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]