4,012 matches
-
această funcție care impunea prin sonoritate - eu, care am venit la școala asta mare singur?“. Nu avu când să-și răspundă fiindcă ușa mare din lemn se deschise energic, ivindu-se un om un om înalt, cu părul scurt, cu mustața neagră în furculiță, impunătoare. Toți se ridicară în picioare și-l însoțiră la cabinet. Din nou povesti cum de ajunsese acolo de peste Prut, dar și despre hotărârea lui de a pleca pe jos spre casă. Directorul îl privi lung, întorcându
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAȚĂ, DE VASILE LECHINȚAN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de VASILE LECHINȚAN ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAȚĂ! Într-o zi de primăvară splendidă, când tocmai îmi odihneam sufletul, în clipe
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAȚĂ, DE VASILE LECHINȚAN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de VASILE LECHINȚAN ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAȚĂ! Într-o zi de primăvară splendidă, când tocmai îmi odihneam sufletul, în clipe fugare, pe strălucitoare inflorescențe ale corolelor albe și roz ale pomilor, când totul mi se părea speranță și frumusețe, frumusețe și speranță, aflu de la dl. prof. Pompiliu
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
se părea speranță și frumusețe, frumusețe și speranță, aflu de la dl. prof. Pompiliu Manea o știre cumplită: A trecut la cele veșnice, azi dimineață, în această zi incredibil de frumoasă - poate acesta i-a fost darul din partea Clujului - Domnul Constantin MUSTAȚĂ, al cărui nume este împletit, de câteva decenii bune, de fiecare pas al Cetății noastre, în vremurile ei de restriște sau de respirație mai bună, un Prieten al Clujului, un Prieten al oamenilor de orice stare ai Clujului, pentru care
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
de respirație mai bună, un Prieten al Clujului, un Prieten al oamenilor de orice stare ai Clujului, pentru care a transmis atâtea mesaje culturale și sportive, un prieten sincer, ca un părinte, al scriitorului acestor rânduri triste. Ai cuprins, domnule MUSTAȚĂ, cu sufletul dumitale mare, Clujul, cu creșterea și descreșterea lui din deceniile care ți-au fost date, ai transmis cu suflet uriaș reportaje dintr-un colț de patrie în altul, ai spart atâtea inerții ca să domine Adevărul, Dreptatea și Frumosul
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
afundare în frivolitate și promiscuitate, ci cu atitudine deschisă, cu pieptul drept în fața furtunii, ca să apelăm la dragii noștri oameni mari din trecut pe care i-ai iubit, i-ai apărat și i-ai adorat. Ți-ai adunat, domnule Constantin MUSTAȚĂ, atâția prieteni în jur, care, iată, de-acum nu te mai pot ocroti! Ai mers și peste Ocean, la românii care se țin români și, iată, de-acum ei nu te mai pot aștepta! A bătut ceasul acela necruțător al
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
și peste Ocean, la românii care se țin români și, iată, de-acum ei nu te mai pot aștepta! A bătut ceasul acela necruțător al Timpului, care face - implacabil - ca o inimă să nu mai bată. Ai fost, domnule Constantin MUSTAȚĂ, un om cu o uimitoare și contaminantă dragoste de viață, ai fost “reporter în trenul secolului”, ai scris în mileniul II “amintiri pentru mileniul III”, te-ai situat întotdeauna în miezul evenimentelor clocotitoare, inclusiv la Revoluția din Decembrie 1989 la
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
te-ai situat întotdeauna în miezul evenimentelor clocotitoare, inclusiv la Revoluția din Decembrie 1989 la Cluj, ne-ai lăsat mărturii ale vieții în dinamismul desfășurării ei, ne-ai lăsat moștenire o stare de spirit și de suflet unică - starea Constantin Mustață, în permanență în conexiune cu evenimentele cele mai noi, cu atitudinea, nu mioritică, ci mereu în asediu contra Răului care face ca România să fie într-o perpetuă tranziție și criză. Ai crezut cu disperare, domnule Mustață, în idealul național
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
