1,620 matches
-
cu broboane și grunji. Plinius descrie și pregătirea unor remedii naturale din castravete, cu toate că unele cercetări spun că ar fi fost vorba de o plantă diferită, un soi de castravete sălbatic, necultivat. Totodată, este menționată folosirea fructului castravetelui pentru tratarea mușcăturii de scorpion, pentru cei cu vederea slabă și pentru a îndepărta șoarecii din hambare. Nevestele care doreau să rămână însărcinate îi purtau la cingătoare, la fel și moașele chemate la câte o naștere mai grea, și îi aruncau după ce copilul
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
pe care o târâse cu greu prin zăpadă. După moartea procurorului, judecătorul clasează cazul și afirmă că Marian era nebun. Autoritățile puseseră un premiu pentru prinderea lui Manlache Preda. Găzarul, considerat vinovat de crimă de către procuror, murise și el în urma mușcăturilor unui câine sălbăticit. Boieroaica Pârâianu găsise deja un înlocuitor pentru soțul ei, existând tot mai multe zvonuri că ea ar fi pus la cale asasinatul. Primăvara sosește, iar fostul ocnaș coboară în sat pentru a merge la mormântul Ruxandrei. În timp ce
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
săi, cu o stare materială bună, mai creșteau șase orfani ai rudelor. Slavici a fost un copil, deși cu un aspect firav, neastâmpărat, astfel spărgea ferestrele vecinilor, țintea cu pietre cuiburile rândunelelor, ațâța câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci al mușcăturilor pe corp, încăleca fără șa caii altora de la pășune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceștia. Asemeni lui Creangă fura din poamele vecinilor, deși nu ducea lipsă de ele acasă, și îi
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apără și-l lovește pe Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cuțui se predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își recunoaște vina și cere să fie iertat. Romanul "Baltagul" este împărțit în 16 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Romanul "Baltagul" a fost scris pe parcursul a aproape două săptămâni (mai precis zece zile), după o expediție
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
70 mm, iar a celor de deasupra ochilor ajunge până la 30 mm. Ceafa aproape totdeauna păstrează o culoare brună-închisă. Maxilarele vidrelor de mare sunt puternice și bine împreunate cu craniul. Ele s-au scurtat în timpul evoluției, pentru a asigura o mușcătură puternică, deoarece cea mai mare parte din mâncarea folosită este tare. Creierul este bine dezvoltat, gradul de dezvoltare a cavității craniene fiind 5,8 (în timp ce la vidrele de râu este 4,63). Membrele anterioare ale vidrelor de mare sunt scurte
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
până când începe actul sexual. Acesta are loc în apă, dar în poziții diferite în funcție de localizarea geografică a habitatului. Un amănunt însă persistă la toate speciile de vidre de mare: în timpul actului sexual, masculul ține cu dinții femela de nas, această mușcătură fiind până la urmă dureroasă. Astfel să explică faptul că unele femele au cicatrice pe nas. Atât în timpul curții, cât și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
smalț, caria înaintează mai rapid prin dentină și ajunge la pulpă, producând inflamația și infecția. Cariile reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme dentare, afectând aproximativ jumătate din adulți. Părțile cele mai predispuse la carii sunt suprafețele dinților ce constituie mușcătura și zonele dintre dinți, locul în care deseori rămân resturi alimentare. În primele stadii cariile nu prezintă simptome, însă medicul își poate da seama dacă exista vreo carie, examinând radiografiile dentare. Acesta este unul dintre motivele pentru care vizitele regulate
Carie dentară () [Corola-website/Science/311867_a_313196]
-
este o familie de șopârle (genul Heloderma). Speciile din această familie trăiesc în regiunile de deșert din America de Nord. Familia este reprezentată prin două specii veninoase, ele fiind singurele șopârle veninoase din lume. Prin mușcătură pot produce leziuni toxice serioase fiind periculoase și pentru om. Capul șopârlelor este ușor teșit (lățit), gâul este scurt și corpul are o formă cilindroidă, animalul are picioare scurte. Coada este groasă și rotundă ea măsoară ca. 2/3 din
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare mici, pui sau ouă de păsări. Prada este descoperită de la distanțe relativ mari cu ajutorul simțului olfactiv care este situat în limbă sau în organul lui Jacobson din septumul nazal (vomer). Prada este omorâtă prin mușcătură, dar nu întotdeauna este folosită și otrava. Rezervele de hrană se depozitează în coadă sub formă de grăsime, ceace le permite să poată trăi câteva luni fără hrană. Femela depune după împerechere până la 13 ouă rotunde în găuri umede; la
