10,211 matches
-
Robin des Bois), André Chéret, autorul lui Rahan. Și limbajul: textele erau lungi, divagante, pline de referințe culturale sau esoterice. Drept urmare, episoadele nu mai erau povestea unui șir de întâmplări insolite, a unor fapte riscante, a unor peripeții spectaculoase, ci narațiunea aproape onirică a unei meditații cu accente cinic-sentimentale despre viață, prietenie, trădare, miracol și moarte. Doar incidental, noua bandă desenată evoca excrescențele ei umplute cu energia tumultuoasă a aventurii. 1. Teodorescu-Brînzeu, Pia, Mircea Mihăieș, 1982. „Cuvânt și imagine în poezia
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
cartea ni-l impune, mereu trecându-ne dintr-o lume în cealaltă. Complicată este în romanul Ioanei Pârvulescu poziția naratorului, el nefiind de fapt unul singur ci mai mulți, prezența dominantă având-o Pavel Mirto, dar intervenind și alții în narațiune, fără a fi preveniți totdeauna asupra persoanei care vorbește, lăsați fiind să o ghicim după ceea ce spune despre una sau alta și după locul pe care-l ocupă în ierarhia socială de la 1898. Alcătuitori sau numai cititori ai celor două
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]
-
remarcabile, am ajunge, probabil, să pierdem șirul numărătorii. În aceste condiții, devine cumva stânjenitor să mai notez formidabila coeziune de fond a cărții lui Bogdan- Alexandru Stănescu. Sunt, aici, două niveluri, două straturi imaginare care interferează. Unul, al proiecției în narațiunea de extracție, cum spuneam, mitologică; celălalt, perfect contemporan nouă, al cotidianului. Prezente simultan în fiecare poem, ele nu se manifestă întotdeauna la fel de intens. Uneori, balanța de semne clare de dezechilibru. Această oscilație s-ar putea chiar formaliza destul de didactic, după
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
parcurge un text, pune de la sine detalii pe care textul nu le precizează (culoarea ochilor unui personaj sau îmbrăcămintea), și totodată atribuie semnificații unor gesturi pe care autorul omite a le lămuri. Primul act, al completării, dă cadrul și datele narațiunii, al doilea, al interpretării, dă sensurile. Potrivit lui Gherghel e o greșeală a topi cele două virtuți într-una singură. Chiar dacă un cititor a umplut cu detalii cadrul unei povești nu înseamnă că încă a înțeles-o. El mai are nevoie
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
parte din panteonul artiștilor de teatru ai secolului XX care s-au dăruit până la capăt activității complexe ce definește orice Teatrulaborator adevărat, ce se situează mereu la răscrucea dintre reprezentare și reflexie. Cum ai defini datele esteticii tale? Pentru mine, narațiunea este foarte importantă în teatru, și atunci când încerc să-mi explic ce este teatrul, îmi spun că este în primul rând arta de a spune o poveste. Dar există mai multe moduri de a spune o poveste. Pentru asta, interesantă
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
bon ton, până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică, iar de bănuit de ceva nu-l putea bănui nimeni pentru că până la urmă cine ar fi crezut că el chiar a fost cu adevărat acolo, hm... aberant...”. Narațiunea proliferează, incredulul Teofil e transportat în trecut, la începutul secolului XXI, pe la 1908, așa cum îi ceruse inginerului Popete, un personaj care, la finele cărții și aventurii scriitorului, se face nevăzut, precum în proza fantastică a lui Eliade. Pe măsură ce textul avansează
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
text -, umorul inițial, pigmentat de ironie, se transformă în altceva, în dramă. Tot așa cum - anticipând puțin - planurile scriitoricești ale lui Teofil vor fi abandonate, căci puterile scrisului nu par să mai însemne nimic în fața realității ultime: moartea. Începând ca o narațiune satirică și ironic-fantastică în siajul lui Bulgakov, povestea coborârii în timp a lui Teofil Barbălată - care prilejuiește câteva pagini savuroase purtând amprenta epocii (v. secvențele cu regele Carol I și regina Elisabeta, descrierea de tinerețe a viitoarei soții a lui
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
sufocante. Dacă Irina se salva prin imaginarul livrat de o bunică talentată, Mia trebuie să-și nuanțeze vulnerabilitățile pentru a se putea îndrăgosti. Într-o lume a cuplurilor destrămate, ele doar supraviețuiesc, uitând să trăiască pasional. De aici tensiunile bovarice. Narațiunile Corinei Sabău ies din rosturile predictibile odată cu deciziile - niciodată cu adevărat valabile. Căutarea finalităților și materializarea lor reduc în cele din urmă discursul la problema inițierii. Deși căsătoriți, eroii Corinei Sabău nu au atins o revelație personală în afara lor. Teo
