1,749 matches
-
Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din localitatea bucovineană Crasna, precum și un parc realizat la începutul secolului trecut, în care se află și fostul conac al familiei Plawsky, transformat ulterior în cămin cultural. În apropierea satului, pe valea rîului Racovăț, se află necropola eneolitică "Movila lui Balan". Originea toponimului "Hădărăuți" nu e clară. De-a lungul anilor denumirea localității a cunoscut câteva variante: "Hodorouți", "Hodărăuți", "Hodorăuți". Terminația "-uți" este specifică pentru forma românească a denumirii multor lolcalități din Bucovina și nordul Basarabiei. În
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
care are o suprafață de 20 km pătrați și este bogat în faună piscicolă. Pe terasa înaltă a lacului Mostiștea, în punctul Malu Roșu, la aproximativ 300 m NE de sat, se află o așezare eneolitică de tip tell și necropola aferentă acesteia atribuită culturii Gumelnița având o vechime de 6.000 de ani. Este unul din cele mai cunoscute situri arheologice din sud-estul Europei. Primele cercetări au fost realizate în anul 1923, de către profesorul Ioan Andrieșescu și studentul de atunci
Sultana, Călărași () [Corola-website/Science/299771_a_301100]
-
de argint cu nodozități, cinci drahme de argint din Dyrrhachium și o monedă de bronz de epocă neprecizată (Muzeul Național Brukenthal). 7. Cu prilejul construirii căii ferate Sibiu - Copșa Mică, între Agârbiciu și localitatea Axente Sever s-a descoperit o necropolă de inhumație, cercetându-se cca 50 de morminte cu scheletele bine păstrate și cu obiecte de fier lângă decedați. O sabie de fier cu un singur tăiș, un vârf de lance de fier și un craniu au fost depuse la
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
cercetându-se cca 50 de morminte cu scheletele bine păstrate și cu obiecte de fier lângă decedați. O sabie de fier cu un singur tăiș, un vârf de lance de fier și un craniu au fost depuse la Muzeul Mediaș. Necropola a fost atribuită celei de a doua vârste a fierului, dar poate data și din perioada migrațiilor. 8. Pe malul "Râului Alb" s-a descoperit buza unui chiup încadrabil în epoca romană. 9. "Pe Straja (Wartberg, Warteburg)" s-au descoperit
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
De asemenea, prezența unor urme romane și a unui vicus de la Apoldu de Jos (între Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) este semnalată de multă vreme: aici s-a întâlnit zidărie cu mortar, ceramică provincială, un tezaur monetar, o necropolă de incinerație, inscripții etc. Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
le era compusă exclusiv din aur și cirezi de vite, ușor de transportat. Dovezile arheologice atestă că boii nu au distrus sau depopulat Felsinum, ci că pur și simplu au colonizat regiunea și au devenit parte a populației prin amestec. Necropolele din acea epocă din Bologna conțin arme din perioada La Tène și alte obiecte care leagă boii de La Tène, și, de asemenea, artefacte etrusce (de exemplu oglinzi de bronz). La Monte Bibele, aproape de Bolgna, într-un mormânt au fost găsite
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
s-au decoperit la nordul Dunării, pe teritoriul Banatului sârbesc, pe teritoriul Șerbiei și Macedoniei. Locuirea geto-dacilor în sudul Dunării răsăritene în spațiul dintre Istru și Haemus este dovedită de descoperirile realizate de arheologii români și bulgari (ex.: așezări și necropole cu tezaur constând în ceramică). Ptolemeu indică drept granița de est a Daciei cursul râului Siret. Spațiul de la est de Istru și până la Tyras, Strabon îl numește "stepa getica". Așezările militare își fac apariția încă din timpul neoliticului. Vor lua
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Botoșani. In lucrarea "Așezări din Moldova (de la paleolitic și până în secolul al XVIII-lea)", apărută la București în anul 1970, autorii N. Zaharia, M. Petrescu Dâmbovița și Em. Zaharia citează existența la jumătatea distanței dintre Bucecea și Leorda a unei necropole feudale cu morminte conținând monede și obiecte de podoabă. S-au mai găsit în același loc schelete, obiecte de podoabă și 13 monede vechi de argint. Izvoarele scrise vorbesc despre așezare încă din secolul al XVI-lea. La 15 aprilie
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
ulterior stăpânului firesc. Este posibil ca același lucru să-l fi făcut și fratele său, dovezile în acest sens fiind însă insuficiente. Momentul morții voievodului este necunoscut, la fel ca și mormântul său. În urma săpăturilor efectuate în anul 1920 în necropola voievodală din incinta bisericii domnești de la Curtea de Argeș, a fost descoperit un bogat mormânt de sfârșit de secol al XIV-lea presupus a fi al lui Radu I. Costumația defunctului, accesoriile vestimentare și bijuteriile îl arată pe posesor ca pe un
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
l-a avut și creștinismul localnicilor. Printre primele vestigii creștine autohtone din Moldova (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. Primele mențiuni despre o populație probabil
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Rădăuți (județul Suceava), pe strada Bogdan Vodă nr. 4-6. Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean, și a avut rolul de necropolă domnească. Ansamblul Mănăstirii Bogdana a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05603 și fiind alcătuit din următoarele 3 obiective: Biserica "Sf. Nicolae" (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
doua jumătate a secolului al XIV-lea, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânzile obținute în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber și independent la răsărit de Carpați, în Țara Moldovei. El a ales această biserică ca necropolă domnească atât lui, cât și urmașilor familiei sale, aici fiind îngropați domnitorii Moldovei pâna în timpul lui Alexandru cel Bun, dar și rudele familiilor domnitoare. Biserica a îndeplinit în decursul timpului un rol istoric, religios și cultural deosebit. În timpul domniei lui