unică - starea Constantin Mustață, în permanență în conexiune cu evenimentele cele mai noi, cu atitudinea, nu mioritică, ci mereu în asediu contra Răului care face ca România să fie într-o perpetuă tranziție și criză. Ai crezut cu disperare, domnule Mustață, în idealul național, acum când se descurajează patriotismul și se culpabilizează cu mare aplomb ideea de națiune, mai ales când este vorba de români, acum când din manualele de istorie profesorii nu au ce preda și transmite elevilor decât mituri
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
care i-ai adorat, față de moși și strămoși, din mândrie față de faptele bune ale înaintașilor noștri și ale contemporanilor noștri cei buni. La despărțirea dureroasă de Clujul iubit, de prieteni și de proiectele de pe masa de scris, ai lăsat, domnule Mustață, pentru mileniul trei, documente valoroase pentru istoria culturală și națională, cărți scrise cu nerv, și ele document, și acel exemplu de luptător leal națiunii române, pe care n-ai apucat să o vezi ieșită din crize și tranziții, să-i
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
fierbinți, de la fața locului, pașii în demnitate și libertate reală, nu constrânsă de iobăgia lipsurilor și multelor nevoi și opresiuni ale Răului. Pentru mine, cel mai de preț și mai viu lăsământ al Domniei Tale, rămâne starea de spirit Constantin MUSTAȚĂ, despre care am scris mai sus. Leg această zi splendidă de primăvară de amintirea unui prieten adevărat. Adio, Domnule Constantin Mustață și la ceas de despărțire mă alătur celorlați prieteni cu creștinescul Dumnezeu să te odihnească în pace și cu
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
Răului. Pentru mine, cel mai de preț și mai viu lăsământ al Domniei Tale, rămâne starea de spirit Constantin MUSTAȚĂ, despre care am scris mai sus. Leg această zi splendidă de primăvară de amintirea unui prieten adevărat. Adio, Domnule Constantin Mustață și la ceas de despărțire mă alătur celorlați prieteni cu creștinescul Dumnezeu să te odihnească în pace și cu convingerea că prețioasele documente pentru istorie pe care ni le-ai lăsat sunt o avere de aur a Clujului. Sunt alături
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
pe care le-ai iubit și adorat: doamna Gloria (Pușa) și fiica Ligia, veritabile personalități culturale, de care ai fost atât de mândru și care ți-au fost un sprijin permanent și necondiționat. Vasile LECHINȚAN Referință Bibliografică: Adio, Domnule Constantin Mustață, de Vasile Lechințan / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 843, Anul III, 22 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
meu de elită peste care vor trece anii într-o goană nebună și dulce... Dar, mai dă-mi azi un pic de răgaz, prințesă, pentru ca mâine să poți deveni regină... Iar ea îl mângâia tandru pe tâmple, pe păr, pe mustața castanie și pe mâinile lui mari. Credea cu tărie, cu o forță aproape brutală în promisiunile lui, în acea vigoare pe care i-o impunea cele patru decenii ale lui de viață, credea în clipa unică și irepetabilă identic a
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
sfârșit. La terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse, trasă de doi cai frumoși și albi. Conducătorul trăsurii nu era îmbrăcat în livrea, dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsura? îngăimă Ana de emoție. - Ne
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
sa pe toți bărbații, fără nici o excepție, și cum ținuse minte și avea să-i numească și ea mai târziu, nu se redusese la tatăl său. Curând apăru și un Clark Gable, care avea să-i răpească fecioria, cu o mustață de berbant, uitându-se la ea „ca un borfaș la ceasul unui lord”. Se trezise ținută de mână, semnând certificatul de căsătorie, pe care ofițerul stării civile avea să i-l ofere, legând-o de un bărbat despre care prea
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