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
fotografii este în grabă răsfoit: Aglaja privind cerul, Aglaja în mijlocul drumului uitându-se după mașina în care tatăl său i-a luat sora pe ea încredințând-o mamei sale, Aglaja privind alți copii etc. Krisztina Deák încearcă să închege o narațiune din aceste imagini, din aceste gros-planuri, naratorul este Aglaja, dar una matură, care a înțeles ulterior sensul albumului de familie. Pentru ca filmul să dobândească ceva mai multă consistență, existența mamei intră în cadru ceva mai mult, mama ca acrobată, mama
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
rămîne însă de departe cel mai important, bază a unei uriașe ficțiuni literare. Iar cel istoric, deși pretutindeni prezent, face figură palidă și tot mai lipsită de interes cu fiecare nouă generație de cititori. Miza istorică a lucrării rămîne minoră. Narațiunea relatează o perioadă de numai doi ani (1703-1705), cu cîteva incursiuni în trecut. Evenimentele evocate sunt mai degrabă banale: alegerea lui Mihai Racoviță ca Domn al Moldovei, scurta lui domnie, mazilirea Domnului și urcarea pe tron a lui Antioh Cantemir
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
iad amețitor și nedorit pe care bărbații mai maturi îl numesc căsătorie”. Dincolo de acest deznodământ previzibil de altfel, dacă luăm în considerare pe de o parte contrastul marcat chiar explicit dintre Arthur (rebelul) și Jack (familistul mulțumit) și inapetența formelor narațiunii realiste moderne pentru reducții tipologice, pe de alta, secvența finală e importantă în economia romanului pentru că oferă o motivație teoretică a comportamentului lui Arthur din primele două sute de pagini. Deviza fericirii de weekend și a deresponsabilizării (relevantă este aici scena
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
cei doi prieteni furnizori de date, opinii și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
înaintea unei petreceri. Femeia poartă însă în pântece copilul lui Nazaret. Cadrele realității ordinare sunt împănate - după cum se poate vedea - cu întâmplări hard core, dar și cu viziuni onirice sau halucinații. Totodată, cam ca în Bunavestire a lui Nicolae Breban, narațiunile acestea, cu protagoniști ce par unul și același, scot la vedere schelete culturale, mitice ori de basm (Epopeea lui Ghilgameș, Odiseea, romanul cavaleresc, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noul Testament etc.). Măreția hipotextelor basculează, și aici, în ridicol și
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
câțiva maeștri (dintre cei enumerați mai sus), dar un singur profesor esențial, un singur sensei. Nae Stabiliment, unchiul din Bușteni (Radu Conciu, pe numele din buletin), un personaj în carne și oase, înzestrat, pare-se, cu un inegalabil simț al narațiunii. Dincolo de caracterul lor, cum spuneam, aproape inedit, aceste portrete mai dezvăluie, în scrisul lui Sorin Stoica o zonă până acum neexplorată. Ele sunt, în fond, niște exerciții de digitație pentru proză de mai largă respirație. Câteva dintre ele s-au
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
deplină modestie: „nu sunt filosof al istoriei”, notează, de altfel, abrupt. Metodele recunoscute de el sunt doar căi spre adevăr. Filolog și filosof, el încearcă să nu se înstrăineze de știință, organizată și aceasta estetic, literar. Se referă la „noua narațiune a științei” de Robert Angros și George Staicu. Sau atacă direct teoria haosului, pe care o califică drept parțial valabilă. Știința se integrează și ea religiei. Nu pare a avea inhibiții ori tabuuri, măcar până la anumite niveluri. Nu ezită să
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
Eminescu sau să urce până la „Dosarul Dilemă” din 1998 al deconstruirii poetului - conspectata și ea cu atenție într-o proza ce vrea să înghită, ca burtă unei balene, totul? Fără precizarea convenției narative (nici proza fantastică, nici român realist, nici narațiune SF), românul Florinei Iliș se reduce, ca substanță, la o șarada textualista care ar fi putut continua, prin acumulare de detalii, la infinit. Căci, din moment ce nu se știe niciodată cine, ce și de ce, măi toate scenele românului - unele dintre ele
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
nu se știe niciodată cine, ce și de ce, măi toate scenele românului - unele dintre ele scrise cu nerv și cu talent - rămân suspendate într-o incoerenta cronică, menită să dea bătăi de cap cititorului și să-i însele speranța că narațiunea mai poate duce undeva. Fapt cu atat mai deconcertant cu cat românul debutează sub auspicii bune: un punct de plecare excelent decupat (momentul-cheie al îmbolnăvirii lui Eminescu), urmat de o serie de scene savuroase prin ironia intertextuală. În special triunghiul
