2,749 matches
-
spiritul învinsului își extrage amintirea propriei energii inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni unor străfulgerări cristalice potențialul nesfârșit al sinelui, fondul fără contur uitat în noaptea naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-un astfel de ghem metafizic se poate determina saltul său în galaxia propriilor adâncuri. Aici, el renaște superior deschizându-se către întinderile lăuntrice nesfârșite și devenind pentru acestea fereastra revărsării lor spre lume. Cetatea interiorității celui care a depășit naivitatea fiind încercat prin confruntări pierdute rămâne acum închisă pentru străinul ce-i solicită deschiderea pătruns de mirajul răutății sfredelitoare. Mai mult, vicleniei acestui călător i se iese în întâmpinare. El este salutat aproape de zidurile lăuntricului, este întârziat și apoi, oprit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
balanța cunoașterii și forței concentrate își consumă dinamica înclinând spre unul din cei doi protagoniști. Dacă cel atacat pierde, atunci preîntâmpinarea lui s-a dovedit ineficientă iar zidurile lăuntricului se vor nărui interioritatea fiind pătrunsă și dominată precum în etapele naivității primare, rezulatatul dovedindu-se la fel de copleșitor și dezolant. Aici cel învins nu mai este înșelat decăt de propria sa evaluare eronată asupra potențialităților sale și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu o confruntare capcană. Răutatea renunță la marama vicleniei pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și risipirea eului în naivitate. Aici are loc întoarcerea conștiinței spre propria interioritate, refuzul exteriorității din care provine răutate agresivă a celuilalt și ancorarea în refugiul lăuntricului. Acolo, în vibrația profunzimii sinelui, eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și dincoace de el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și dincoace de el. Această intuire poate evolua transformându-se în exercițiul complex al introspecției, al lucidității întoarse analitic spre interioritatea ce-i poartă fundamentele. Dar, pentru cel care a depășit naivitatea și a închis ocrotitor cetatea interiorității sale ieșind spre întâmpinarea dușmăniei semenului, aici survine dilema și decisiva provocare. Astfel, el poate opta pentru a deveni asemeni agresorului. În cazul acestei alegeri, cel care a îndurat experiența distructivă a răutății aproapelui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel care a depășit frivolitatea naivității își utilizează maturitatea dobândită doar pentru a evita posibilitatea unor noi incursuni ce ar violenta propria sa interioritate. Ieșind în întâmpinarea demersului ofensiv al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege atitudinea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a fi singur pe drumul pașilor tăi prin viață. Călătorul solitar oricât de bine ar cunoaște poteca ce urmează a i se deschide parcursului său, rămâne un rătăcit, un pribeag spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-și deschide prea-plinul în imensitatea multiplicată, mereu în expansiune numerică a individualităților prăbușite în orgoliul ce respinge și diprețuiește ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-și consolidează constant
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dacă tot i-ai făcut educație, învaț-o și să nu mai spună ghivetă... îi strecura câteodată Niki lui Muti. Ironiile copilărești ale lui Niki, în care totuși el avea dreptate. Pentru că, în această ocazie, Muti a fost naiva : este o naivitate să îți închipui că poți schimba ceva în psihologia unor asemenea oameni, dacă îi tratezi de la egal la egal. Sau dacă le faci mărturisiri adevărate, dacă te umilești în fața lor să le faci. E o naivitate să îți închipui că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost naiva : este o naivitate să îți închipui că poți schimba ceva în psihologia unor asemenea oameni, dacă îi tratezi de la egal la egal. Sau dacă le faci mărturisiri adevărate, dacă te umilești în fața lor să le faci. E o naivitate să îți închipui că ai putea să le câștigi încrederea sau cel puțin bunăvoința. Nu, ei sunt mai șireți decât tine, iar de crezut tot n-au să te creadă, pentru că tocmai de aceea au ajuns unde au ajuns : pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează că tinerelor fete un grăunte de neastâmpăr frivol le stă bine, mergând mână în mână cu naivitatea lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aibă și ea un curte zan, pentru a nu fi rămas tot o tânără provincială !). Căci ce rost are să se prefacă a ignora la nesfârșit motivul logoreei lui - gheara puiului de vulpe, suferința geloziei ? Un lucru simplu, pe care doar naivitatea ei îl complică. Pentru că Sophie este atât de naivă și atât de prost vede în jur, încât nici măcar lașitatea sigisbeului ei, Titi Ialomițeanu, e neînstare să o observe, ca să se dezguste de el ! Poate atunci s-o lase lipsită de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ales că, deodată, o serie de lucruri - carne, ouă, lapte, dar chiar și pâine - nu se mai găsesc. în această clipă m-am oprit și mi-am recitit însemnările, constatând cu nemulțumire că par a fi scrise, prin stângăcia și naivitatea lor, de un gimnazist. Veșnica dramă - una simți, alta iese pe hârtie ! Voi continua totuși, deși sunt conștient că esențialul îmi scapă. De pildă, senzația că fețele ce le-am întâlnit îmi transmiteau uimirea lor : această neșansă a istoriei ni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are cum să Înțeleagă ceva din ce se Întîmplă aici), uneori, scrisorile sînt deschise și verificate și, dacă cineva ar vrea să Îmi facă rău, ar avea de unde să Înceapă. Dar probabil că nu sînt singurul care a Încălcat cu naivitate aceste restricții. Deși naivitatea nu ne face mai puțin vinovați În ochii autorită ților, indiferent despre ce fel de autorități e vorba. Aș vrea să-i povestesc episodul cu CI-stul de la Hațeg, dar pur și simplu nu pot, nu știu cum ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva din ce se Întîmplă aici), uneori, scrisorile sînt deschise și verificate și, dacă cineva ar vrea să Îmi facă rău, ar avea de unde să Înceapă. Dar probabil că nu sînt singurul care a Încălcat cu naivitate aceste restricții. Deși naivitatea nu ne face mai puțin vinovați În ochii autorită ților, indiferent despre ce fel de autorități e vorba. Aș vrea să-i povestesc episodul cu CI-stul de la Hațeg, dar pur și simplu nu pot, nu știu cum ar reacționa, dacă ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apoi cade Încet, văzînd cu ochii. După care continuăm să fugim, rîzÎnd isteric, prin ceața care-și lasă gustul unui curaj inconștient și prost direcționat pe limbile noastre. Meteorologia și ora Înaintată sînt un adăpost natural sub care trăim cu naivitate convingerea libertății. Ajungem la tipul cu damigeana aproape epuizați, traversînd tot centrul și un cartier. Și cum, oricît am suna la ușă, nu răspunde nimeni, plecăm liniștiți și ușor deprimați spre casele noastre. Într-o vineri noaptea, chiorîndu-ne din cauza Întunericului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
concepția lui, religia era un fenomen de altă natură, asupra căruia filozofia nu se putea pronunța. Nu avea nici urmă de credință dogmatică, și nici nu-l indispunea absența acesteia; propria lui morală avea un simplism (unii ar spune o naivitate) de care, în mod cert, filozofia lui nu dădea dovadă. Fusese marcat profund, pe vecie, de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fața faptului că alegerea căzuse asupră-i, e lesne de înțeles. Dar de fapt, aria de selecționare, odată ce condițiile esențiale fuseseră întrunite, era restrânsă. Și aici calculele lui Rozanov erau alcătuite dintr-un straniu amestec de înțelepciune autoprotectoare și de naivitate care se putea măsura cu cea a lui Hattie. John Robert nu voia să aleagă un american. Americanii știu prea multe. Se gândise, nu cu seriozitate, ci mai curând ca un exemplu cras de imposibilitate, la unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]