2,311 matches
-
nava, n-am putea supraviețui. - Bine, dar noi ne aflăm într-un stadiu în care proprietatea particulară nu contează prea mult și, în orice caz, nu mai suntem legați orbește de ea! - Nu înțeleg ce vrei să spui, replică japonezul, nedumerit. - Păi, nu fac decât să duc analiza dumitale la concluzia ei logica, în situația de față... - Domnule Grosvenor, îl întrerupse căpitanul cred că încep să înțeleg unde vrei să ajungi. Ai de gând să ne propui un nou plan, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de apărare? îl întrebă McCann, aruncându-i o privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea acum era ceva nou pentru el. Teoretic, avea desigur cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe unchiul Alexandru decât pe unchiul Mișu, fiindcă mereu îi stârnea, în loc să-i potolească. Ștefan se crezu deci în drept să țipe din toate puterile: — Anule, anule, vino mai repede! Mama lui tresări și îl certă, dar apoi văzând mutrița nedumerită a băiatului ei îl întrebă ceva mai blând: — Cine nu-i cuminte? — Anica, răspunse prompt băiatul. — Și pe tine cum te cheamă? — Anica, repetă băiatul. Într-adevăr, așa cum arăta, cu bucle și obraji albi, putea foarte bine să treacă drept
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla“, iar acesta îl privi nedumerit. Jocul se întrerupse din motive de timp. Rămăsese numai Dan Crețu, spre regretul Marioarei, care îl fixase cu atenție întreaga seară, convingându-se că prima impresie n-a înșelat-o: domnul Crețu nu are nimic, dar chiar nimic misterios, este
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așeză încet și drept, ca un bărbat foarte, foarte vârstnic. Privirea îi fu atrasă de o inscripție ce strălucea deasupra unei vitrine cu arme, aflată înapoia femeii. O întrebă cu glas răgușit: - Ala... e un calendar? Tânăra îi urmări privirea, nedumerită: - Da, suntem în 3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce an suntem? Fata păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tot. Ar fi putut jura că fuseseră treizeci și doi. Mergând cu privirea mai departe, tocmai observa cum se închidea ușa camerei din spate. Patru dintre bărbați intraseră acolo fără ca el să știe ce se ascunde înapoia acelei uși. Dădu nedumerit din cap, apoi, întorcându-și privirea, cercetă gânditor fețele aflate dinaintea lui și spuse: - Pur și simplu nu înțeleg cum de v-ați gândit că m-ați putea constrânge. După părerea voastră sunt încărcat cu energie. Se prea poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
răbdarea. - Adu un topor și o să spargem ușa. Orice întârziere nu va face decât să-i încurajeze pe nemernicii ăștia să se opună. Toți cei din apropiere dădură din cap în semn de încuviințare. Dar prea în pripă. Fara rămase nedumerit de ochii care se plecau sub privirea lui fermă. Se gândi: "Sunt toți speriați. Și n-au nici un chef". Înainte ca el să poată vorbi mai departe, interveni polițistul Jor. - Probabil n-ați auzit nimic despre magazinele acestea și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trebui să fie descurajat. - Vom anunța prezența lui prin toate mijloacele de informare, spuse Rad. Își va petrece tot restul vieții negând această acuzație. Încrederea lui Fara în tun scăzuse în atât de mare măsură încât, în timp ce asculta neliniștit și nedumerit conversația aproape de neînțeles, uită complet de el. Bătrânul spuse cu insistență: - Eu cred că puțină emoție ar putea să aibă un efect de lungă durată. Arată-i Palatul. "Palatul!" Cuvântul îl smulse pe Fara din letargie. - Uite ce este, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
meu. Lui Lucy i se părea că asta ar fi cea mai bună identitate pe care ar putea s-o folosească. Era firesc să existe pe undeva și o doamnă Cayle Clark. - Soțul, repetă, fără să priceapă, necunoscutul. Părea sincer nedumerit. Lucy vorbi cu un glas lipsit de expresie: - Câștiga la joc. Eu așteptam undeva mai în spate și nu-l scăpam din ochi. Apoi m-a împins afară o gloată care se îmbulzea. Când am încercat să intru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se întoarse pe jumătate și, într-un mod destul de ciudat, își pierdu echilibrul. Simți cum cade în întuneric... Hedrock se mai afla în biroul lui, la unsprezece și un sfert, când bâzâi teleecranul, pe care apăru chipul lui Lucy, clătinând nedumerită din cap: - Nu știu ce s-a întâmplat. Lucrurile păreau să meargă bine. M-a recunoscut fără să se trădeze și se pare că tocmai urma să fim conduși într-o cameră intimă, când totul s-a întunecat. M-am trezit abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
