2,766 matches
-
nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răsucește talia și se apleacă să-și ridice cu două degete trena rochiei care atârna în mocirlă. I se văd gleznele acum, dar ea merge nepăsătoare mai departe, în timp ce tu continui să o aștepți și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele, nici măcar nu ți-l vede ! Picioarele ți-au amorțit în poziția neprielnică și în răstimp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discuție și nu-i acesta momentul. Ca urmare, vă propun ca peste câteva ore... câteva zile, într-un timp mai liniștit... Ai ajuns chiar la ultima limită de rezistență a nervilor tăi sensibili ! De mult ochii îți fug în lături, neliniștiți, de mult te uiți înspre terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i prevezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se îneca, vedeam, simțeam atingerea crudă și catifelată a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce ți-a plăcut ieri, nu îți mai place mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al pisicilor ? Că mai departe... a propus el, arătând din ce în ce mai neliniștit și mai ambarasat. Prezența mea știu că îl tulbură, de aceea nu se poate comporta față de mine în lume firesc, dar mai era ceva. Il se fait du souci mai mult decât orice alt bărbat ce l-am cunoscut, astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient de târziu. Picioarele îmi erau moi și ceva neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin, să-mi fac dichisurile, să mi pun o toaletă de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a gândit până acum la această temă de discuție, numai că pe viitor - dacă vom mai avea viitor - va găsi explicațiunile cuvenite. Profesorul își strânge contrariat pleoapele peste ochii fierbinți : așadar s-a înșelat când, surprinzând asupra sa privirea neliniștită a junelui, a presupus că acesta intenționa să dialogheze ! Un malentendu ? Desigur, numai că în ciuda explicației ce și-o dă, nemulțumirea continuă să persiste în sufletul magistrului. Iată deci cum arată unul - și nu cel mai rău ! - dintre cei în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreb doar, nu afirm ! Dar dacă insiști, fie, da ! Da, aceasta este părerea mea. Cred totuși că sunt în greșeală cei care s-au accentuat prea tare fie spre Franța, fie spre Germania, fie spre Rusia ori Austro-Ungaria... Asistența întoarce neliniștită capul spre aceeași măsuță care se clatină, cu sfeșnicul aprins. Prompt însă, domnul Ialomițeanu a și ajuns, din câțiva pași mari, la locul incidentului ; mai întâi suflă în lumânare, apoi se apleacă să o descopere pe făptașa ghemuită dedesubt, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când a sunat telefonul să fiu doar eu pe aproape. Domnul Ialomițeanu, voind să verifice dacă obișnuita partidă de tenis cu Margot mai este cazul să se facă ! Decis să nici nu-i spun nimic micuței (este, de altfel, foarte neliniștită pentru că noul ei flirt, Geblescu, se află chiar în linia întâi), am deconsiliat o asemenea joacă, riscând să pară ușurătate. Apoi rămânea problema drumului până la Cișmigiu, în condițiile în care tramvaiele se reduc tot timpul și sunt supraaglomerate, iar trăsurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie, trecut... — Astea-s vremurile, ce vrei ! Râsul lui, neliniștit. Ochii, ferindu-se s-o privească în față, la fel ca de fiecare dată când simte aluzia ei la acea persoană al cărei mod de comportare el și-l însușește tot mai mult... — Astea-s vremurile sub care trăim și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil ? ! De fapt, niciodată Tudor nu și-a permis atâtea pozne câte și-a permis taică-său. Este însă un subiect care nu-mi face nicio plăcere ! Voiam doar să-ți spun că numai din cauza nervilor povestesc - nu, nu sunt neliniștită, dar nemulțumită sunt ! Și ce vorbeam ? A, despre moartea bietului Geblescu ! Ca să fiu sinceră, cred că l-am nedreptățit cu toții... Uite o situație pe care o întâlnești câteodată chiar în familie... Dumneata n-ai întâlnit-o ? — Păi, dacă mă gândesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
complicitate bizară de toate aceste mirări trăite Împreună, pe o terasă de pe malul Vltavei, bînd din halbe o bere care face o spumă caramel și fumînd Lucky Strike sau o versiune autohtonă de Marlboro; sclipirile Pragăi se reflectă În apa neliniștită. Asta după ce ați mai traversat Încă o dată podul Carol, bine luminat, printre orchestre de jazz sau cvartete de coarde În frac ori clovni făcînd jonglerii pe unicicluri. E foarte greu să nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