trădată și dezamăgită ca acum zece ani de către Costache? Va vedea ea ce va urma în zilele următoare. Două zile cât mai stătea Emilian la mare, erau definitorii la ce va face pe viitor cu relația lor abia mijită, precum mustața unui fecior aflat în pubertate. Așa cum se întâmplă cel mai des în majoritatea relațiilor, astăzi ni se pare că ne iubim, iar mâine nu ne mai cunoaștem unul pe celălalt sau mai rău, ne urâm. Ea într-o relație cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Plutonierul Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea
PLUTONIERUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347841_a_349170]
-
vizitase din iarnă, din ziua de Sfântul Ion când tata Wil îi strânsese pe toți prietenii lui și trăseseră o beție ruptă din pivnițele lui Auerbach. -Domnii studenți sunt în banii lor azi! - zise el, mângâindu-și cu mâna dreaptă mustața tunsă scurt. Cu ce vă servește tata? -Fripturică și vinul casei! - comandă Ștefanelli. -Lacrima Cristi! - preciză Eminescu, trăgând spre locul lui obișnuit și așezându-se pe scaunul din dreptul ferestrei. -Și-acum, Fane, povestește-mi despre Maria! Eliza pe unde mai
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
de o poiană largă, unde am urcat până la o casă chiar pe vârful muntelui. Acolo locuia Moisiuc. Când l-am văzut, m-a luat frica. Moșul era înalt, ca un hrib uriaș, cu o pălărie mare, gri, pe cap, cu mustăți lungi îndreptate în jos peste marginile gurii. - Ei, ce-ai adus acolo? Cine te-a trimis? tună Moisiuc cu vorbele momfăite pe sub mustăți. - M-a trimis tata să vă rog, să dați alt roi - Da ăsta ce-are? Ce nu
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
luat frica. Moșul era înalt, ca un hrib uriaș, cu o pălărie mare, gri, pe cap, cu mustăți lungi îndreptate în jos peste marginile gurii. - Ei, ce-ai adus acolo? Cine te-a trimis? tună Moisiuc cu vorbele momfăite pe sub mustăți. - M-a trimis tata să vă rog, să dați alt roi - Da ăsta ce-are? Ce nu-i place lui tata? - A zis tata că-i mic că-s prea puține albine - Tata?! Ce știe el! A fost bun roiul
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
creion, din anul 2006, de Leonte Năstase, publicat pe fața a 4-a a coperții „corbigramelor“, pe un „soclu“ de chișinăueană Absurdă epigramă „la minut“ («Când cântăreață-i Mona Lisa,/ Parisu-i ca și dânsa, chel,/ Iar Tanti Sena interzis-a/ Mustața Turnului Eiffel!»), din 5 aprilie 2013, dedicată academicianului Mihai Cimpoi (ce, „călare pe biciul-semnăturii“, certifică sacrul act epigramistic), pentru că în momentul zămislirii de catren era chiar însoțitor de Corb[u], Eugen Ionescu (Slatina-Dacia/ România, 26 norembrie 1909 - 1994, moartie, 26
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
-ți! Sunt om bun! MOȘUL: De unde știm că ești bun? CONTELE DRACULA: Deschideți și vă veți convinge! INT-EXT / BORDEI / NOAPTE Bătrânul trage zăvorul de lemn și în prag îi întâmpină un bărbat înalt învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate, iar din ochi îi țâșnesc două văpăi. CONTELE DRACULA: (cu blândețe) Am venit cu daruri pentru creșterea băiatului. MOȘUL (îl privește uimit, cu vocea tremurând) Dar cine ești, domnia ta
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
BÂLCIUL DEȘERTĂCIUNILOR Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Bâlciul deșertăciunilor Din Mauriciu venea Fabriciu, din orașul Bristol primeam un pistol, în Perpignan a crescut un bostan, lăsăm în urmă cetăți și mustăți, băiețelul din șezlong este văr cu Fam Van Dong, mai lăsați voi jocurile, poezia, focurile, un avion a căzut în șezut, pasagerii, pionierii, inimile, creierii, tara-ta-ta, goarnele au sunat, tara-ta-ta într-un glas au cântat, mulțumim
BÂLCIUL DEŞERTĂCIUNILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347436_a_348765]
-
al unui om obișnuit. După mărimea capului mi l-am imaginat mic de statură. Avea ochii negri. Sprâncenele groase și stufoase erau negre la culoare. Barba era ascuțită ca un triunghi și puțin adusă în sus. Era nebărbierit și avea mustață. Barba și mustața erau negre și lungi cam de doi centimetri. Părul de pe cap, barba și sprâncenele se uneau și păreau o grămadă de păr stufos. Fața nu era semnificativă, pentru că se vedea foarte puțin din piele. Dacă priveai în
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]