1,825 matches
-
curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste ferestrele spitalului, de parcă doctorul Ransome ar fi vrut ca pacienții să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
am reînceput să aud zgomotele din jurul meu, adierea vântului care bătea din nou, poveștile soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când te apropii cu barca de mal și începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la San Juan Pied de Puerto, de unde râul Nivelle coboară la San Juan de Luz . Și acolo, în bătrânul orășel navarrez, odinioară spaniol și astăzi francez, așezat pe o bancă de piatră în Eyalaberri, învăluit în pacea împrejmuitoare, ar auzi murmurul etern al râului Nive. Și-ar merge să-l vadă cum curge pe sub podul care duce la biserică. Și câmpia înconjurătoare i-ar vorbi în bască, în euskera infantilă, i-ar vorbi copilărește, într-o îngânare de pace și încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
m-am dus în sufragerie după cină, cartea era tot pe ultimul raft, unde o pusesem. Nu puteam să nu mă uit la ea în timp ce mă învârteam prin cameră. O simțeam pândind în spatele meu în timp ce ne uitam la televizor. Auzeam murmurul ei slab. Spune-ne vestea, Peter. Spune-ne cum merge lumea fără noi. Era acolo când am coborât în dimineața următoare și când m-am întors acasă seara și a doua zi. Era ca un vechi prieten sau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la ușă în mijlocul orei. Era chiar ultima oră. Învățam după-masa. Domnul Meier deschise, rămase o clipă în fața ușii, în timp ce noi ne întinserăm lenevoși și ne ridicarăm în picioare; pe urmă ne-am întors mai toți cu fața la colegul din spate și murmurul de voci a devenit o pălăvrăgeală în toată legea, care se întrerupse brusc când am fost strigat și m-am dus, trecând printre rândurile de bănci, la ușă. Herr Meier spuse că domnul necunoscut era de la presă, de la Illustrierte Zeitung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
neîmpovărat de nimic. Știu că pentru orice produs te-ai decide, știi să vinzi - și își spunea în gând cu lacrimi în ochi: Pentru că ești corect și îți închipui că-ți poți permite să crezi asta și despre alții. Și murmurul vocii îi amuți, rămase numai tăcerea. Fratele meu și cu mine ne-am mișcat în sus și-n jos prin fața ferestrelor cu vedere spre sud, ne-am oprit, am privit în depărtare fără să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
închisă. Mulțumesc. Eu și Mark am schimbat priviri amuzate. Următorul bărbat a fost la fel de precis în elogiul său. —Alfie putea da afară orice bețiv din mașina lui în mai puțin de zece secunde, fără amenințări sau violență. Am auzit un murmur de aprobare în toată biserica. —Sunt toți șoferi de taxi, mi-a șoptit Mark. Ar trebui să fim atenți, a șoptit Kieran. Am putea afla niște ponturi despre scurtăturile prin Hanger Lane Gyratory System. Eu și Lisa am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par adevărate“. Capacitatea de a stenografia era un dar foarte util pentru un critic de teatru. Uneori, i se părea că deprinderea aceasta era cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine, a fost Încântător, Îi spuse George Du Maurier Emmei, În vreme ce luminile din sală creșteau până la strălucirea deplină și aplauzele se stingeau, Înlocuite de murmurul conversației. Ți-a plăcut, draga mea? Foarte mult. Ce decor frumos! Crezi că florile sunt adevărate? — Nici nu le-am observat, Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
