2,380 matches
-
o atingă. — Drum bun... îi șuierase însă el, oprindu-se pe neașteptate în loc. Ca și când și-ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă. — Au revoir, Papa, spusese, și vocea șoptită și-o auzise stridentă, nefiresc de tare și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i se încălzise sub palmă când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mirosul nou al trupului ei, un miros tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca să respire cât mai rar și mai ușor, cu urechea ciulită ca să le asculte... — ...știam că e legată de Ștefan într-un mod puțin nefiresc. Ai văzut și tu scenele de gelozie pe care mi le făcea de când era mică... Țin minte că odată s-a dat pe furiș, exact cum face un cățel neputincios și perfid, și am simțit o durere cumplită la deget
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi pare încă și mai artificială ! Și mai nepotrivită ! Total nepotrivită, total artificială îi pare și scuza musafirului - în plus, venind prea târziu ! Dar cum ? Vorbim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zgomote ferite, ce îmi atestă că totuși situația nu este în regulă, uși se închid, se deschid, neobișnuit pentru această oră. Cum nici nu pot măcar să fumez, așteptarea este insuportabilă. De ce oare, Doamne-Dumnezeule, viața ia atât de ușor această agitație nefirească ? De ce când nu mi-am dorit decât liniște, mi-e dat să trăiesc o asemenea consumare a nervilor ? 27 august 1916 Zilele trecute am fost incapabil a scrie vreun rând, catastrofa de la Turtucaia venind să se suprapuie peste cea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mă fi înșelat hipersensibilitatea mea. Totuși, calmat de scurta plimbare, am mers după cină, ca de obicei, amândoi în salonaș să mutăm stegulețele pe hartă și, oftând, am lăsat inamicului Petroșanii cuceriți. Oprirea în fața Sibiului continuă și este la fel de nefirească. Singura presupunere logică ce o pot face este că s-ar fi trimis o parte din trupele necesare în sud. Ofensiva lui Mackensen pe linia Rașova Cobadin-Tuzla pare să se fi împotmolit într-un gen de victorie. Clipele când am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici emoția neobișnuită, valul de melancolie provocate de lectura cărții Gabrielei Adameșteanu în care percepem nu numai viața, ci și cum trece viața. În care - priveliște fascinantă - timpul curge când într-o direcție, când în alta, „normal“ uneori, întorcându-și nefiresc cursul, alteori, înspre izvoare. Valeriu Cristea, „O dimineață de o sută de ani“, România literară, 6 septembrie 1984, * Cu Dimineață pierdută, neavând prilejul să citesc prozele anterioare ale autoarei, m-am aflat deodată în fața unui roman de deplină maturitate care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
da o stare neplăcută pentru tot restul vieții. Probabil că În acest caz elementele, nefiind abstracte, conțineau o amenințare mult mai recognoscibilă. Probabil că În celălalt caz lucrurile, deși mai neguroase și cu efecte mai urîte, conțineau acea doză de nefiresc pe care Îți vine greu să o iei În serios. Mai ales dacă ai mintea cît o gămălie. Sau, probabil, mai ales de asta. Probabil că... analizele și procesul gîndirii mă conduc În prăpastia salvatoare a somnului... — Bă, dacă nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame acești tăciuni ale căror molecule se țin la un loc printr-un miracol. Un spectacol Încremenit care are ceva nefiresc și morbid. ...dragi tovarăși și pretini... lichidarea inegalităților și asupririi sociale... calea progresului... construcția societății socialiste... consumul alimentar a crescut la 3.500 de calorii zilnic... creșterea producției agricole la hectar... industria românească realizează produse de Înaltă tehnicitate și complexitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri pe o stradă care merge spre centru, dar probabil că nu sînt decît În Închipuirea mea. Îmi vine să o rup la fugă spre Ceva. Dar spre ce? Cu fața asta de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noilor lui instincte, Înnobilate de actul superior al gîndirii... Că-ți vine să spui că e un mutant, o creatură Împotriva naturii și a ordinii ei. Și, pentru că nu-și cunoaște firea Într-o proporție rezonabilă, moare, așa, un animal nefiresc, un... mutant. Se naște bou și moare vacă. Stînd cu curu’ pe atîtea bombe și pe atîtea pricini de gîlceavă și uneltiri și scandal pe care numai creierul lui superior le poate naște, așa că nu mai are timp să evolueze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți oamenii. Realmente, nu-i în stare să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochilor lui mari, distanțați, lunecară spre Tom, fără să se fixeze însă asupră-i. Lui Tom i se înfățisă imaginea stranie sau, mai curând, amintirea unui nebun într-un dulap. Simți cu intensitate, ceea ce în trecut simțise doar vag, calitatea nefirească a lui George, neplăcută ca mirosul unui strigoi. — George, aș vrea să ți-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt. Făcu o mișcare, și Tom se dădu un pas îndărăt. