1,711 matches
-
istorie, momentul asfințitului, când trecutul nu dispăruse încă de tot la orizont, când oamenii, locurile, atmosfera lumii românești, așa cum o cunoscusem până când regimul comunist a pus mâna pe putere, palpitau încă sub violența evenimentelor destinate să transforme trecutul într-un morman de ruine. Iată de ce această experiență rămâne neștearsă în memoria celor care au trăit-o. Anii ’50 au contribuit în mod decisiv la faptul că am devenit emigranți, apoi francezi de origine străină, astăzi cetățeni ai unei Europe în plin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
încetul. De aici, dacă tragem spuza pe turta puericultorilor, ar putea reieși că oricât s-ar strădui în cei șapte ani de acasă mama să cultive și să păzească valorile ei, acestea tot sfârșesc prin a fi acoperite de un morman de apucături pe care le deprinzi departe în largul vieții celei zbuciumate, și parcă tot spre cel ce-a spus despre om că e lup pentru om, înclini. Nimic din ce-a găsit acasă, în lumea cea estudinatină nu mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
De ce Pactul cu diavolul?, în legătură cu Petru Dumitriu), in: Cuvîntul, I (VI), 3 aprilie 1995. 4 Situația este scoasă ulterior, în mod independent, în evidență, și de H.-R. Patapievici: Orice ai face, nu există alternativă, în: Două măsuri și un morman de cadavre, in: 22, VII, 3, 17 23 ianuarie 1995. III. O nouă cultură politică 1. Politic și apolitic, in: Epoca, I, 5, 5-11, decembrie 1990. 2. Literatura și politica, in: Jurnalul literar, I, 47, 26 noiembrie 2 decembrie 1990
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de sine. Este bălăcărit și nu mai poate vedea ce-i În jurul său. Mi-a trezit aceste gânduri pesimiste un drum recent cu trenul spre București. De-a lungul căii ferate, numai gunoaie, pungi și peturi. Presărate sau grupate În mormane, uitate sau organizate, chiar aranjate sistematic; un marcaj social al toleranței noastre proverbiale. Cu cât te apropii de capitală, cu atât se accentuează fenomenul. De același „marcaj” suntem Însoțiți și pe șoselele patriei, plus construcțiile dezafectate, părăsite, ruinate, dezmembrate, hărtănite
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Evul Mediu centru de prelucrare a pietrei, se pare că aici au lucrat mai mulți din meșterii care au construit biserica. Destul de ciudat, dar prima mea amintire de aici e negativă: veneam dinspre sud cu helicopterul și dăm peste un morman imens de cărbune. (Și azi avem neînțelegeri cu Aviația Militară cu privire la zborurile noastre. AM-ul o ține una și bună cu zonele de zbor cu frecvență redusă. "E necesar, altfel scade vigilența". Credeau că sabotăm proiectatul hangar pentru helicoptere de la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în posesia datelor, Vătămatu’ putea tranșa chestiunea cu Vătămătoru’ între patru ochi, nu? Un dosar de felul celui parvenit lui Vătămatu’ nu se obține cu una, cu două. De unde îl are? Îmi este neclar. Cine și unde a păstrat acel morman de pagini și de ce i l-a dat acum? Iarăși - nu mi-e limpede. Cât privește jurnalul ale căror date Vătămatu’ le pune față în față cu datele din dosarul de la Securitate el îmi sună binișor apocrif. Nu cred, în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de a folosi medicina ca tortură politică. Comun celor trei intervenții este respectul pentru imensa cantitate de informație adunată de către dna Laignel. Totuși, îndrăznesc să cred că intrat pe mâini nepotrivite până și un munte de informații poate deveni un morman de simplă maculatură. Este chiar înfricoșător să vezi cum utilizează dna Laignel informația adunată. S-a menționat că, referindu-se la etnograful Romulus Vulcănescu, dna Laignel pare a-l confunda cu scriitorul Romulus Vulpescu, susținător PRM. Și dă-i, și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4 nave de război înecate, iar pe cheiuri, mormane de mașini, rezultatul bombardamentului în picaj al IAR 80. Câteva aerodroame cu avioane false și adevărate incendiate și pământul răscolit de bombe. Trecem pe litoral și admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi ne reîntoarcem pe la Dalnik
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a dreptul din camion, așa cum se arunca lemnele într-un loc fără ordine. Apoi am fost biciuit de un comisar pentru ca m-am așezat lângă o pușcă mitralieră. Am fost dus înapoi spre vagoane și silit să calc peste un morman de cadavre care erau aruncate afară din vagon și care morman era peste pragul ușii vagonului. Iar ce era mai rău este că au refuzat să scoată toate cadavrele din vagon, lăsându-ne pe noi cei câțiva supraviețuitori o zi
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
fără ordine. Apoi am fost biciuit de un comisar pentru ca m-am așezat lângă o pușcă mitralieră. Am fost dus înapoi spre vagoane și silit să calc peste un morman de cadavre care erau aruncate afară din vagon și care morman era peste pragul ușii vagonului. Iar ce era mai rău este că au refuzat să scoată toate cadavrele din vagon, lăsându-ne pe noi cei câțiva supraviețuitori o zi și o noapte cu o jumătate de vagon de cadavre care