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul "Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru. Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți a fost aleasă de primii domnitori ai Moldovei ca necropolă domnească, aceasta fiind dovada incontestabilă a primei biserici de piatră din Moldova. Astfel, în naos se află 7 morminte. Pe latura estică a naosului se află patru morminte, aflate în ordinea următoare din colțul sud-estic spre cel nord-estic: Bogdan I
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
de romani, mai târziu, cei care aveau un procurator metallorum special. O categorie de podoabe de aur se numea chiar dardanium. Altă puternică uniune tribală a fost constituită de autariați în vestul Serbiei și în Bosnia, acolo unde sunt cercetate necropole. Ilirii au intrat în conflict cu Epidamos și Apollonia - colonii grecești întemeiate pe litoralul adriatic, apoi cu Macedonia. Au suferit influențe culturale tracice, elenistice și romane. Au suferit și de pe urma invaziei celtice din sec. III. Nu doar au asimilat influențe
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
și inscripții locale, prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care au
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
cunoscuți ca morlaci. Albanezii își revendică astăzi descendența directă din iliri(însă contrazisă de o parte din istorici). Cultura materială a ilirilor este relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
relativ bine cunoscută și se remarcă prin înflorire și originalitate îndeosebi în Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au fost de înhumație, mai ales tumulare, familiale sau gentilice, unele de câteva zeci sau câteva sute. Inventarul funerar găsit conține arme de fier
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Legendele din Valea Oltețului susțin că Peștera Polovragi, aflată în inima muntelui și a cărei lungime depășește zece kilometri, ar fi făcut legătură cu Transilvania, în apropierea sanctuarului de la Sarmizegetusa. Sarmizegetusa, capitala statului geto-dacilor, a fost totodată sanctuar, centru spiritual, necropolă și altar al zeului suprem. Lupul, simbol al inteligenței, dreptății și nesupunerii, apare foarte des în viața dacilor. Ei foloseau capetele de lupi și șerpi pentru steagurile de luptă, sunetul produs în timpul alergării amplificând rezonanța sonoră. (Un tip de stindard
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
a amenajat primul șanț de apărare și primul val de pământ pentru protejarea așezării. Aici s-au descoperit peste 200.000 de piese (piese ceramice, unelte, arme, podoabe, obiecte de uz casnic, etc) Pe acropola cetății, arheologii au identificat o necropolă neolitică, dar și una medievală, ce conține aproximativ 1.000 de morminte. În așezarea deschisă, care se întinde la poalele acropolei și ocupă o suprafață de aproximativ 25.000 de metri pătrați, cercetătorii au identificat o serie de locuințe din
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
era originală. Se puteau observa diverse etape de construcție ale bisericii chiar în trei rânduri. Inițial fusese numai altarul și naosul, după care s-a mai adăugat și pronaosul. În cele din urmă s-a adăugat pridvorul, folosindu-se ca necropolă pentru ctitori și s-a pictat, isprăvindu-se conform pisaniei, în anul 1817. Gheorghe Blideanu, învățător din Bumbești-Jiu, face o istorie a schitului Lainici prin 1873 transmisă oral de către starețul Irodion la începuturile activității sale. O afirmație foarte interesantă pe
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
al III-lea î. Hr. și aparțin Tracilor. Alte ruine, romano-bizantine, datează din secolele al II-lea - al VII-lea d. Hr. În secolele al VII-lea - al XI-lea d. Hr. se stabilesc aici Bulgarii, urmele așezării incluzând și o necropolă. Invaziile pecenege din secolul al XI-lea au pustiit aproape toată Dobrogea, multe orașe rămânând abandonate. Orașul a fost reînființat în secolul al XVI-lea de către Hacıoğlu Pazarcık (generalul principelui Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid Fulgerul), cel care i-a
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
uneori, înmormântați sub tumuli. În Tenerife îmbălsămarea se făcea mai ales prin învelitrea cu piei de oaie sau capră de către o clasă specială ce în care femeile îmbălsămau femei, iar bărbați, bărbați. În 1933 a fost descoperită cea mai mare necropola guanșe la Uchava în municipalitatea Sân Miguel de Abona, în sudul insulei, care se estimează a avea între 60 și 74 de mumii. Cu aproximativ o sută de ani înainte de cucerirea de către spanioli, titlul de "mencey" (rege) a fost luat
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
ai lui Șandru Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
financiar de "Lions Club Voreifel", în care s-a angajat cu entuziasm doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore a fost destinată de la început a servi ca necropolă a familiei Arbore. În pronaosul bisericii se află mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
exterior, cât si la interior. Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară, între biserica veche și cea nouă. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în alte campanii arheologice. Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii noi, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate nord-sud sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea, indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic, încă înainte de încetățenirea
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]