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
răpitoare și omului. Șopârlele pot atinge vârsta de peste 20 de ani. După ce a mușcat prada și a injectat otrava, șopârla nu lasă victima ci prin mișcări de masticație face o masare pentru difuzarea toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de mușcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul mușcăturii, inflamare, edem, greață vărsături, cianoza locală și a extremităților, ridicarea temperaturii corporale și a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acțiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
20 de ani. După ce a mușcat prada și a injectat otrava, șopârla nu lasă victima ci prin mișcări de masticație face o masare pentru difuzarea toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de mușcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul mușcăturii, inflamare, edem, greață vărsături, cianoza locală și a extremităților, ridicarea temperaturii corporale și a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acțiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este folosit de animal numai în apărare foarte rar
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
Direcției de Sănătate Publică. Se efectuează acolo unde există risc de izbucniri epidemice: vaccinare anti-tifoidică, anti-dizenterică, anti-hepatită A (de ex. în regiunile unde s-au produs inundații). Se efectuează preventiv, post expunere (de ex. vaccinarea antirabică și antitetanică, în cazul mușcăturilor de animale, pentru prevenirea rabiei și tetanosului, vaccinarea antitetanică cu o doză de rapel, în cazul plăgilor tetanigene, vaccinarea antirujeolică a contacților de rujeolă, în primele 5 zile de la contact). Sunt necesare pentru cei ce călătoresc în zone endemice pentru
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
sânge de om. El o ademenește pe Bella într-un studio de balet și aproape că o ucide, înainte să fie dezmembrat și ars de către Edward. Singurul memento al acestui incident e o cicatrice pe mâna Bellei, provocată de o mușcătură a aceluiași James. Uciderea sa stârnește dușmănia Victoriei împotriva Bellei, dușmănie care va sta la baza întâmplărilor din "Eclipsa". În filmul "Amurg", James este interpretat de actorul Cam Gigandet. Un vampir cu părul roșu, cu aspect de felină, Victoria apare
Lista personajelor din Amurg () [Corola-website/Science/314668_a_315997]
-
hoardă de zombii. Terenul de joc este împărțit într-un număr de benzi orizontale, și cu rare excepții, un zombi se va deplasa doar spre casa jucătorului de-a lungul unei benzi (excepție principală: dacă un zombi a luat o mușcătură dintr-un usturoi, acesta este deviat de pe linia pe care este). Plantele costă "sori" (sori -> soare la plural)(exemplu: o plantă=un nr. de sori) care pot fi obținuți ușor și gratuit (dar lent) în nivelurile diurne. Există totuși două
Plants vs. Zombies () [Corola-website/Science/318392_a_319721]
-
este o familie de păianjeni din infraordinul Mygalomorphae, care cuprinde aproximativ 900 de specii descrise. Cele mai multe tarantule sunt inofensive pentru oameni, iar unele specii sunt populare în comerțul cu animale de companie. Mușcătura unora cauzează disconfort sau chiar moarte. În funcție de specie, lungimea corpului variază de la 2,5 - 10 cm până la 8 - 30 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Cea mai mare de specii de tarantule este "Theraphosa blondi", din Venezuela și Brazilia (30 cm). Majoritatea
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
de a ataca prin luarea posturii de amenințare. Și anume, ridică prosoma și membrele anterioare. Apoi, se aruncă cu picioarele din față asupra dușamnului. Dacă nu reușește să descurăjeze inamicul, tarantula se va retrage sau îl va ataca. Pentru oameni, mușcăturile nu sunt fatale. În general, efectele mușcăturii de tarantule nu sunt bine studiate. Exista specii de păianjen periculoși, care sunt confundate cu tarantule. O legendă urbană susține că specii de tarantula cu mușcături mortale există undeva în America de Sud, numit "Tarantula-banană
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
amenințare. Și anume, ridică prosoma și membrele anterioare. Apoi, se aruncă cu picioarele din față asupra dușamnului. Dacă nu reușește să descurăjeze inamicul, tarantula se va retrage sau îl va ataca. Pentru oameni, mușcăturile nu sunt fatale. În general, efectele mușcăturii de tarantule nu sunt bine studiate. Exista specii de păianjen periculoși, care sunt confundate cu tarantule. O legendă urbană susține că specii de tarantula cu mușcături mortale există undeva în America de Sud, numit "Tarantula-banană". Această afirmație este făcută fără a se