totuși preot, În ciuda faptului că prietenul Îl Îndemna, mărinimos, să nu o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă În care nu mai credeau. Murmure joase de comentarii ireverențioase și accese nepotrivite de râs se prelingeau de la etajele superioare ale teatrului, unindu-se cu zgomotele similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a Întâmplat? Barnes ezită o clipă Înainte de a răspunde: După câte putem estima, această navă spațială s-a prăbușit acum trei sute de ani. FVN Se lăsă liniștea. Se auzea doar zumzetul instalației de aer condiționat și, din camera Învecinată, murmurul slab al comunicațiilor radio. Norman privi ceașca pe care o ținea În mână și observă o ciobitură pe buza acesteia. Se străduia să asimileze ce i se spusese, dar mintea i se mișca prea leneș. Își zise: „Vasăzică, acum trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Neptun IV, iar vehiculul cu acționare la distanță Scorpion, pe care-l vedeți aici, a fost trimis jos ca să fotografieze aripa. S-a obținut o imagine care prezenta o anumită suprafață controlată, de un anume gen. lat-o! Se auziră murmure. În lumina puternică a imaginii, o aripă cenușie se ridica dintr-un strat neted de corali. Aripa avea o muchie ascuțită și un aspect aerodinamic, Îngustându-se spre vârf, și era, fără doar și poate, artificială. — Veți observa, continuă Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
poate vedea, aripa pare a fi atașată la un obiect cilindric. Obiectul are un diametru de 58 de metri și se Întinde spre vest pe o distanță de 840 de metri, Înainte de a se Îngusta până la o dimensiune punctiformă. Intensitatea murmurelor crescu. — Aveți dreptate. Cilindrul are o lungime de o jumătate de milă. Forma sa corespunde unei rachete sau nave spațiale, desigur așa arată, dar am avut de la Început prudența să ne referim la acest obiect ca la o „anomalie“. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se leagă una de alta limpezi, lungi și cu un țăcănit cadranul face-un salt. Din sală se aude un murmur. Apoi, o ordine pătrunde cumva în toate. Fiecare își ocupă locul sau își întinde legăturile cu celelalte. Imaginea capătă claritate. Pămîntul se umple de centri vii a căror energie doarme și așteaptă lîngă ape. Țăcănitul secundelor se aude din ce în ce mai tare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s tâmplele arzânde de-o visare Și ploaia-mi înalță ochii arși de veri Prin stelele de gânduri și n murmur de-osanale M-aș logodi frenetic în sufletul de CER, Să simt cum a mea iubire m-așteaptă sub pământ Din cimitirul albastru o voce se înalță Și-mi prinde trupul adormit în patul alb de scrum Pentru o legendă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai fost un trecător din noaptea, cea schițată Și-n dorul cel de timpuri ești chipul de ERES, Ce mi-ai distrus iubirea în nopțile cântate. De un poet rătăcitor ce-a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și-n gândul călător, cu o dragoste lumească, Îngenunchiată-n CERURI, și-n AȘCHIA DE SOARE. 07-09-2007, 1629h ZĂPEZILE TĂCERII Tu, iubire, de ce-mi pleci din toamna-mi plânsă, Cu trupul tău de vis, unde noaptea te ucide
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spus, de povestit. Pentru fiecare copil vacanța lui a fost cea mai frumoasă. Cred că toți copii au această convingere. Acum, când aștern aceste rânduri, mă gândesc cu duioșie la anii copilăriei mele. Îmi amintesc, de parcă a fost ieri, ce murmur de glasuri se revărsa în clasă, glasuri grăbite să povestească fiecare ce a făcut în vacanță. La fiecare început de an școlar se întâmpla la fel. La început vorbesc aproape toți odată și nimeni nu ascultă. Nici nu poți înțelege
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai să nu se gândească la ce se gândise în dimineața acelei zile, probabil reușind în liniștea de nepătruns în care se auzeau tresăririle Ioanei Sandi în somnul greu și murmurele ei, frânturi de cuvinte spuse cu vocea ei gravă, de noapte, din care s-ar fi putut desluși un „te iubesc“, nici acesta foarte clar, toate murmurele încetând tot așa de brusc cum se porniseră, ea continuând să alunece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de nepătruns în care se auzeau tresăririle Ioanei Sandi în somnul greu și murmurele ei, frânturi de cuvinte spuse cu vocea ei gravă, de noapte, din care s-ar fi putut desluși un „te iubesc“, nici acesta foarte clar, toate murmurele încetând tot așa de brusc cum se porniseră, ea continuând să alunece în somnul foetal, neștiutoare, liberă, fericită. Iar el treaz multe ore, privind-o cum doarme și simțindu-se cuprins de o căldură căreia nu știa dacă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]