3,146 matches
-
Geo Bogza. La fel ca și alți comentatori din epocă, Boz îl consideră pe Urmuz poet. Reținem deocamdată revendicarea autorului Cronicarilor în sprijinul „nihilismului liric” și al „frondei” tinerei generații de scriitori: „Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăiește un nihilism liric.” În legătură cu referințele „urmuziene” prezente în comentariile lui Boz, merită evidențiată, cu deosebire, o observație surprinzătoare din capitolul despre Bacovia: „Nu cunosc în linia aceasta a explorărilor tragice din literatura noastră decît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evident și fără tendință moralizatoare, ca Frühlingeserwachen a lui Wedekind), de primă importanță pentru psihologia analitică românească”. Pentru Lucian Boz, Vinea poate fi considerat „cu drept cuvînt șeful școalei moderniste”, spiritul său vădind „empatie cu veacul, dar și o dureroasă negare a lui”. Judecata drastică formulată de G. Călinescu asupra lui Boz în Istoria... își are partea de adevăr. Totuși, unele dintre „dezavantajele” tînărului critic se transformă, retrospectiv, în avantaje. Lipsa complexului - post-maiorescian - al autorității critice îi va fi fost suspectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate), introdusă de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63 (Avangardismul poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inutilă și depășită în condițiile regimului comunist, antiburghez prin excelență... Recuperarea estetică a avangardismului interbelic nu a fost lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit. Pe urmele mele coapte moartea își pune sărutul galben și nici un cântec nu mă îndeamnă să fiu încă o dată. Fac un pas și șoptesc spre miazănoapte: Frate, trăiește tu, dacă vrei. Mai fac un pas și șoptesc
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
poată schimba două vorbe cu prietenul lui, Elio. Ciudat comportament. Ciudată și vocea lui Benelli. Ciudată zi, Începută prost, cu visul acela care prevestea de rău. Președintele nu voise să-i vorbească. Inutil s-o mai ascundă. Dar de ce? Această negare neașteptată era oare un avertisment? Era un simptom al disprețului lui? Al urii sale implacabile? Al răzbunării? Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ușor la ureche, în încercarea sa de a mă îmbrățișa, pe urmă mă sărută cald și apăsat, buzele noastre întâlnindu-se din nou și sentimente nebune amestecându-se în mine. Te poți îndrăgosti oricând, însă orgoliul este doar un scut, negarea este doar o întârziere, însă în final, dacă Dumnezeu ți-a scris această poveste de dragoste nu mai poți să o amâni, nu o poți pur și simplu șterge. Dragostea îți va intra în vene, exact ca un drog. Ofrim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ultimele analize nu prezentau nimic anormal, În afară de o ușoară slăbiciune coronariană. Îi adresă o privire cercetătoare pacientei. - SÎnteți cumva alergică? Ați luat sedative deosebite În cursul ultimelor două ore? Codeină, meperidină, morfină? Yvonnă dădu slab din cap În semn de negare, doctorul făcu o strîmbătură evazivă. - Esențial este ca totul să reintre În ordine, dar vă sfătuiesc să faceți un nou control cardiac cît mai curînd posibil. Privi spre Gwen. - Unde m-aș putea spăla pe mîini? - Vă conduc eu, propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-l înșfacă din mână exasperată. E-mail-urile pot să mai aștepte. Toate pot să mai aștepte. Pur și simplu nu știi cum să te relaxezi ! — Nu sunt workaholică ! răspund indignată. Sunt avocată ! E cu totul altceva ! — Ești în faza de negare. Clatină din cap. — Ba nu ! Uite ce e, avem niște contracte foarte urgente de parafat la firmă. Nu pot pur și simplu să dispar ! Mai ales nu acum. Tocmai... mă rog, tocmai sunt pe punctul de a fi acceptată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de față. Nimeni. Ce-ar fi să vă fac o cafea și să v-o aduc în grădină ? Stai calmă. Negare. Și totul o să fie bine. OK. Faza cu negarea n-o să țină, fiindcă pe alee au apărut încă trei ziariști. Au trecut douăzeci de minute. Am lăsat baltă moussele de ciocolată și mă uit pe fereastra din hol cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de față. Nimeni. Ce-ar fi să vă fac o cafea și să v-o aduc în grădină ? Stai calmă. Negare. Și totul o să fie bine. OK. Faza cu negarea n-o să țină, fiindcă pe alee au apărut încă trei ziariști. Au trecut douăzeci de minute. Am lăsat baltă moussele de ciocolată și mă uit pe fereastra din hol cu spaimă crescândă. Nu știu de unde, au apărut doi tipi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai organizat conform Big Bang-ului. În concepția lui Charles Darwin omul apare ca ultimul produs al unui proces mecanic evolutiv. Omul contemporan și-a desacralizat treptat existența, încercând să se elibereze de superstițiile strămoșilor săi. El este marcat de negări și refuzuri ale realităților sacre, de care încearcă în continuu să se lepede. El este omul areligios și se socotește doar subiect și agent al istoriei, întrucât nu recunoaște nicio chemare către transcendență. Totodată, el consideră că sacrul este o
