1,985 matches
-
trei ani, o turturea și un pui de porumbel." 10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două, și a pus fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. 11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit. 12. La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; și iată că l-a apucat o groază și un mare întuneric. 13. Și Domnul a zis lui Avram: "Să știi hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
toți bărbații au fost tăiați împrejur, toți cei ce treceau pe poarta cetății. 25. A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei și-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetății, care se credea în liniște, și au ucis pe toți bărbații. 26. Au trecut de asemenea prin ascuțișul săbiei pe Hamor și pe fiul său Sihem, au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18. Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mîna pe măgarii noștri." 19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu el la ușa casei; 20. și au zis: Domnule, noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
depus de-ntreaga națiune Arogarea meritelor de către un partid sau guvernare, Este o perfidie, ba chiar o sfidare. Ca o anatemă Corupția, incompetența, mica și marea hoție, Au favorizat apariția capitalismului de cumetrie, Care a generat inflația și sărăcia extremă, Năpustindu-se peste țară ca o anatemă. Vulcan erupt Adepții aceleiași doctrine s-aliază Și un nou partid întemeiază. La împărțirea „tortului” - vulcan erupt - Pentru că toți se-nghesuie la supt. Avertizare Premierul îi ceartă pe-ai săi colaboratori, Că sunt cam
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum să le îndrepte. Înțelegea ura omului smuls poate de lângă nevastă și copii tocmai în luna semănăturilor. Zâmbi vinovat. Sclavul tăcu și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l aducă spre înțelegerea unui fapt care lui i se părea dintre cele mai obișnuite: Ai văzut cum cade o pietricică? spuse el. Când se lovește de pământ, dacă e ușoară sare înapoi. Văpaia pe care ai văzut-o se năpustește îndărăt și... luntrea asta, cum o numești tu, sare împinsă înainte. Fiindcă e împinsă fără întrerupere, luntrea sare mereu înainte. Auta vru să spună că începe să înțeleagă, dar tocmai atunci simți un gol în stomac, la fel ca și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi cu mai multă luare aminte și simți că i se taie răsuflarea. Nu putea să-l audă ce strigă, dar se vedea bine că omul striga. Omul era Iahuben. Făcu un semn cu scutul și mulțimile de robi se năpustiră înainte. Auta începu să se frământe. - Coborîți-mă! strigă el. Eu trebuie să fiu acuma cu ei. Străinii însă tăceau. - Vreau să ies de-aici, vreau să mă duc la ei! strigă Auta iarăși, începînd să-și desfacă curelele. Atunci Hor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
O clipă ceilalți trei rămaseră descumpăniți, dar atât îi fu deajuns lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape mort, se năpustiră asupra lui Mai-Baka, fiecare cu un cuțit lung cu două tăișuri în mână. Acum nu le mai trebuia robi. Acum îi înfierbîntase pofta de răzbunare și mânia. Mai-Baka dădu să fugă spre mare; știa că urmăritorii nu l-ar mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu măguleala lui de rahat. Toal știe totu despre slujba asta. Promovare sau nu, eu tot mă ușchesc la Dam. Observ că Amanda Drummond se-nvârte prin jur, prefăcându-se că vorbește cu Gus, dar de fapt așteptând să se năpustească asupra lui Toal. Vine Înspre noi. — Scuză-mă Bob, aș putea să schimb o vorbă cu tine? Acum e Bob, hă? — Sigur, zice Toal, apoi se răsucește din nou spre mine: Reține ce-am spus Bruce. — Mda, mormăi eu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pârlit de rahat, că te pot folosi să le ștergi căcatu dela cur, și de fapt, majoritatea timpului exact așa și ie. Însă ce nu știu e că tu pândești mereu din umbră. De obicei nu apare ocazia să te năpustești asupra lor, dar tu stai mereu la pândă, ești mereu gata. Doar-doar. Gălbji mănânco droaie de căcat. Principala problemă a suburbiilor. Da, ai dreptate la greu, păpușă, nai căpătatun accent ca ăsta Întrompuțită de suburbie. Trăncănește Încercânsă ne facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