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii mei studenți, numai pe voi vă mai am, numai pentru voi trăiesc!... Ceilalți - dădu din mână a lehamite - v-am mai spus!“... Chiar atunci l-a întrerupt cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
renovată, nici n-o să mai fie probabil deocamdată. Atunci, cel puțin, să îmbunătățească trierea hârtiilor și să claseze corespondența. Uite-le! Dar e o operațiune de mare amploare. Soțul ei desfăcuse cartoanele care îl priveau în mijlocul biroului și înălțase câteva mormane de documente clasate. Georges îi cumpărase un dulap să-și aranjeze arhiva în el și îl și montase, dar e gol încă. Prins de obligații, soțul ei își întrerupsese lucrul. Este de altfel un gen de muncă pentru care nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei dori să-i pui capăt, o, Inimă preaiubită a lui Isus, acestui morman de mizerie și de păcat, care crește neîncetat? Când Îl vei alunga pe diavol în iadul lui, ca să-l închizi acolo pentru totdeauna, ca aleșii Tăi să se bucure de Tine, fără gândul la cei care pier în încăpăținarea lor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
amintesc cu-nfrigurare ce ierni aspre erau în timpul copilăriei mele, înainte de anii '50... Ningea atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce le ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce lăreau copiii. În urma lor rămânea numai sânge. Sânge, cenu șă și ulii rotindu-se deasupra mormanelor de leșuri. Simeon Înainta mereu, ferindu-se din calea hoardelor, adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini și coajă de copac. Nu Îndrăznea să iasă la drumul mare sau prin sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întreg de bătrâni cu pletele Însângerate atâr nau pironiți În cuie. Îl descoperise și pe tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură, plătind pentru el o pungă de bani de aur. Dedesubt mai ardeau slab flăcările care-i măcinaseră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Aflase acum că deznodământul era aproape și-și spuse că poate era mai bine așa. Cel puțin după aceea Își va găsi liniștea. În aceeași clipă, ca și cum i s-ar fi trimis un semn de sus, simți ceva tare În mormanul de frunze uscate pe care ședea. Îl pipăi cu mâna stângă și bucuria nu-i fu mică. Degetele lui amorțite dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împotriva mulțimii dezlănțuite nu era nimic de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu cadavre. Îl căuta pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort ca și cum s-ar fi așteptat să-l vadă ridicându-se. Dar vaietul venea din altă parte, de sub un morman de paie, unde, legat cu lanțuri de un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu va rezista nici să Înainteze, nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un morman negru, prăvălindu-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu voce Înceată pe slujitorul cu facla. Când se aplecară asupra mormanului, la lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un morman negru, prăvălindu-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu voce Înceată pe slujitorul cu facla. Când se aplecară asupra mormanului, la lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff. Era În armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vers. Este o aripa prea mare pentru lumea noastră mult prea mică. Este o lume de lumina asemenea unui aisberg de flăcări și nu o lume cu președinți și regi demenți și beți. Este o flacăra ce încearcă să spulbere mormanele de gheață, ce încearcă să dezghețe lumea înghețată a nemernicilor ce poartă indolența și gheață în suflete. Orice ar fi, Poezia este ceva dramatic, este sfâșierea, arsură și sângele din arterele poetului. Ceva neînțeles care ne înțelege, ceva sfânt care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub covorul de frunze uscate de prin pădurea alăturată. În caseta cu comori sahaj păstrez și acum la loc de cinste câteva fotografii alb-negru făcute la o astfel de ieșire. Într-una din ele, silueta mea este ascunsă sub un morman de frunze, având în dreptul capului, rătăcit ca din întâmplare... pantoful de shoebeat. Da: ne consideram și ne purtam ca niște frați adevărați! Frați uniți prin Spirit. Sună a nostalgie ceea ce eu încerc acum să evoc, dar nu este așa! Eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a căzut pe vine și i-a venit brusc să vomite. Însă în loc de vomă, din gură au început să -i țâșnească bucăți de discuri. La început câteva, apoi zeci, tot mai multe zeci de bucăți, până s-a format un morman întreg de plăci sparte, cu sânge și bucăți de plămâni pe ele. Din alt compartiment apare Fernic, care imediat sare în spatele său și începe să -i dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minute, prins încă de magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a privit și el peisajul. Mormane de oameni. Morți. Întinși unul peste celălalt. Morți în putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane câinii se înfruptau din carne. — Ce e asta ? întreabă Cristi, albit tot la față, simțind că picioarele i se înmoaie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]