feluri: cu moartea, cu surghiunul... Dar, în același timp, pot să-ți comut pedeapsa - șovăi - sau să te repun în drepturi. Maiorul Sanders oftă obosit. - Știu, aceasta este imaginea pe care mi-am făcut-o imediat. - Nu înțeleg, zise ea nedumerită. Dacă ai cunoscut elementele potențiale ale acțiunii dumitale, atunci ai fost absolut zevzec. - Imaginea - zise el, cu glas monoton, ca și cum nici nu ar fi sesizat întreruperea - unei perioade în care cineva, nu neapărat dumneavoastră, ar avea această putere fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
specială. Cercetă cu privirea cartea lui de vizită. - Walter De Lany, zise ea gânditoare, cu aerul că ascultă rezonanța numelui pe care-l rostește, așteptând să capete mai mult sens. În cele din urmă, clătină din cap cu un aer nedumerit. - Cum ați ajuns aici? Am găsit acest nume pe lista audiențelor și am socotit că, probabil, întrevederea a fost aranjată de șambelanul meu, întrucât era vorba de ceva urgent. Hedrock nu răspunse nimic. Ca și atâția alți oameni ai Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apucă farfuria cu cremă de zahăr ars din fața Melaniei Lupu. ― E grozavă. Bătrâna se bîlbîi: ― Puteți s-o luați. Sânt sigură că Florence mai are o porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar n-am avut timp. ― Îmi închipui, mârâi doamna Miga. Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bătrâna și vreau să-i dau medicamentul. Agită o sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul ochilor: Un act iresponsabil! Ne masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră plecăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scoase din buzunar un pachețel negru și-l puse pe masă. ― Ce-i asta? Un dar pentru Mirciulică? ― Ați vrut o probă, spuse Cristescu clătinând capul. O aveți! Bătrâna desfăcu hârtia încet. Rămase cu filmul în palmă și-l privi nedumerită. ― Ce trebuie să fac? Nu știu să umblu cu el... ― Țineți-l în dreptul luminii, zâmbi maiorul amuzat, și derulați-l încet... Destul! Imaginea nu vă spune nimic? Este filmul pe care i I-ați dat lui Raul Ionescu și, mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dea un premiu... ― Și o caldă strângere de mână, completă sarcastic Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele, doi gogoșari și un picior de pasăre... ― O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată în ziar indicând rândurile dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vai, domnule Popa! Cum credeți că... ― Dumnealui, tanti Melania, se referă la altceva. Îi lipsesc două pagini din agendă cu anumite însemnări edificatoare... ― Nemernicule! ― Chestiunea asta am aflat-o, firește, fără să vreau. Pereții ăștia sânt al naibii de subțiri... Bătrâna clipi nedumerită. ― Nu înțeleg. Despre ce însemnări e vorba? ― Te faci că nu știi?! Bătrânul o privea cu ură. Nici usturoi nici... Avea dreptate maiorul! Melania Lupu zâmbi trist: ― Deci a reușit. Asta a urmărit și iată că a izbutit. ― L-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și aprinse una. ― N-am nici un motiv să mă îndoiesc de cuvântul dumneavoastră. ― Sînteți amabil. Nu fac decât să repet aprecierile vecinilor mei. Le-ați produs o impresie cum nu se poate mai bună... ― Lucrarea trebuie predată urgent? Bătrâna clipi nedumerită. ― A, statuia! Nu cred. Se simțea însă inspirat, cu ceea ce numește el un apetit nebun. Completă privindu-l în ochi: Nimic pe lume nu l-ar fi putut împiedica astă-noapte să lucreze. Ceva... Cum să vă spun, mai presus de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
continuat să lucrați clandestin. Am declarația scrisă a doamnei Ioana Dogaru. V-a căutat astă-seară... Vecinii dumneavoastră au aflat, firește, e o locuință în care se află totul, dar au tăcut pentru că se bucurau de asistența medicală acordată. Bătrâna clipi nedumerită: ― Credeți într-adevăr, domnule maior? ― Și-acum să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Despre existența tablourilor ascunse în scrin erați informat cu mult înaintea vecinilor dumneavoastră. Chestiune poate de ani de zile. Așa ați ajuns să locuiți aici, voiați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]