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o? Ne studiază. Mi-ar plăcea să cred că inteligențele lor sunt cu totul diferite de a mea. Ar fi o mare ușurare. Poate că ei trăiesc mai mult și au - oh! - filozofi minunați, reali. — Întreaga idee mi se pare nefirească și, într-un fel, înfiorătoare, spuse părintele Bernard. — Bill n-a avut senzația asta! El a simțit că-i vorba de ceva benign - o apariție absolut benefică. Dar el e făcut să vadă numai lucruri bune. — Chiar lucrurile care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci s-au purtat la fel ca înainte, deși nu chiar exact la fel. Nu se decupau nici un fel de priviri ciudate sau noi moduri de a se atinge și a intra în contact unul cu altul într-o manieră nefirească. Era, mai degrabă, ca și cum amândoi se mișcau cu mai multă grație într-un spațiu mai larg. Se simțea un val proaspăt de conștiință în aer, dar care rămânea totuși vag, iar „morocănelile“ ocazionale ale lui Emma nu păreau diferite nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreo consecință?“. Se întreba dacă ar trebui să privească totul ca pe o atragere în cursă sau ca pe o punere la încercare, o urmărire a vânatului? De ce ar trebui el să accepte un plan atât de ridicol și de nefiresc? Doar dacă... chiar de pe acum n-ar mai putea suporta să... ar putea el, părăsind această casă, să lase totul în urmă? Un amalgam de emoții, pe care nu le putea înțelege, se și declanșase. Pentru a mai câștiga puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o spună și amicul tău, istoricul. Apropo, întotdeauna bea de stinge? Mergea pe trei cărări, era beat criță. — Tom, te rog ajută-ne să căutăm ceasul, i se adresă Alex, care era roșie la față și aplecată într-o poziție nefirească, exact ca atunci când îi striga lui Brian, ținând în mână peria și pămătuful de șters praful: „Fir-ar să fie! Fir-ar să fie! Fir-ar să fie!“. Ar trebui să-l aducem pe Zet. Vă aduceți aminte când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc pe John Robert, pe Hattie, pe George, pe Emmma, pe el însuși. Își scormonea creierii căutând să înțeleagă în ce fel „planul secret al lui John Robert în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de societate. Ce nu reușesc eu să aflu de la Stella, și poate că nici ea nu dorește să descopere, este dacă există anumite fapte, amintiri „șterse“ din mintea lui. Ea insistă că e un om perfect normal. Uneori, totuși, această nefirească „normalitate“ a lui i se pare „prea frumoasă pentru a fi adevărată“. George stă acasă și citește enorm. Studiază cărți de istoria artei și își ia chiar și notițe. Într-o zi, Stella l-a găsit recitindu-și vechile piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu el, îi spusese George Stellei, numai că... vezi tu... m-a provocat într-un mod de neîndurat...“ Acest lucru vine în concordanță cu ceea ce mi-a povestit Tom despre extraordinara „expresie radioasă“ (cuvintele îi aparțin lui Tom), despre acel nefiresc calm vizionar zugrăvit pe fața lui George în seara când se întâlniseră la Diane, curând după ce George primise fatala scrisoare a lui Rozanov. Reflecțiile lui George asupra stării sale mentale, pe care i le-a împărtășit Stellei în timpul perioadei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stadionului, săvârșind miracole, fără a se deosebi însă de o ființă omenească; sportivul/erou al modului miracol se mișcă într-o lume, în care legile obișnuite ale naturii vor fi într-o oarecare măsură suspendate: curajul sau îndurarea ating limite nefirești pentru suporteri, devin atributele lui obișnuite, pătrunzând în tărâmul legendei, basmului. Dacă sportivul/erou este mai presus decât semenii săi prin însușirile sale, fără a depăși limitele ambianței umane, eroul devine conducător. El va fi înzestrat cu autoritate, pasiune și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu personalitate accentuată Penitentul cu personalitate accentuată dezvoltă o manieră patologică de a-și trăi viața și credința, ajungând, implicit, să își structureze un tip de religiozitate patologică. Vorbim de religiozitate patologică atunci când raportul persoanei umane cu Dumnezeu este alterat, nefiresc, guvernat de compulsivitate, de căutarea de compensări și siguranțe. Cu toate că este dificil a face distincție între o religiozitate imatură și una patologică, acest lucru este necesar, pentru ca, astfel, procesul dialogic dintre confesor și penitent să poată beneficia de cunoașterea realistă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări vânzolite de furtună în toate părțile... „Ce înseamnă asta? O luat foc casa Dochiței?” - s-a întrebat. Șchiopătând amarnic, a început să alerge într-acolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]