12,256 matches
-
spre a ... Gelu nu așteaptă terminarea ideii. Nu pot. Înțelege că nu pot. Dar... Îmi pare rău. Credeam... Știi ce? Hai să vorbim de altceva. Nu te mai recunosc. Păcat. Tot timpul am fost la fel. Ionel Rotundu a devenit negru de supărare. Era un fleac și n-ar fi insistat dacă nu l-ar fi mirat refuzul atît de categoric al lui Gelu. Ionel ăsta era de o abilitate ieșită din comun atunci cînd era vorba de scenarii, montaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit cîteva milioane (naiba știe de ce!), nemții ar mai fi adăugat ceva, iar americanii, ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un preț exagerat și Daniel a mers pînă la capăt, acceptînd toate condițiile. A trecut la control ca de obicei și a dat peste... o enormă surpriză. Românul îl lovește pe cioroi, dar acesta ripostează exagerat, amețindu-și partenerul. Imediat negrul trece la rolul de mascul, îl încleștează pe Daniel și... povestea se termină aici. Totuși, a reușit negroteiul să...? întreabă amicul său. E, a reușit pe dracu'... Suspect este că Daniel privește în altă parte, puțin pierdut, cînd neagă... Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătut-o și a umilit-o în propria casă. Pe cît de omul lui Dumnezeu era dom' judecător, pe atît de nesuferit era avocatul bestiei cu chip de om. Îi venea să țipe de durere cînd auzea cioclul ăla în negru: Onorată instanță, partea vătămată îl provoca adesea pe clientul meu... Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată, vocifera Liana. Domnul judecător nu credea o iotă din minciunile satanei în negru și zîmbea într-un fel disprețuitor. Procesul se derula greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venea să țipe de durere cînd auzea cioclul ăla în negru: Onorată instanță, partea vătămată îl provoca adesea pe clientul meu... Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată, vocifera Liana. Domnul judecător nu credea o iotă din minciunile satanei în negru și zîmbea într-un fel disprețuitor. Procesul se derula greoi, avea și animalul acela martori, care n-aveau rușine și nici frică de Cel de Sus. Dar Liana avea dreptatea de partea ei și răbdarea era punctul ei forte. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu doi ani și n-avea copii. Chiar bîzîise cîndva de o însurătoare, dar ea s-a făcut că nu înțelege prea bine. Lena aștepta ceva mai de soi. Corbu era piele și os, era chel și negricios, ca un negru nereușit. Totuși, te-ai fi putut obișnui cu el, mai ales că era generos. Făcînd treabă prin apartament, femeia aceasta, frumoasă încă rău de tot, se debarasase de prejudecăți și era pusă pe compromisuri. Nu trebuie să credem că Lena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și că aceste două stări sunt și ele greu de definit, căci limitele, în acest domeniu, țin de aprecieri asupra gradului de ocupare și chiar uneori asupra legalității activității exercitate, dacă integrăm în schemă persoane care exercită o meserie la negru. Printre numeroasele sale misiuni, Biroul internațional al muncii (BIT) stabilește o metodologie statistică destinată să contabilizeze, pentru toate țările și pe o bază unică, locul de muncă, șomajul și deci inactivitatea, percepută aici ca situația oricărei persoane la vârsta activității
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ceea ce poartă ea chiar În acel moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mama s-a gîndit să n-o lase singură, ci s-o aducă la Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bani la mînă“. Domnul Bailey și prietenii lui chefuiau uneori pînă după miezul nopții și se jucau la o mașinărie pe care o făceau să se nvîrtă și care se uita la om cu un ochi roșu și cu unul negru, din nou unul roșu și altul negru. Puneau o batjocură de ban, nu rotuțe de dolari adevărați, pe una din holbăturile alea. Cum Floare Îi tot servea cu cîte ceva și tot debarasa, Bailey a oprit-o și a convins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui chefuiau uneori pînă după miezul nopții și se jucau la o mașinărie pe care o făceau să se nvîrtă și care se uita la om cu un ochi roșu și cu unul negru, din nou unul roșu și altul negru. Puneau o batjocură de ban, nu rotuțe de dolari adevărați, pe una din holbăturile alea. Cum Floare Îi tot servea cu cîte ceva și tot debarasa, Bailey a oprit-o și a convins-o să pună și ea un cercușor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
departe. Casa se ridi ca pe partea dreaptă a curții de cum intrai și se Întindea de-a lungul ei. Te Întîmpinau, Înșirați unul după altul de la poartă spre șură chiar În fața casei, patru duzi, unul alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau cîteva straturi de flori. O luai apoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile cu pricina. Negru de mînie și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se că iar Își va pierde agoniseala, Gheorghe a apucat un topor care stătea din Întîmplare uitat pe jos. L-a ridicat deasupra capului. Noroc de la Dumnezeu că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îmi fusese răpită, vorba lui Truman Ca pote, de alte glasuri, alte Încăperi. Întoarcerea acasă În vacanță, după trei luni de școlire În altă lume, umbrea, ca sărbătoare a regăsirii, chiar și dispariția străbunicii uscățive, adusă de spate, Întotdeauna În negru, cu istorisirile ei năucitoare și cu englezeasca sa poruncitoare: — Cum spui cînd pășești În casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor Kitty. Pare-se că numai În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul vizat. Așadar Enoh vede un taur alb (Adam), o vacă (Eva) și doi viței, unul roșcat și unul negru (Abel și Cain), ieșind din țărână. Vițelul negru îl lovește pe cel roșcat, iar acesta dispare pentru totdeauna nu se știe unde. Din perechea primordială (taur și vacă) ies o mulțime de vite negre și albe (patriarhii de dinainte de potop
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bine-bine, nu vorbesc urât, dar spune ce ai. Parcă mai adineauri nu-ți încăpeai în piele de bucurie și te tot uitai în sus, ca și când n-ai mai fi văzut niciodată hoțomanii ăștia de pescăruși... și deodată, te-ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce-i i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile ca și cum le-ar fi făldurit pe lângă trup, pornind apoi cu pas nobil, meditativ... Din când În când, ciugulea ceva cu mare rapiditate de pe răzor... “Doamne, ce frumoasă e! Tare aș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare izbitoare cu „omul” lui. Nu voia Însă să-l neliniștească pe „bătrânul cercetaș”. ―Eu Îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine, Petrică. Cred Însă că nu-i dracul atât de negru pe cât ni se pare. ― Bine ar fi să fie așa, Nicule. ― Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască. ― Eu am să plec, fiindcă te așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apoi parcurse încet și în tăcere documentul, iar când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și el. Și ce dorești dumneata, tovarășe? întrebă conducătorul partidului, ținând să audă din gura vizitatorului său ceea ce stătea scris negru pe alb, pe hârtie. Nando Rossi surâse amical și-l privi pe Dej cu speranță. Un lucru simplu și de bun simț, un gest tovărășesc și de omenie, răspunse. Eliberați-l pe Lucrețiu Pătrășcanu... N-are rost să vă încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape din mână un pământ așa de bun, pe care aveau ocazia să-l cumpere acum la un preț de nimic. Și chiar dacă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]