1,621 matches
-
ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate în roiul de fantasme publice ce bântuia făptura fetei transparentizată delirant. O clipă Rică se simțise năpădit de miriade de lăcuste, în calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă. După răspunsul primit, se-ncăpățânase să nu mai scoată o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul friza inocența copilărească. Așa că, de obicei, el se pomenea năpădit de sentimente vag paterne pentru această floră incorigibilă a noroiului, dependentă total de el - viu sau mort, puțin conta. Neobișnuiți să se ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se sau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gelatinos, vertebrat doar de împunsătura groazei. Ceva prețios dinlăuntru-i trebuia salvat de putrezirea lentă și timpurie printre ei. "Du-mă pe creasta celui mai mare talaz, du-mă în santina Titanicului, numai ia-mă de-aici, de pe malul ăsta năpădit de muribunzi!" rosti ea răspicat în urechea lui Rică printre respirări întretăiate. Un tragism operatic reverbera în glasul ei. "Ducă-se dracului cu toții - mai dracului decât tine!" se corectă ea, amintindu-și că se adresa cuiva ce atinsese deja, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
stoarcă din această tragedie cât mai multe foloase personale. O lume populată, în egală măsură, de „Domn’le, dumneata știi cine am fost eu în România?” și de „Domn’le, dumneata știi cine o să fiu eu în România?” O lume năpădită de atâția consuli onorofici, încât te întrebi cum de afacerile României nu merg tocmai bine, în vreme ce afacerile unora din acești diplomați sui generis ori a progeniturilor lor curg așa de lin în România. Prin 2001 am fost întrebat: „Domn’le
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că celor apropiați le este cu neputință să înțeleagă ororile care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un albastru spălăcit, în cada plină de apă clocotită. Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii sale că tranșeea unde lupta el era plină de șobolani și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acolo, adunată în San Pietro in Vincoli și totul era foarte, foarte limpede. Și cred că nici nu m-am mirat. Sau poate că undeva, în sufletul meu, așteptam ceva. Dar știu că n-am tresărit deloc, deși m-a năpădit multă, multă căldură și parcă altfel am pornit la drum mai departe, cînd în sfîrșit unul dintre cei doi a afirmat liniștit, ca o constatare, că nu există nimic în lume asemănător acestei statui. În cea mai frumoasă limbă românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
gîdilată de o rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc într-un efluviu de aer tare și pafumat. Simt cu bucurie binefacerile civilizației în mijlocul unei naturi mirifice, dar, în mijlocul contemplării mele, propria mea ființă mă înștiințează că nu poate supraviețui doar cu miresme și culori... și cobor la masă. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul din centrul orașului oază de verdeață, de dimensiuni considerabile este năpădit de flori. Predomină în acest anotimp iasomia, cu parfumul ei virginal, odihnitor... Ar fi o nebunie să ne culcăm. Este ultima noastră seară în Orașul Albastru. Ne urcăm pe terasa de la etajul XI al hotelului pentru a mai privi odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se află la doi pași de sala de concerte a Radioteleviziunii și pentru că-mi este atît de plăcut să ies din confortul locuinței pentru a mă afla, în cîteva minute, în ambianța specifică a sălii de concerte, unde muzica te năpădește, spălîndu-te pe dată de toate păcatele lumii, deschid programul din ziua de joi, aruncînd o privire asupra concertului ce va avea loc: Concert pentru orgă și orchestră de coarde și timpani de Francis Poulenc; dirijor Carl von Garaguly; solist: Pierre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
el cu ce se laudă. Noi mai continuăm să jucăm tenis la Agronomie, să ne plimbăm prin Grădină Botanica, să mai facem o ascunsă și câte o dată mai jucăm și wist. Îți scriu, mă uit la poza ta și mă năpădesc amintirile. Ce draci mai eram noi pe atunci; câte trăsnăi mai făceam și dacă mă gândesc bine Îmi pare foarte rău după vremurile acelea. Dar să știi că scrisoarea ta a adus În Copou și primii fulgi de nea și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu decât acest mod de a călători al eului În căutarea poeziei. Ieșirea din spațio-temporalitatea măsurabila - cale, de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
serveau drept cale de rulare peste pământul deja transportat și afânat, că-mi ies brațele din umeri și mâinile din Încheieturi și cum mi se zdrobesc articulațiile soldurilor, ale genunchilor și ale călcâielor, plus solicitarea inimii și sudoarea care te năpădește. Nu aveam voie să ne oprim din lucru; cu supravegherea brigăzii se ocupă brigadierul Niță, care ne tot Îndemna: „Nu stă, nu stă! Da din mână, că numai așa te reabilitezi! Ce, ăsta-i roaba Încărcată? Ce, așa se sapă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
filmul regizat de Francis Lawrence știe, în prima parte, să păstreze SF-ul în limitele realității noastre, cel mai sigur mod de a-l face credibil. New York-ul e așa cum îl știm, numai că e complet părăsit, iar iarba a năpădit bulevardele, mașinile stând claie peste grămadă, ca niște carcase de animale moarte-n câmp. În ciuda caprelor și a leilor moșiți prin CGI, care dau cam anapoda prin decor, această odisee a ultimului om rămas viu teafăr într-o metropolă distrusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