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
când de alta, dar când sunt asaltați de felurite soluții aleg În conformitate cu Înclinațiile lor. Însă pentru „poporul ales” nu există alegere. Nu s‑a mai auzit și nu a mai fost simțit niciodată un asemenea volum de ură și de negare a dreptului la viață, iar voința care a voit stârpirea evreilor a fost confirmată și justificată de un vast asentiment colectiv, În sensul că lumea ar fi mai bună În urma pieirii și extincției lor. „Rismus” era cuvântul prin care profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de alta a mea, cu părul care-i cădea pe față, se uita în jos, la mine, cu ochii lui cei gri și reci. M-am întins sub el. — Mi se pare mie sau ceri o altă rundă de negare a adevăratei probleme? zise el. L-am mângâiat cu o privire lascivă, din cap până în picioare. — Bagă! Presupun că asta înseamnă da în limbajul vulgar. Păi, dorința ta îmi este ordin, zise Hugo, coborându-se încet, încercând, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
personale sau trăiri emoționale. Cartea debutează cu un haiku autentic, ce demonstrează că cele două elemente obligatoriu a fi prezente în haiku sunt ilustrate aici: fueki (eternul naturii (țărmul mării veșnicia) și ryuko, efemerul materiei (urma) ca să mai adaug și negarea/ contrariul/ paradoxul (nicio), element ce taie în două poemul. Toate trimit la filozofia Zen care stă la baza liricii japoneze. Pe țărmul mării nicio urmă -n nisipul ud - doar veșnicia Clipe de meditație sau de contemplare o aduc pe poetă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vreun loc de unde se adună seringile dimineața. — Credeți că-i o crimă din lumea drogurilor, domnule? Brunetti Își termină cafeaua și-i făcu semn barmanului să-i mai aducă una. Fără să fie Întrebat, Vianello dădu din cap Într-o negare iute. Nu știu. E posibil. Așa că hai să verificăm asta mai Întâi. Vianello aprobă din cap și scrise În carnețel. Termină, Îl vârî În buzunarul de la piept și dădu să-și scoată portofelul. Nu, nu, insistă Brunetti. Fac eu cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din cap, pilotul Își lăsă capul pe spate și Închise ochii, iar Brunetti aproape că putu vedea graficul mareelor din lagună pe care-l studia bărbatul. Bonsuan rămase așa preț de câteva minute. O dată clătină din cap Într-o scurtă negare, alungând cine știe ce posibilitate pe care Brunetti nu avea s-o afle niciodată. În cele din urmă, deschise ochii și spuse: Sunt două locuri unde s-ar fi putut afla. În spatele lui Santa Marina. Știți acea calle Înfundată care duce jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ei, signora? — A spus că erau importanți, că avea să i se schimbe norocul. Da, Brunetti Își amintea asta despre Peppino: norocul lui urma Întotdeauna să se schimbe. Ți-a mai spus ceva, signora? Ea scutură din cap. Era o negare, dar el nu era sigur ce nega. Brunetti nu fusese niciodată sigur În trecut exact cât de mult știa signora Concetta despre ceea ce făcuse de fapt fiul ei. Își Închipuia că știa mult mai mult decât lăsa să se Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Toate căzile de baie. Și toate chiuvetele. Alice s-a oprit când în minte i-a răsărit o idee îngrozitoare. Prezervativele! a urlat ea. Nu le-ai... adică... folosit... cu bărbați, nu? Părul lui Jake s-a agitat într-o negare disperată. Nu. Pe cuvântul meu. N-am... niciodată n-am crezut că așa ceva se va întâmpla. Am fost hotărât să nu mă-ndrăgostesc de Tarquin. Mama și-a dat seama că era ceva straniu în toată povestea asta. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putere, exercitată prin dominare, este devastantă atât la nivel individual, cât și la nivel social; reprezentarea răului ca pe o lipsă a binelui: puterea răului nu oferă o imagine despre viața reală, ci o viziune aparentă despre viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
răului nu oferă o imagine despre viața reală, ci o viziune aparentă despre viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În reflecția noastră de până acum am relevat câteva interpretări neadecvate, aproximative, care refuză să vadă Cartea Apocalipsului în globalitatea ei. De aceea avem de-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În reflecția noastră de până acum am relevat câteva interpretări neadecvate, aproximative, care refuză să vadă Cartea Apocalipsului în globalitatea ei. De aceea avem de-a face cu o cheie de lectură tipologică sau tendențioasă care vrea să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ce proiectează persoana în afara ei însăși și o împinge spre celălalt sex. Astfel, sexualitatea reprezintă în realitate, în propriul trup, condiția nevoiașă (săracă) a persoanei. Răspunsul în fața nevoii, totuși, are loc în diverse moduri care, în mod fundamental, trec prin negarea alterității sau a acceptării depline”. Este evidentă originea celor două roluri care include reciprocitatea de interese, de preocupări, de înțelegere, de acceptare reverențială și de dialog sincer, care nu confundă identitatea personală cu rolul recunoscut și acceptat cu iubire și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]