par niște insecte arțăgoase. E un drum lung și o zi rece, vîntul mi se Încolăcește pe gît și vrea să mă sufoce, cred - n-a reușit să mă termine un camion militar, așa că nu mă sperii de tine, văzduh neliniștit, Îi spun și Îmi bombez pieptul de oțel. Am trecut de capătul aerodromului, sînt În colțul pistei de siguranță, chiar În locul unde s-a petrecut accidentul acum cîteva secole, Înainte să Înceapă răsboiul. Am o senzație de irealitate, ultima dată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai înaltă, cu un aer la fel de anxios, și ochi căprui, umezi, neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față și pe care-l îndepărta cu o smucitură a capului, iritantă pentru Alex. Expresia feței era obosită, dar unii o interpretau drept blajină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
batistele-i de hârtie; Stella, atât de inteligentă, atât de dură, atât de nefastă pentru George. Adam era un obiect supărător, din sângele ei, însă inaccesibil. Dar mai era și o altă persoană individuală care stăpânea în seara asta mintea neliniștită a lui Alex. John Robert Rozanov (Alex pretinsese numai că numele lui nu-i spunea nimic când fusese menționat de Gabriel). Îl cunoscuse pe John Robert, întâmplător, în tinerețea acestuia, când începuse să dobândească faimă (era mai în vârstă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Ennistone, ca supraveghetoare a copiilor unei familii de americani venite la tratament. Paralel, Pearl a învățat dactilografia (și ortografia), după care și-a luat un post de secretară la Londra. A avut câteva aventuri amoroase încâlcite și se simțea neliniștită și nefericită. Totuși, era capabilă să-și câștige existența și începuse să fie - ceea ce niciodată în copilărie nu crezuse că va deveni - un om ca toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu Diane. Ruby nutrea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baston și cu cealaltă mână și încercam să mă ridic, refuzând să ajung cu fața la pământ; doream neapărat să văd în față nu pământul, ci poarta închisă a bisericii. Apoi, cu greu m-am ridicat și am plecat mai departe, puțin neliniștit. La intrarea în sat, în stânga turnului imens, pe un gard înalt din piatră era un câine mare, negru, lățos, care a început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
copii? Să știi că se poartă. Sau cel puțin se purta pe vremuri, când lumea era mai elegantă și avea mai mult bun-gust. Doamna s-a oprit și l-a întrebat: Mai vrei să vezi materiale? Puiu a negat, ușor neliniștit și ușor iritat. Când ai să fii mare ai să dorești să-ți faci și tu un costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că ar vrea s-o șteargă. N-ar strica să luați o gustare înainte de tărie, zice Chițu cu deferență. Hm! știți, previne ulcerul. Să vă aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru mama, cu hipertensiunea ei arterială, mai sensibilă, credeam eu, la legănatul cabinei și la zgâlțâiturile acesteia atunci când se hurduca peste rolele din dreptul stâlpilor care susțineau cablul. Ca să nu mai vorbesc de răul de înălțime. Dar mama, doar ușor neliniștită, dându-și silința să n-o arate, a suportat destul de bine ascensiunea. Aș putea spune că nu s-a deosebit prea mult de un zbor cu avionul. Mă uitam la ea cum stătea în cabina mișcătoare, pe un teren mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
său. Cicero, fost consul, numit pater patriæ în urma suprimării conspirației lui Catilina, a cunoscut, datorită instalării triumvirilor pe scena politică a Romei, durerea exilului, iar după războaiele civile, când idealurile sale republicane sunt spulberate, ajunge un observator politic atent și neliniștit. Retras din viața politică, a scris febril tratate de filosofie și de retorică. Tratatul său De re publica, având ca model, tratatul lui Platon, s-a pierdut în Evul Mediu, dar a fost descoperit, fragmentar, în anul 1821 de cardinalul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror angoase s-au exprimat tot în artă, zădărnicia eforturilor tuturor de a se opune firescului atrăgând tonul cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]