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
retrage sau îl va ataca. Pentru oameni, mușcăturile nu sunt fatale. În general, efectele mușcăturii de tarantule nu sunt bine studiate. Exista specii de păianjen periculoși, care sunt confundate cu tarantule. O legendă urbană susține că specii de tarantula cu mușcături mortale există undeva în America de Sud, numit "Tarantula-banană". Această afirmație este făcută fără a se identifica păianjenul dat. Un candidat probabil pentru identitatea reală a acestui păianjen este "Phoneutria nigriventer", din familie Ctenidae, deorece este găsit ascuns în plantațiile de banane
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
la un om în greutate de 75 de kg. DL ar fi 483,75 mg, cea ce ar însemna să fie mușcat de cel puțin cinci vipere. Lucru care explică faptul ce șanse mici are omul de a muri de mușcătura unei vipere, care caută de altfel să-și păstreze pentru vânătoare rezerva de venin. Cu toate că vipera berus este de 2 - 3 ori mai veninos ca șarpele cu clopoței ("Crotalus adamanteus"), nu este atât de periculos din cauza rezervorului mic cu venin
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
caută de altfel să-și păstreze pentru vânătoare rezerva de venin. Cu toate că vipera berus este de 2 - 3 ori mai veninos ca șarpele cu clopoței ("Crotalus adamanteus"), nu este atât de periculos din cauza rezervorului mic cu venin (10 - 18 mg), mușcătura lui însă putând deveni gravă la copii și la persoane în vârstă. Durere, la ca. o oră regiunea mușcată devine albastră și se va tumefia (umfla), datorită acțiunii neurotoxicului apar semne de asfixie și insuficiență cardiacă, mai pot apărea paralizii
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
o oră regiunea mușcată devine albastră și se va tumefia (umfla), datorită acțiunii neurotoxicului apar semne de asfixie și insuficiență cardiacă, mai pot apărea paralizii. În Germania între anii 1959 - 2003 n-a fost semnalat nici un caz mortal cauzat de mușcătura lui vipera berus. În anul 2004 a murit o femeie de 81 ani pe insula Rügen, mușcată de o viperă berus neagră. Se presupune însă din cauza intervalului scurt în care a murit, moartea n-ar fi fost provocată de mușcătura
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
mușcătura lui vipera berus. În anul 2004 a murit o femeie de 81 ani pe insula Rügen, mușcată de o viperă berus neagră. Se presupune însă din cauza intervalului scurt în care a murit, moartea n-ar fi fost provocată de mușcătura șarpelui. Specia are trei subspecii recunoscute: Subspeciile "V. b. bosniensis" și "V. b. sachalinensis" au fost clasificate ca specii în unele publicații recente.
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
căruia îi este fidel și devotat. Are o mare forță în luptă și un aspect ce provoacă frică. Este deosebit de rezistent, perseverent, cu un caracter independent și voluntar. Posedă o blană imensă, care-l apără de frig, căldură și de mușcături. Preferă viața în spațiul liber, dar nu este refractar la confortul asigurat de stăpân. Komondorul este făcut pentru rolul de câine ciobănesc. Este robust, rezistent și posedă o „armură” impresionantă. Această blană voluminoasă le asigură o protecție foarte eficientă atât
Komondor () [Corola-website/Science/323507_a_324836]
-
subcutanat), comparativ cu 110 micrograme și, respectiv, 200 micrograme pentru "Latrodectus mactans" (Văduva neagră). "Phoneutria" include puține specii care prezintă o amenințare la adresa oamenilor. Pericolul pentru om nu este legată doar de toxicitatea veninului, ci și de cantitatea lui, caracterul mușcăturii. <br> Chelicerele păianjenilor sunt folosite la injectarea venionului în victime, relativ, foarte mici. Acestea nu sunt adaptate pentru a ataca mamifere mari, cum ar fi omul. Ultimele investigații au demonstrat că doar într-o treime din numărul total din mușcături
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]
-
mușcăturii. <br> Chelicerele păianjenilor sunt folosite la injectarea venionului în victime, relativ, foarte mici. Acestea nu sunt adaptate pentru a ataca mamifere mari, cum ar fi omul. Ultimele investigații au demonstrat că doar într-o treime din numărul total din mușcături, păianjenul a injectat venin și acesta în cantități mici. Cercetarea în acest domeniu este împiedicată de dificultatea de a identifica speciile.<br> Din cele opt specii descrise, "Phoneutria nigriventer" și "Phoneutria fera" sunt cele mai frecvente menționate în mass-medie. "Phoneutria
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]