2,274 matches
-
adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirea nu este niciodată pură, inocentă. Alături de jocul unor pasiuni, intervine ceva mai greu sesizabil. Este vorba de acele credințe de fond, durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță într-o direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cei care îndrăznesc să spună că o fac. Non sensul ei poate să apară de-a dreptul terifiant. De aceea, este preferabil pentru un astfel de om să nu întâlnească legea ca atare. Stând cât mai departe de puterea ei, neștiut și simplu, caută săși ducă viața așa cum crede el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
narațiune ce merită atenția interpretului de astăzi. De exemplu, întâmplarea stranie a unui vechi grec, Erostrates. S păstrat bine în memoria colectivă o dată anume, noaptea de 21 iulie 356 î.Hr. În acea noapte, un om care se considera singur și neștiut a incendiat minunatul templu al Artemisei din Efes. Așa se spune, iar cuvântul a traversat deja secole și milenii. Se mai spune că, în acest fel, Erostrates ar fi dorit să scape de anonimatul care l-a dus la disperare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândirea nu este niciodată pură, inocentă. Alături de jocul unor pasiuni, intervine ceva mai greu sesizabil. Este vorba de acele credințe de fond, durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță întro direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața simțurilor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici măcar cei care îndrăznesc să spună că o fac. Non sensul ei poate să apară dea dreptul terifiant. De aceea, este preferabil pentru un astfel de om să nu întâlnească legea ca atare. Stând cât mai departe de puterea ei, neștiut și simplu, caută săși ducă viața așa cum crede el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Da, dar eu aș fi făcut o tumbă și atunci / în timpul ăsta făceam altceva!... Cam complicat... Cine m-a pus să-ți pun întrebarea asta?... 6 ani și 9 luni Cartea care începe ca un vis Cititul spune lucruri neștiute. Nu știu la ce foloseste o carte, dar știu că cititul e ca atunci când deschizi o ușă și nu știi ce te așteaptă. Dar poate e un vis. Sau înveți lucruri pe care nu le-ai știut, sau le-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
înțelegea perfect că la prima mișcare nechibzuită, la primul cuvânt prost ales, omul acela nu ar fi șovăit nici o clipă să-i taie gâtul. Frumoasă moarte ar fi fost aceea pentru ultimul descendent al familiei Metronius: aici, într-un luminiș neștiut de nimeni, departe de marile bătălii ce se dădeau pentru salvarea Galiilor și a Imperiului, ucis de mâna unui bandit. Dar de ce trebuia tocmai el să aibă de-a face cu asemenea oameni? împungându-l cu sabia la rădăcina gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oare câte or fi? Nu mi-am notat în carnet și le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plus, cunoștea orașul până la cel mai întunecos ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mult de lucru cu producția și plata lucrătorilor, dar mai ales cu Lct.Col.Tudose Ion, care-l sufoca culegând informații scrise ori verbale Încercând pe unii cu promisiuni agresive să-i provoace să-l acuze cu știute și chiar neștiute șmecherii profesionale...!! La rândul ei Atena, intuind gravitatea bolii, toată după amiază procură dela bișnițari ori dela magazinele specializate cu vânzare numai cu valută, unde se putea cumpăra dacă documentezi calitatea de student străin ori ai venit În vizită arătând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își făcuse loc un vers neștiut dintr-un cântec vechi de beție luna pe acoperiș nasul tău lipit de fereastră zâmbete ușoare așterneai peste mine îți doreai să-mi fii credincioasă (aflasem de la un înger) nu mai sunt iernile de altădată și asta nu poate fi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
crești veșnicia de orbul ascunde scânteia din gând? o herghelie de visuri sufletul leagă bogăția unor săraci Doamne cât mi-ar fi plăcut să mă trezesc stea pe malul mării să-ți arăt lumina și altfel îndoită într-un nisip neștiut de tine doar aflat din povești cu zmei abia născuți din tristeți și iubire la țărm să stăm cu fața lipită de cer nu știu dacă el coborât sau noi urcați către aripi câteva au mai rămas ajung pentru un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să știți. Cum v-ați întâlnit? de ce v-ați iubit? Ce-ați simțit în clipa aceea definitivă? Dar tu, Iulia? În prima zi a anului 1921, când tata - adu-ți aminte... Ai străbătut sute de kilometri prin praf și zăpezi, neștiută, numai ca să-mi dai viață mie? Din care destin veneai? căci altceva n-a mai urmat. Și tu, Marcela Lunacearschi și tata și tu Iulia, triunghiul acela teribil și binecuvântat din mijlocul căruia nu pot să ies. Există sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
destin, un simplu agent de poliție, un oarecare agent de poliție (se schimbase denumirea în „miliție”), nu mai spun despre cei „acoperiți” adică îmbrăcați în civil, necunoscuți, aparținând „serviciului secret”, îți putea umbla în existență cum dorea, cu singura condiție, neștiută de el, și anume ca destinul tău să nu fie mai puternic decât acțiunea lui de atâtea ori de rea credință, câștigându-și în acest fel stabilități privilegiate, într-o societate pustiită de drepturi, unii din cei de sus, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tremura pe buze, apoi aprinserăm lumânări și îngroparăm proaspete petunii în mici glastre cu pământ. Pe cruce își încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte flori pe care le găseam, nu le cunoșteam, știa că nu mă pricepeam la flori și de asta cred că zâmbea. „Nu, nu de asta, corectă ea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încovoiați ca sub poveri dureroase. Totuși, în aceste locuri zgârcite în obișnuite frumuseți, am simțit fiorii zărilor fără sfârșit, când calul mă ducea în zbor vulturesc, pe întinderi fără drumuri, și melancolia amurgurilor m-a pătruns cu adânca taină a neștiutului unei mări fără hotar. Și încet, cu tinereța și cu dorul, am început a vedea frumuseți nebănuite. Dimineața, mă trezeam când soarele roș, ca de sânge, înflăcăra geamurile. Ieșeam repede afară, după ce mă îmbrăcam. Calul mă aștepta la scară, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mică îndoială; dar se găsea foarte departe de Prelunci. Prin ce locuri a trecut? când oare s-a răslețit în așa măsură? A umblat de-a dreptul prin locuri înfricoșate; parcă ar fi ieșit la ele pe o poartă neștiută; dintrodată, după ce a ieșit pe acea poartă, a călcat în necunoscut și a apărut la un orizont străin. Va fi fiind la mijloc ceva. A fost un urs, dar nu ca toți urșii. Căutătura aceea pe care a strecurat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numea Abbad. Era de vârsta mea, de înălțimea mea, avea același gust ca și mine pentru negoț și drumeții, dar, dacă eu îmi arătam neliniștile, el își arăta doar rotunjimile. E adevărat că citise puține cărți, păstrând intacte anumite lucruri neștiute, din a căror necunoaștere eu ieșisem prea devreme. Ne aflam deja în larg când Nur mă întrebă pentru prima oară: — Unde mergem? Răspunsul ar fi trebuit să fie evident, și pentru ea, și pentru mine. N-aveam o casă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]