tehnicienilor în cazul lumii civilizate, dar, la români, a fost o continuare a situațiilor din secolele anterioare, cu multe aspec-te ce țin de feudalism. Din păcate, învățămîntul nu a fost orientat suficient spre latura practică și spre științele folositoare, fiind năpădit de literatură și de discipline fără valoare formativă și, de aceea, epoca dintre cele două războaie mondiale, deși este apreciată ca fiind bogată în realizări culturale prestigioase, este de fapt lipsită de semnificația unui salt autentic în existența poporului român
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gospodar - ceea ce este neobișnuit de mult față de puterea și deprinderea lor de a munci și cultiva suprafețe așa de mari, în locul de unde veniseră fiecare neavând decât 1, 1 2 ha. pământ arabil. Și atunci, pentru a nu lăsa noile terenuri năpădite de buruieni sau recolta nestrânsă de pe câmp, au trebuit să muncească până la istovire. Așa că chiar dacă unii dintre coloniști, în condițiile normale de viață, ar fi putut să biruie neprielnicia climei și a apei potabile, din cauza muncii nemăsurate, ei au fost
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
inimaginabilă a pierderii celor unsprezece copii, se adaugă acum și lovitura neașteptată, provocată de fiul său care îi comunică hotărârea sa de a părăsi lumea laică și a intra în monahism. Mama astfel lovită, ne este înfățișată ca o femeie năpădită de supărare și tristețe, tânguindu-se, zbuciumându-se și plângându-se, și vărsând râuri de lacrimi. Soluția găsită de fiu pentru a pune capăt acestei suferințe este oarecum surprinzătoare pentru un tânăr aflat în slujba adevărului: Petru își minte mama
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei. Recurs la istorie Ideile Testamentului lui Petru cel Mare le regăsim în politica externă a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
puteam rata șansa de a revedea zidirea cu rezonanțe istorice, care cunoscuse și vremuri mai bune (rezistase atacurilor vrăjmașilor în vremea lui Ștefan, dar cedase trecerii vremii). Am trecut pe pod spre intrarea propriuzisă. Căile de acces din cetate erau năpădite de buruieni, pietriș și semne (trebuie spus: neplăcute) ale trecerii altor turiști pe acolo. Vechile amenajări interioare se păstrau, după cum arătau plăcuțele indicatoare din fața intrărilor sau a ferestrelor. În partea cea mai de sus s-a deschis priveliștea către drumul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
încadram bine în timp, ajungeam acasă înainte de orele 13.00. Peste Moldova, pe puntea care face legătura între oraș și Cotu Vameș, scândurile rare, uneori rupte, ca și îngustimea ei, obligau la mersul pe lângă bicicletă. Intrând în oraș, m-au năpădit amintiri din copilărie (pe bună dreptate) la vederea multor rulote, așezate în cerc, printre care roiau oameni. Cortul mare înlătura orice suspiciune: sosise circul, motiv de mare bucurie pentru cei mici și pentru părinți. Fără voie, auzeam discuția dintre un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia, aproape de orașul Craiova. Casa pe care o închiriase tata era a unui cetățean ce se mutase la oraș. Nu mai era de mult locuită. Curtea era năpădită de buruieni de tot soiul, iar, în interior, puținele lucruri care mai rămăseseră erau împrăștiate alandala prin camere, odihnindu-se sub un strat indolent de praf: semnul cel mai convingător al unui abandon total. S-a trecut rapid, cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zodia Fecioarei sunt, zice-se la zodiac, tenace, muncitor, ordonat, răbdător, înzestrat cu spirit critic, dar și exagerat de susceptibil, mult prea sensibil și dornic de a trăi afecțiunea mea și a celorlalți către mine. Sunt, nu o dată, melancolic și năpădit de tristeți, dar știu să fiu și exuberant și vesel. Îmi place foarte mult să călătoresc, am și avut parte, din fericire, de împlinirea acestei pasiuni, să cunosc țărmuri noi și mereu alți oameni, sunt sociabil și acomodant, mă adaptez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 24 În Învațământul agricol. Pentru noi străinii, Berlinul avea cea mai bună școală. În 1928 când l-am cunoscut, mi-a vorbit revoltat că și la Berlin tronează aceeași situație În care cunoștințele agricole pure sunt năpădite de o serie de materii cu nimic justificate. Cea mai bună școală pe care o avem e aceea pentru funcționarii Ministerului, În care cursurile durează doi ani. De acolo ies specialiști care știu ce vor. De la Aereboe, am Învățat și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cornățeanu 27 Amintiri din insula mare a Brăilei in Berlin Ultima noapte am dormit foarte prost. Se apropie momentul când voi părăsi Europa. Las În urmă atâtea amintiri, pregatindu-mă să Îmbrățișez o lume noua, o viață nouă. M-au năpădit În special amintirile celei mai primitive vieți pe care am dus-o, În timpul războiului, timp de doi ani, 1917 și 1918, În Insula Mare a Brăilei la punctele Cojocaru, Tăcău, Băndoi până aproape de Mărășu. Aici eram refugiat cu părinții, cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lui Otto să zvârle lupul În Vâlcin. Ceea ce sa și făcut. În anul 1918 a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile Îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și În Februarie Martie 1919 când trecând prin multe peripeții, am reușit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
amândoi!” Versuri încrezătoare? Revista Făt-Frumos nr.2 din 1942 dezvăluie că expediindu-i poezia, Marian mărturisește că fragmentul... din poem „se potrivește mult la situația mea actuală”. Cum fragmentul versurilor se termina astfel: „Miamintesc ce-a fost odată și mă năpădește jalea, Vărs pe-ascuns lacrimi amare și aștept să scap din „Valea Plângerii”, care altă dată răsuna a voioșie, Iar azi a ajuns săraca: mută, tristă și pustie” Iar el deceda în noiembrie 1942, poezia numai încrezătoare în ceea ce avea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]