2,065 matches
-
Tot el ne ofera, în Blake Records și în The Critical Heritage, adevărate cataloage de manifestări vizionare. Experiențele juvenile sunt extrem de importante, fiindcă ne permit să reconstituim profilul unui profet în devenire, a cărui principala trăsătură de caracter este entuziasmul nemărginit. Una dintre primele trăiri vizionare este narata de Catherine Blake și se găsește în Reminiscences (1852) de Crabb Robinson: "Știi, dragă, prima dată când l-ai văzut pe Dumnezeu aveai patru ani. Și el și-a apropiat capul de fereastră
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
politic, social, economic sau de altă natură care vrea să justifice avortul cade în fața tainei iubirii. Viața este cel mai mare dar dat de Dumnezeu oamenilor; fiind darul lui Dumnezeu, El e singurul care are stăpânire asupra ei, având drepturi nemărginite. în timpul vieții pământești, omul se pregătește pentru viața veșnică de unde rezultă importanța pe care ea o are pentru aceasta. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Vrei să știi pentru ce este de preț această viață? Fiindcă este pentru noi temelia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
-l mâzgălesc.” (Autobiografică) Chipul celei care oferă viață și tandrețe rămâne o perpetuă „ghicitoare fără sfârșit”, fiind portretizat într-un limbaj aforistic: „Care stele pe cer Cad amândouă odată? Ochii mamei. Ce se ară Cu lacrima? Chipul mamei. Ce este nemărginit Și nu calcă iarbă străină? Sufletul mamei.” („Ghicitoare fără sfârșit”) Eul liric vierist insistă asupra detaliilor fizice ale portretului celei în jurul căreia se clădește tot universul lui și care păstrează în fiecare fibră a ei suferința de a se fi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cel mai mult: „Faptul de a da pământ nu mă sperie, însă sunt în joc interese prea respectabile ca să nu știm cum aveți de gând să le respectați. Ideea exproprierii cu dreptul de a expropria dat statului pe un termen nemărginit, ni se pare primejdioasă.” Opoziția conservatoare susținea că propunerile lor sunt conforme cu realitatea, deoarece la început nu va fi nevoie de mult pământ fiind suficiente moșiile statului și cele ale așezămintelor de binefacere. Acum nu se vor mai face
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
arcuiește fără soare deasupra abisului și se dizolvă picătură cu picătură asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigașe și suntem îngropați în același timp cu ea. Cine-și mai ridică privirea către ochiul divin al Naturii? Ea vă fixează cu nemărginita ei orbită goală și neagră 29. A doua oară în celebra Cuvântare a lui Hristos mort, din înaltul universului, despre inexistența lui Dumnezeu (Rede des toten Christus, vom Weltgebäude herab, daβ kein Gott sei, 1796), introdusă în romanul Siebenkäs și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
există vizibile puncte convergente, „Vărutul dintre cer și Sământ”, „tăcerea de taină”, „durerea dulce a sacrificiului de sine...” (A împlinit 135 de ani) Venerația poetului e pecetluită de Clepsidra clipei infinite, axul central, romboidal care îmbrățLșează „sentimente”, „clipe de iubire”, „nemărginitul dor”. „Aplecat în rugăciune”, „ridicând umil tăcerea / la rang de cină de taină...” (Matricea brâncușiană), artistul creează un univers propriu care-l unicizează, devenind un genius loci. Poetul gorjean retrăiește fibrilant acele revărsări de străluciri cu parfum de mister, oferindu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de primăvară, iradiind acea iubire aflată la începuturi, pe care Felix o trăiește, iar a doua oară, pictat în culorile toamnei atunci cînd este "revăzut" de către cel care se vede nevoit să se despartă de femeia iubită: (11) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deal; la poalele acestuia se întindea o vale adîncă prin care șerpuia rîul Orne. Stînci de gresie roșie se înălțau ici și colo [...]", p. 25; J. Verne: "Ajunserăm, în sfîrșit, la marginea pădurii, unul din cele mai frumoase colțuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa [...]. Pădurea era formată din plante mari, arborescente [...]" (pp. 121-122). c) prezența pe acest teritoriu vizitat a unor locuri care sînt pretext pentru a introduce descrierea: dealul în exemplul lui G. Flaubert
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină și tăcută ca apele rîului care curgea cu toată moliciunea pe care o aducea parfumul de lămîiță; ea răsfrîngea în amintirile lor umbre mai nemărginite și mai melancolice decît umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau pe iarbă. G. Flaubert, ibidem, p. 100 Trebuie să remarcăm [...] că, în ciorne, G. Flaubert lucra la corectarea procedurilor comparative în sensul unei mai potrivite asocieri cu diegeza. Această lungă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
astea netede și nisipoase, care te întristează pe o întindere aproape de o leghe, întîlneau într-un pîlc de copaci drumul spre Saché, numele satului de care ține Frapesle. o descriere expresivă care traduce starea psihologică a personajului: (86) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din opera sa, care susțin această idee. Iată numai câteva dintre acestea: Constantin Băjău, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova. footnote>. Tinzând să-L cunoască, omul nu va reuși aceasta pe deplin, pentru că Dumnezeu e nemărginit. Însă, omul fiind creat după chipul lui Dumnezeu, în care Creatorul a sădit încă de la creație năzuința spre cele de sus, el va tinde fără încetare să-L cunoască pe Dumnezeu și să se unească cu El încă din viața
