2,283 matches
-
trecut de ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce vrei să insinuezi? mormăi Elio, sâcâit de Întrebarea malițioasă a secretarului său. În clipa aceea numerele se fixară: 50,4% și 46,7%. 50,4% sub chipul de matroană al Teclei Molinari, născută În urmă cu patruzeci și opt de ani, la Colleferro, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bunăvoința lui obișnuită, În timp ce agentul-șofer Îi deschidea portiera. — Bună dimineața, onorabile, Îi răspunse Antonio. — Și astăzi avem nori, primăvara asta Își cam bate joc de noi, nu-i așa? Îi spuse Elio, pentru a mai destinde puțin atmosfera. Antonio Buonocore mormăi un comentariu referitor la primăvară - un anotimp care Îi cam zgâlțâia nervii. Dar Închisese deja portiera blindată, și lui Elio Îi scăpă semnificația acelor replici. Șeful escortei sale era un tip laconic și, chiar dacă petrecuseră mai multe ore Împreună, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă ce-i cerea fata. De aceea se bucurase când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atenția de la ființele ce mi stârneau disprețul și am apăsat lung pe butonul soneriei vechi și ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat cortul fără măcar să se uite la Kemuel, care a mormăit în somn când am sărit din nou peste el și a ținut din nou deschisă draperia cortului pentru mine. Toate s-au făcut într-o tăcere deplină. Am ieșit. Inima îmi bătea să-mi spargă urechile și am tras aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridica deja pe cer și noi ar fi trebuit să fim de mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând să-l vadă pe Laban venind. Fiii lui Iacob mormăiau nemulțumiți. Zilpa se ducea și se întorcea de la bamah, își sfâșia tunica și își punea cenușă în păr. Se lăsa zăpușeala deja, iar turmele tăcuseră din cauza căldurii. Atunci Rahela a trecut printre Ruben, Simon, Iuda și Levi care stăteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după casă în fiecare clipă cât fusesem plecată, când m-am întors am fost cumva șocată. Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era o minune pentru cele care sufereau de greață și balonare în timpul sarcinii. Dar când, de exemplu, Inna a văzut cum femeile de pe dealuri pictau corpul viitoarelor mame cu spirale galbene „ca să păcălească demonii”, a strâns din buze și a mormăit că nu făceau decât să irite pielea. A mai fost un lucru important pe care învățătoarele mele l-au aflat de la femeile din valea Salemului. Nu era o plantă sau un instrument, ci un cântec de naștere, cel mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alianță. Casa lui Iacob avea să fie înghițită de dinastia din Salem și dacă Ruben se putea aștepta să devină prinț, ei și fiii lor aveau să rămână ciobani, verii săraci, niște nimeni. - O să fim mai jos decât Esau, au mormăit ei unul la altul și către frații asupra cărora aveau influență, Zabulon, Issachar și Naphtali, din pântecul Leei și Gad și Asher ai Zilpei. Când Iacob și-a chemat toți fiii în cortul său ca să discute despre oferta lui Hamor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Benia e acum fratele tău. Spune ce ai de spus. - E vorba despre tătuca, a spus, folosind acest cuvânt de copil pe care nu-l mai auzisem din Canaan. E pe moarte și trebuie să mergem la el. Benia a mormăit cu dezgust. - Cum îndrăznești? a zis Iosif, sărind în picioare și punând mâna pe pumnalul pe care îl avea la șold. - Cum îndrăznești tu? a răspuns Benia la fel de aprins, făcând un pas înspre el. De ce ar trebui să plângă nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne, ale cărei trăsături se schimbaseră imperceptibil și, cu un zîmbet pocăit, Își aplecă docilă capul ca să-i fixeze vălul. - E doar o unealtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o știință exactă și mai riscă și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună că lucrul ăsta nu avea importanță, cînd el Îi povesti ce se Întîmplase În ajun, la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moștenitor al familiei Kersaint era, la cei patruzeci și cinci de ani ai săi, exact tipul pe care-l sugera: un desăvîrșit exemplar al unei rase pe cale de a se stinge. - Pierderea lui Gildas e o grea lovitură pentru noi, mormăi Arthus. - Mai cu seamă pentru familia lui, nu e așa? PM aruncă o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își prinse capul În mîini, copleșit. - Vrei să spui că Yves Pérec e ultimul care l-a văzut? Mirat de tonul aspru al mamei lui, Loïc Înălță capul. Expresia de pe chipul lui Jeanne Îi dădu fiori. - Doar nu crezi că... mormăi el oprindu-se apoi, năpădit de silă. Nu... Nu... Gildas era prietenul lui... - CÎnd riști să pierzi totul, nu mai există prieteni. Loïc deschise gura ca să ia apărarea medicului, cînd Își aduse aminte că Yves fusese cel care stăruise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie se ridică dintr-un salt, Își Înhăță hainele și se duse glonț la baie. Îmbrăcîndu-se În grabă, se Întrebă dacă trebuia să-l trezească pe Fersen ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa fel Încît să aibă În cîmpul lui vizual atît cuplul, cît și ușa spălătoriei. - Am să-ți găsesc eu un avocat care să te scoată de acolo, Îi strecură Gwen lui Loïc. Nu-ți face griji. - E prea tîrziu, mormăi el. Pleacă de pe insula asta mai Înainte ca ea să se transforme În mormînt. - Să plec fără tine? Niciodată. - Doamne, Dumnezeule, Gwen! șopti el cu tărie. Nu pricepi că o să ne vină rîndul la toți? - Ceilalți Încearcă să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul. - N-am vrut, mormăi el cu o voce atît de slabă Încît aproape că nu-l auzi. În zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai mult decît un simplu: Îmi pare rău. Și ei Îi părea rău - o, cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită-te la el, e cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata să replice cînd Îi atrase atenția un fir alb care ieșea de sub cioburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ocolite că se aflase acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece o chestie ciudată la sit. SÎnt pe drum. - Și Îmi Închipui că vreți să vin și eu... mormăi adormit Stéphane la celălalt capăt al firului. Lucas Își ridică ochii la cer. - Poate că nu e mare lucru. Un scurt-circuit. Te chem dacă am nevoie de dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]