treabă. Scălâmbăielile lor Înseamnă titluri În ziare, iar asta Înseamnă OT la greu și un strigăt după mai multe resurse În poliție. Așa merge treaba. Lasă-i să-și dea n cap unu altuia, dar fii Întotdeauna gata să te năpustești asupra lor când amenință comerțul. Mă duc Înapoi trecând pe lângă administrația centrală, da Încă nu-i nici un semn de bucățica aia blondă. La buda de jos mă urc pe cântar. Încă mai slăbesc. Sper că n-am Sida sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ai nimerit-o, spun eu, ridicându-mi paharul și detestând Îngâmfarea bulangiului. Îl golesc și mă răsucesc spre Lennox. — Ești gata Ray? — Beton, zice Lennox. Mă apucă un atac de anxietate furioasă. Trebuie să ies de aici chiar acum. Mă năpustesc pe scări În jos și ies În parcare, iar Ray trebuie să facă eforturi ca să țină pasul cu mine. Sunt puțin sentimental gândindu-mă la tine Deja sunt mai fericit când pornim mașina. E nevoie doar să ieși din clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Vader de la Toys R Us. Hector pornește casu la care cântă melodia de fundal din The Archers’. Asta a fost ideea lui. Îndreaptă câinele care chelălăie spre Claire, ținându-l de zgardă. Apoi Îi dă drumul. Animalul o ignoră complet, se năpustește spre mine și se prinde de piciorul meu, Împingându-se sălbatic În el. — Ia rahatu ăsta de pe mine, zbier eu, Încercând să-l dau deoparte, da ticălosu scoate flăcări pe nări și un mârâit răgușit Îi iese din gâtlej. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui Charlie Cooke, Încât, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlând de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitându-ne cum silueta ei dărâmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mâna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zâmbește el, punând-o pe polița de deasupra șemineului. Suntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare, apoi se aruncă asupra noastră, iar noi ne simțim slabi și distruși sub loviturile lui și n-ar trebui să fie așa, iar el râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați doar niște băieței care se jucau 000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipând Sunt regele castelului, iar tu ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l străfulgeră ca o Judecată de Apoi, are această revelație: literatura lui n-a fost la înălțime. "Se rostogoli de pe canapea pe dușumea și toți vizitatorii și paznicii se năpustiră spre acel loc"*. De secole întregi furnicile verbului se târăsc pe sub carul de luptă al inventatorilor vizuali, care au, ca să spunem așa, triumful înnăscut. În fața eternității mute a "celui mai frumos tablou din lume"**, Bergotte era învins dinainte, iar moartea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
masă. Nu mai este o ființă rezonabilă, își dezleagă conștiința și-și eliberează delirurile. Decalajul traversează fiecare moment din istoria științelor sau înțelepciunilor. Hughenoții contemporani cu Montaigne, educați și umaniști de altfel, în toiul marelui val iconoclast din 1561, se năpustesc asupra "statuii regelui Ludovic al XI-lea și, ca și cum l-ar fi avut viu în mâinile călăilor, îi tăie brațele, picioarele, iar la urmă capul"37. Alții biciuiesc un crucifix sau o decapitează pe Fecioară. În același moment, catolicii cei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înainte însă de a dobândi altă armură în locul celei de care Hector îl despuiase pe Patrocles, o armură făcută de Hefaistos însuși la rugămintea Tetidei. Apoi Ahile se împacă cu Agamemnon și, în a patra zi de la redeschiderea ostilităților, se năpustește pe câmpul de luptă, aducând nimicire în oastea troiană și omorându-l pe Hector. Apoi se întoarce în tabără și, în ziua următoare, îl înmormântează pe Patrocles și ține, în cinstea lui, jocuri funerare, pentru ca apoi, timp de douăsprezece zile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]