1,673 matches
-
mașini moderne,dar și de biciclete. Regulile de circulație i s-au părut aleatorii. Bicicliștii erau atenționati prin claxon. Dotările instituțiilor sunt realizate de japonezi,care le oferă aparate pentru testare. Surpriza a fost bucătaria chineză.Sosul de soia este nelipsit de la masă.Chinezii nu adoră cartofii.Supele sunt apreciate.Supa de broască țestoasă,supa din aripioare de rechin etc.Nu lipsește rața umplută cu portocale,precum și instalațiile de prăjit carne la fiecare masă. Bețișoarele tradiționale au creat probleme la servirea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dreapta și după 9 km ajung la l’Isle-Arné. De aici și până la Auch mai sunt 24 de km. Sunt câteva localități în drumul meu, ceea ce înseamnă o bună ocazie de a cumpăra apă, sucuri, fructe și ce trebuie pentru nelipsitul sandviș. Nu întâlnesc niciun pelerin pe cale. Nu știu unde au dispărut cele două franțuzoaice. Am timp de mine însumi, de gândurile, reflecțiile, rugăciunea mea, toate însoțite de oboseala drumului, de tentațiile de a încetini ritmul, sau de a te opri. Nu există
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-o și pe ea din casă și-au aruncat-o În comuna Militari. Oricum, de atunci până la plecare, Traian a fost Încă și mai inabordabil, flancat de profesorul Stan și de toată șleahta de nehaliți, de urechiști din jurul lui, plus nelipsitul Victor cu valuta lipită de degete și ochii rotindu-i-se În cap ca un girofar. Culmea nebuniei e că, din cauza fermoarului, dintre noi trei, cel mai mult Traian a stat de vorbă cu tata, deși bine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aveau să le bântuie existența. Și mai mult decât atât, bărbatul În brațele cărora se aruncau și pe care la Început Îl vedeau ca pe un adevărat salvator, se dovedea a fi Întrun final, un țăran necioplit, grosolan, bătăuș și nelipsit de la cârciumă. Nici Maria n-a avut parte de ceva mai bun. Soțul ei, Gheorghe (parcă și numele avea ceva de spus În toată povestea), era un bărbat bine legat, blond, cu ochi albaștri, care te captivau... cu chipul proaspăt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie. Discutam despre cele ce trebuiau făcute pentru Îngropăciune, tu fiind pierdut În aburii alcoolului și nelipsit de lângă sticlă. O să am grijă să-ți Îndepărtez această seninătate perversă de pe chipul tău drăgălaș... și o să văd atunci cum o să mai apari În fața amicului Dorel. Maria a Încercat din răsputeri să-și vadă de gospodărie și de creșterea fiului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pot să cred că viața mea poate fi doar așa... Și Într-adevăr, viața nu este “doar așa”, surprinzându-ne mereu nepregătiți la câte o răscruce, mereu imprevizibilă și nemiloasă. Daniel era marcat vizibil de viața zbuciumată și de violența nelipsită din familie. Odată ce a pășit pe poarta școlii, s-a dovedit a fi un elev conștiincios, cuminte, și purtând la sfârșit de an coronița celor ” foarte buni la Învățătură”, un adevărat exemplu pentru ceilalți colegi de clasă. Mai apoi, a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
necesități și de obiectivele perioadei în una, două, sau în toate etapele de pregătire. Pentru fiecare categorie de exerciții artistice au fost stabilite acțiunile motrice necesare îndeplinirii obiectivelor de pregătire artistică și timpul de realizare a acestora. Muzica a fost nelipsită în executarea tuturor tipurilor de acțiuni, ea fiind considerată procedeu metodic, având un rol esențial în formarea mai rapidă a deprinderilor motrice, formarea ținutei corecte și expresive, în dezvoltarea coordonării și a altor calități motrice, precum și în stimularea stării de
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
din nou din cap. Și nu avea decât șaptesprezece ani când a scris-o. Nici asta nu știi? Chestia asta mi-a spus-o cu o ironie transparentă. Nu? Ei, așa a făcut. După asta, ce să vezi?! Misty era nelipsită de pe toate posturile de televiziune, povestind cum s-a lăsat de băut și cum a devenit scriitoare și cum nu avea decât șaptesprezece ani. Povestea lui Misty a început să mi se pară cunoscută. —însă, imediat după aia, tipa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână. Pe deasupra, copiii începură să adulmece, prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să ia băutură). Trântise de masa jegoasă două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ceea ce ar trebui să fie văzut, nu numai ce vor unii să fie văzut. Cum se cheamă asta? Curaj, sensibilitate, caracter, datorie? Toate dictaturile au la început certe trăsături de escroci sentimentali. Ca SS-istul german cu zvatica pe braț, nelipsit la reprezentațiile mamei, cu buchetele lui de trandafiri roșii, care mă dăduseră gata mai mult pe mine decât pe mama. Cum mă dăduseră gata și băieții ăia exaltați și nebuni cu cămășile lor verzi, pe care eu nu-i puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ea. Am vrut să mi-o fac amantă, dar văzând că nu izbutesc, am lăsat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat să se otrăvească. După câteva săptămnii de suferință în spital, a scăpat cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua; cum se lăsa noaptea începea cealaltă viață, hoinară și aventuroasă. Această delimitare avea în ea ceva organic. Niciodată n-aș fi putut să chefuiesc ziua sau să învăț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsă mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo că socoteam pe Mihaela plămădită din același aluat ca fetele dinaintea ei care, după ruptură, încercau să-mi schimbe hotărârea umilindu-se în fața mea, plângând (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca să le împac. Nu-l făceam, evitând întoarcerile, și apoi venea timpul, care vindeca rănile. Așa se întîmplase cu văduva, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se uită la preț. Angajează o mie de lucrători... câți poftești. Nu mă privește. Dar nu admit un minut de întîrziere, înțelegi? Fă un proiect, nu-i nevoie să-l aprob, mă bizui pe gustul dumitale... Ceva simplu, clasic, dar nelipsit de grandoare. Secretarul meu îți pune îndată la dispoziție banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de viță veche, adâncă precum a salcâmului, puternică precum a stejarului și maiestoasă ca a fagului, am învățat că lumea este nemărginită și necunoscută, de aceea nu trebuie să mă grăbesc pentru a o cunoaște. În fiecare duminică el era nelipsitul din strană, participând cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căutând, parcă, pe cineva sau ceva, după care se îndepărtează. Foarte rar stă, ca acum, pe scaun, nemișcat... N-are, însă, aerul că ascultă poemele poeților turci. E îmbrăcat într-o redingotă gri, cu brandenburguri închise la culoare, și cu nelipsitul rucsac negru în spate, din care se zărește, de nu mă înșel, o copertă de carte. Adevărul e că aș vrea să văd ceva scris de el, căci, oricâte zâmbete răutăcioase ar stârni povestea cu "buna ciocolată elvețiană", Theo rămâne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
multor arbuști sunt legate bucăți de hârtie. Tradiția zice că, procedând astfel, ți se va împlini o dorință la care te gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gândesc că s-ar putea să fie așa. Au trecut deja zece ani de când am părăsit Muntele Bodai. — Timpul zboară repede. Când te uiți în urmă, îți dai seama că viața fuge ca un vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la un local select, unde nu vă poate fi teamă că vă compromiteți!? - Știu și eu... Era vizibilă tendința de a ceda, mai ales că intervenise ceva neprevăzut. Poate era necesar să-l scoată la margine de rând pe acel nelipsit nu din vocabularul ei curent. Poate!? Dacă nu sunt la opt fără cinci, înseamnă că nu pot veni. Vă cer scuze de pe acum. În acest caz e bine să nu mă mai așteptați! - Accept să fie și cinci minute, chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ce aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului preferat. Teama ca acesta să nu afle că ea naviga în două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
începu: - Dragul meu, întâmplător, în cercul de prieteni pe care îl frecventez eu, s-a aflat de multe ori și ea. - Cine George, cine? - Olga, omule, nu da în clocot. Domnișoara al cărei nume ți l-am spus acum, este nelipsită de la agapele noastre. Flirtează cu diverși bărbați trecuți de vârsta senectuții, își afișează cu dezinvoltură grațiile feminine, ce mai, știe să se pună în valoare. Bănuiesc că la mijloc se află un scop pe care nu e greu să ți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în drămuirea modestelor pensii pe care le primesc: meniuri sărace ca varietate și consistență, pregătite din produse ieftine și de calitate inferioară, raționalizarea strictă a consumului alimentar: patru măsline de persoană la micul dejun cu un pic de margarină și nelipsitul ceai amăgit cu puțin zahăr, două sute de grame de mezel pe săptămână, un kilogram de carne din categoria subproduselor, de două ori pe lună, un ou de persoană săptămânal etc. În economia de piață (nefuncțională după aprecierea U.E.) prețurile diferă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să-l ascult când el emite pe diferite tonuri, ceea ce are să-mi transmită prin cântecul său. Singurătatea prietenului meu este diminuată și de prezența celor trei pisici care, deși nu fac parte din gospodăria lui, după un ceasornic pisicesc, sunt nelipsite la vremea când el prânzește sau cinează. Acestea sunt servite ca niște musafire ocazionale și scărpinate cu mătura pe burtă, apoi pleacă la domiciliile lor. Într-una din zile la ora confesiunilor, poetul mi-a împărtășit părerea sa despre felinele
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]