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a ritualului și se lasă condus de catalogul de taină al „semnelor”. Ele ne înconjoară, fără să ne dăm seama și se cuvine a fi descifrate dacă vrem să viețuim cu adevărat; altfel spus, să deosebim sacrul (realitatea „vie” și nemărginită) de profan (formele accidentale, aparente, fără șansă de ființare). Dar abstracționismul teoretic al lui Van Gennep (impecabil, de altfel, în logica discursului), scapă de sub control autenticul și palpabilul, aspecte prin care se identifică riturile în pulsația lor concretă. Ritmica formelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inversat ritualul intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe mitropolit și apoi s-a închinat la icoana Mântuitorului. Privindu-și doamna în ochi și îndreptându-se spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă îi șopti: — Să nu tulburăm sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Beveridge, a devenit celebru pentru discursul "Marșul steagului", pe care l-a ținut în mod repetat atât în cadrul unor apariții publice, cât și în discuțiile din Senat: "Filipinele sunt ale noastre pentru totdeauna jubila senatorul și chiar lângă ele sunt nemărginitele piețe de desfacere ale Chinei. Nu ne vom retrage din nici una... Nu vom lăsa să ne scape nici o oportunitate în Orient. Nu vom renunța la misiunea de civilizare a lumii pe care o are rasa noastră, reprezentanta lui Dumnezeu".23
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Atotputernicul. Mi-am pregătit discursul și l-am ținut în fața unui public receptiv, dar în acel moment mi-am dat seama că nu am reușit să abordez decât o parte infimă a acestui subiect de o importanță și o profunzime nemărginite. În timpul facultății, scriam articole pentru ziarul instituției și visam la o carieră în jurnalism. Puternicul și Atotputernicul mi-a dat șansa de a juca rolul de reporter. Am început prin intervievarea a doi oameni extrem de calificați pentru a discuta despre
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
proorocul. Măicuțele și-au găsit banii în chilia lui Machedon. Mânăstirea Sihăstria a fost închisă și desființată. Domnul a creiat și desființat tot ce există pe acest pământ. Domnul dă viața și moartea. -Domnul dă, Domnul ia. Puterea lui este nemărginită, spuse Agata Moisescu, fosta maică Anastasia. INFERN ÎN PARADIS Contele Farcaș locuia împreună cu familia în castelul de la poalele Făgărașului. Superbul castel construit în stil gotic, împreună cu imensele domenii, fusese dobândit de la Marele Cavaler Ioanit Rudolf, strămoșul lor, care cu secole
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai lungă, pe măsură ce înaintau, ca și cum trecerea lor, izbind în cristalul luminii, ar fi dat naștere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. Și în clipa când, ajunși pe terasă, privirea le zbură dintr-o dată dincolo de pădurea de palmieri, către zarea nemărginită, Janinei i se păru că cerul întreg răsună de o singură notă, puternică și scurtă, al cărei ecou umplu treptat văzduhul înalt, apoi'se stinse pe neașteptate, lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pădurii de palmieri, se zăreau niște corturi mari, negre. În jurul lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la golul ce se căsca în față. Alături de ea, Marcel nu-și găsea astâmpăr. Îi era frig, voia să coboare. "Ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trăiau acolo, în preajma corturilor negre totul era încremenit, și totuși nu se putea gândi decât la ei, deși până în acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți de lume, acești câțiva oameni rătăceau de colo colo pe teritoriul nemărginit așternut la picioarele ei și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și de nemărginită, încât pleoapele i se închideau încet. Știa doar că împărăția aceea îi fusese făgăduită din totdeauna, și că totuși, niciodată, nu va fi a ei, doar, poate, în această' clipă trecătoare. Deschise ochii din nou către cerul încremenit și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-o dată seama că nu-și mai putea stăpâni clănțănitul dinților. - Murim de frig, spuse Marcel. Ce te-a apucat? Hai la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să se răsucească în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scrise cu creta de o mână stângace, cuvintele pe care le citise puțin mai înainte: - L-ai predat pe fratele nostru. Vei plăti. Daru privea cerul, podișul, și, dincolo de el, pământurile nevăzute care se întindeau până la mare. În această țară nemărginită, pe care o iubise atât de mult, era singur. JONAS SAU ARTISTUL LA LUCRU "Azvârliți-mă în mare... căci știu că eu abat asupra voastră această furtună." Iona, 1,12 Gilbert Jonas, pictor, credea în steaua lui. De altminteri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda. Un scârțâit surd începu să-l străbată, în timp ce dinspre fluviu se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite. Scârțâitul deveni uniform, zgomotul de ape crescu și mai mult, apoi se preciza, pe măsură ce lanterna se apropia. Acum se putea vedea bine cercul de lumină gălbuie care o înconjura. Nimbul acesta se lărgi treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]