2,809 matches
-
arde și „scoate un fum cu un miros Îngrozitor“ și, lucru cu adevărat de minune, că băștinașii au un fel special de a o aprinde și de a trage fumul prin niște tuburi lungi, iar apoi „fumul iese iarăși prin nările și gura omului, de-ai putea crede că sînt niște diavoli ieșiți din iad mai degrabă decît niște muritori obișnuiți“. Înainte de a ne despărți de acest individ chior, merită să consemnăm disprețul cu care privește „aurul de pe străzi“ după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui veșnic; iar spaniolul, măcinat de lăcomia sa de aur, Îl ignoră cu o strîmbătură plină de silă, umflîndu-și disprețuitor nările. Actul acesta are În același timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem În legătură cu toți acești exploratori și aventurieri din vremuri mai Îndepărtate sau mai apropiate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit de foame, dar n-a găsit nici bulgări de aur și aici măcar un singur smarald. Spaniolul cel chior a blestemat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de lumină. Cînd mă ținea el pe mine, mă privea uneori cu un zîmbet încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă la respirație, în sensul de viață a omului. Putem sintetiza că antropologia biblică concepe viața omului în mod global, ca o unică forță vitală care cuprinde aspectele fizice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
drept, o gură dreaptă, mică și nerujată, o bărbie mică, dar fermă, un bust bine conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de bine de o fetiță care se chinuia să fumeze ca o femeie, că simți o împunsătură de tandrețe neașteptată. — Despre ce-a fost filmul? o întrebă el. — Despre oameni care se dezbrăcau nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i servi. Presupun că asta le dă un sentiment de importanță al propriei meserii, dar dacă s-ar gîndi mai serios, și-ar da seama că institutul trăiește prin purificarea admisiilor. — Purificarea admisiilor? — Doftoricirea pacienților. Ușa liftului se deschise și nările lui Lanark fură izbite de o duhoare puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub de gelatină cenușie pe ea. Tăie o felie subțire dintr-o suprafață și descoperi că are gust de gheață elastică. înghiți rapid și, adînc în nări, simți un miros de cauciuc ars, dar fu surprins că constate o senzație de căldură prietenească. Se simțea relaxat, și totuși capabil de acțiuni în forță. Mai mîncă o felie și mirosul se înrăutăți. Puse cuțitul și furculița jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe nimeni, deși se uita pe furiș la una din fete. Stătea picior peste picior pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături, și alteori dîndu-și capul pe spate pentru a exhala fumul prin nări. Era îmbrăcată într-o haină din piele întoarsă și o fustă strîmtă, iar o buclă blondă i se ondula pe chip, ascunzîndu-i pe jumătate ochiul stîng. Thaw își acoperi ochii cu mîinile de parcă ar fi dorit să și-i apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba ca o burtă grasă, ajungîndu-i pînă la bărbie. Avea părul roșu sîrmos și o față severă, cu o expresie funcționărească din pricina ochelarilor de oțel fără lentile. Aceștia susțineau în fiecare nară un furtun de cauciuc care venea de la un cilindru de oxigen din spatele patului. îi scotea ca să doarmă, și uneori noaptea se scula în patru labe ca un cîine și emitea un sunet ca de orchestră, de parcă s-ar fi forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Le hrănea recoltele, turmele și-i mai și îneca. — Așa deci. Joi: noaptea și ziua, soarele și luna, stelele. Vineri: peștii și păsările. Cu fiecare nouă adăugire, Dumnezeu se ascunde din ce în ce mai mult în spatele universului pînă sîmbătă, cînd îi vedem doar nările într-un nor, suflînd viață peste Adam, care se trezește printre creaturile de jos. Adam are aceeași formă ca Dumnezeu, însă e mai gînditor. în final, iată și peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i scotea în evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă? întrebă el. — Bineînțeles că am. — Vrei să luăm un taxi? — Mda. Hai să fim eleganți. Făcu semn unui taxi care se apropia și, simțindu-se stăpîn pe situație, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la sfadă, Ci l-ar pupa și i-ar da băutură și...“ — Ce naiba mănînc? strigă Lanark. — Enigma de Filets Congalés. Nu este preparată bine? încearcă chestia asta moale și sfărămicioasă. Lanark gemu. Damful de cauciuc ars i se topi din nări și o căldură revigorantă îi cuprinse membrele. — Asta-i mîncare de la institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta. — Și vă admir pentru asta! strigă Ritchie-Smollet cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma complexă a lemnului în plină creștere. Era un parfum greu, familiar, dar lui Gosseyn îi trebui o bună bucată de timp până să reușească enormul salt mintal necesar în timpul inutilei sale expediții în tunelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec, e târziu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma complexă a lemnului în plină creștere. Era un parfum greu, familiar, dar lui Gosseyn îi trebui o bună bucată de timp până să reușească enormul salt mintal necesar în timpul inutilei sale expediții în tunelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
greu, trebuia să fie atent să nu se usuce sau să nu mucezească și uneori se trezea că n-aveau pâine deloc. În alte case se făcea în cuptor, în curte, de ieșea mirosul în stradă și-ți intra prin nări în burtă, dar el trebuia să cumpere și nu prea apuca. Avea pesmeți și-o păcălea uneori pe mamă-sa cu ei, deși ea se strâmba și-i scuipa pe jos, făcând mizerie. În dimineața asta, simțindu-se pieptănată, a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt mirosul? Sau două nasuri, de-o parte și de alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul e fără greș semn rău, fiindcă el îi potcovea cu mare pricepere, știa să-i facă să stea cuminți, uneori nici nu era nevoie ca ajutorul lui să-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii îl ascultau, și cu ei avea oricum mai multă răbdare, le vorbea drăgăstos. Uite că acum asuda de spaimă ca un cal, deși mai-nainte umezeala ceții îi băgase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]