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
Ei au beneficiat de o educație liberală, iar spiritul civic era transmis ca o normă socială, încă din primii ani de școală. Volumul mi-a amintit de cărțile Smarandei Vultur despre deportările din Banat, de la sfârșitul anilor nouăzeci. Și acolo, narațiunile bulversau, în mare, aceleași finalități ale memoriei. În ambele cazuri, accidentele istoriei refac o matrice semnificantă. Are dreptate doamna Stoenescu să ia foarte în serios avertismentul Sultanei Caramihai: „Dacă n-au putut crede copiii mei tot ce le-am povestit
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut prin vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența din munți sunt cele mai spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate de anatomia spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și I. Prelepcean. E încântător
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
Pentru el, Revoluția furată a fost „ultima lovitură a destinului înainte de moarte”. Sunt foarte interesante amintirile despre evenimentele din 1956, cu ecouri în România, povestite cu talent mai ales de Oltea Ștefănescu - este vorba de una dintre cele mai frumoase narațiuni ale cărții. Nu toate interviurile se cimentează în jurul poveștii (Ileana Verziu-Pogăceanu - despre deportarea la Găinești, Sultana Caramihai - despre prigoana aromânilor, familia Aschembrener - despre deportarea în Urali, Lidia Toher, exilată în Anglia, Nicolae Voiculescu - despre exilul german, Marianne Helene Faber - despre
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
cu talent literar despre lumea din infern care găsea resurse să zâmbească. La fel de înzestrat este și Peter Falk, care aduce un plus de exotism memoriilor dialogate: munca silnică de la Piatra Frecăței și Colonia Grădina din Marea Insulă a Brăilei. În narațiunea lui găsim și oameni de cultură precum Al. Zub, Al. Ivasiuc, I.D. Sârbu, Al. George. Nu știu dacă a mai circulat o vorbă a lui I.D. Sârbu, amintită de Peter Falk aici: în momentele când, în colonie (suntem în 1961
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
mei, am o greață metafizică, nu mă ajută puterile...”. Sunt savuroase farsele pe care le fac deținuții plutonierilor cu ambiții de securiști, poveștile despre evadări și, până la urmă, chiar destinul lui Falk, acela de sas îndrăgostit de România. De altfel, narațiunea lui este și cea mai detașată, de aceea are forța, probabil, să amintească scenele amuzante ale detenției. 70 de pagini are cel mai întins interviu, cu Dinu Zamfirescu. Președintele „Memoriei Exilului Românesc” și al altor organizații de profil are, de
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
singurele cuvinte pe care le scoate timp de două săptămâni de pregătire zilnică nu pot fi citate de față cu copiii. Zici mersi și gata. Din acest punct pornește acțiunea romanului lui Michal Viewegh, Cum se educă fetele în Boemia, narațiunea urmând pas cu pas strădaniile protagonistului de a o învăța câte ceva pe capricioasa Beata, evitând astfel sentimentul nedorit că ar toca de pomană banii murdari ai tatălui ei. Prozatorul ceh construiește de la bun început o satiră inteligentă, în care, în ciuda
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
o localitate din nordul Germaniei. Nefericitul eveniment prilejuiește reunirea celor trei fiice ale sale și a unei nepoate, Iris, din perspectiva căreia este istorisită povestea. Mai mult, acesteia din urmă îi revine casa bătrânei. Ca (aproape) întotdeauna când într- o narațiune de acest fel sunt aruncate personaje din generații diferite, nu întârzie să apară dezvăluirile, secretele, biografiile ascunse. Măștile cad una după alta, și cele trei fiice ale defunctei se dovedește că au avut parte de vieți extrem de diferite față de cele
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
aneantizând formulele de tip european (de la Agatha Christie la Georges Simenon), a căror obsolescență le condamna la insignifianță și marginalitate. Puterea expresivă și soliditatea stilistică au depășit granițele literaturii, devenind un trade-mark al felului în care erau percepute chiar Statele Unite. Narațiunea obișnuită e una care combină literatura și imagologia: „În cele din urmă, această viziune - o viziune întunecată - a felului în care e condusă țara noastră a devenit marca recognoscibilă a romanului detectiv american. Ceea ce au făcut Hammett și autorii hard-boiled
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]