3,779 matches
-
în ultima vreme, a început să-și dea aere de mare importanță, prin urmare, cum să acționăm? Găsesc eu un pretext. Pentru Nobuo, un lucru care ieri fusese interesant, astăzi putea să nu mai fie. În sinea lui, era încontinuu nemulțumit. Mai mult, nu era omul care să reflecteze de ce se întâmpla astfel. În toamna trecută, se mutase la Castelul Nagashima, în noua sa provincie Ise, și primise un rang nou la curte. Când ieșea în lume, mulțimile făceau plecăciuni în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru pe care să-l dorească și să nu-l poată avea, iar, în primăvara aceea, împlinise abia douăzeci și șase de ani. Tragedia lui Nobuo era că, deși trăia în niște condiții demne de invidiat, era cu atât mai nemulțumit. — Ise e prea provincială, se plângea el. De ce clădește Hideyoshi castelul ăla absurd de mare în Osaka? Vrea oare să locuiască el însuși acolo sau are de gând să-l invite, pentru asta, pe moștenitorul de drept? Când vorbea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și pe mare. Cel mai probabil, în spatele acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ghedeon a dăruit și casa primită de la „Ciocârlan vornicul”, ori numai casa luată de la Berde, starostele de negustori, pentru acea sută de lei datorată lui Cicârlan vornicul. Păi asta nu ți-oi putea spune, fiule. Și apoi ține minte că „Nemulțumitului i se ia darul”. Mulțumește-te cu cele spuse de vodă Mihai Racoviță. Nu am încotro și mă voi mulțumi cu atât. O întrebare însă tot trebuie să îngăduie sfinția ta: Știu că la asta ești meșter. S-o auzim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe biata femeie, pe doisprezece iunie e ziua de naștere a lui bărbată-su... dar te mai pui pentru un pahar de suc și o felie de prăjitură? Datoria e datorie... Și cam vede ea de la o vreme statul tare nemulțumit... gândește: poate o fi mai bine... A dispărut omul nostru până nu mai știu când... așteptând liniștit întâlnirea cu sticla de lapte... și femeia. Bărbatul ei,isteț, nu glumă, a observat omul că tot lipsește din lapte și că bateria
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dispusă să o fac oricum. Tocmai mă gândeam cum să Încep când el vorbi pe neașteptate: ― Alisia, uneori am impresia că nu mă crezi...când Îți spun cât de mult țin la tine. ― Nu asta e problema, am spus scuturând nemulțumită din cap. ― Să Înțeleg că există o altă problemă atunci? Îmi luă mâinile Într-ale lui și mă privi fix În ochi. Asta m-a derutat puțin și nu i-am mai putut răspunde. A schimbat subiectul imediat: ― Alisia, eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți bine? ― Da, sunt bine. Mi-am șters furioasă o lacrimă. ― Mai stai mult acolo? ― Nu. Pleacă, am adăugat nepoliticos. Maria a oftat prelung, nemulțumită și am auzit-o Îndreptându-se spre bucătărie. Fusese cât pe-aci să fiu surprinsă În aceea stare deplorabilă. Dar era doar vina mea, căci mi-o impusesem singură și perfect conștientă de posibilitatea unor urmări nefaste. M-am uitat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
eu. ― E Într-o excursie. ― Ce? am râs. Am vorbit cu el ieri. ― A plecat azi dimineață. El și clasa lui. Nu-mi venea să cred. Parcă fugea de mine. ― Când se Întorc? am Întrebat În cele din urmă, complet nemulțumită. ― Peste trei zile, răspunse ea cu privirea În pământ. Apoi ridică ochii și se uită fix la mine. Puteam citi perfect În ei. Voia să plec. ― Ăăă, ok. Mersi. Larisa nu răspunse. Se Întoarse doar și Îmi Închise ușa În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă privea. După felul În care-mi șoptea tot felul de aberații seducătoare, după Îmbrățișările tandre și nesfârșite. Mai aveam ceva timp până să se sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală de clasă. Arăta ca și cum plânsese foarte, foarte mult. ― Bună, murmură ea. ― Ești bine? Cu siguranță era vorba despre despărțirea de Victor. ― Victor e un nesimțit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
leneșă și gravă era încărcată de mândrie și iritare. Am simțit cum ceilalți se ridică în scaune surprinși. —Le disprețuiești pe femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite și plâng tot timpul și mereu trebuie să le porți de grijă! —Hmmm! Un zâmbet atotștiutor a înflorit pe buzele nerujate ale lui Josephine. Și cine le poartă de grijă? —Bărbații. —De ce? Pentru că bărbații sunt puternici. Bărbații trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
distrugă părul în semn de pedeapsă. Coaforii sunt cea mai tare categorie profesională din univers și n-au ajuns așa fiindc-au fost drăguți. După cum mă așteptam, Maura și-a trecut degetele prin părul meu scoțând tot felul de sunete nemulțumite și de țâțâituri. —Dumnezeule, a zis ea dezgustată. E varză. Ce i-ai făcut? — Nu știu. Urmează să-mi mai spui că l-ai uscat cu föhnul. —Uneori. —Ești nebună? Nu poți să usuci cu föhnul un păr uscat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el a părut a fi în stare să mă ajute. Și am nevoie și de niște calmante, am adăugat eu. —Temazepam? —Bine. — Pentru cocaină o să dureze ceva. Cât timp? am întrebat nerăbdătoare. Cam vreo două ore. —OK, am spus eu nemulțumită. Și-mi iau și eu partea mea din ea, a adăugat el. —OK, am bolborosit din nou. — Așteaptă în barul din capătul străzii. Tipul m-a ușurat de optzeci de lire, ceea ce era jaf la drumul mare, dar în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să se prăbușească în orice secundă și o listă de telefoane care se apropia de o sută de nume. David făcuse notițe concise în dreptul fiecărui nume, iar, cam în dreptul numărului cincizeci, puteam citi printre rânduri că mai multe dintre persoanele nemulțumite, care sunaseră de mai multe ori, erau pe cale să organizeze o rebeliune. Trebuia să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dat fiind că era una dintre cele douăsprezece divizii, că avea o contribuție semnificativă - financiar vorbind, Vivian era un gigant. Ca atare, firma ignora toate celelalte caracteristici care făceau din Vivian un risc - se ocupau de procesele cu foștii angajați nemulțumiți, erau de partea ei în cadrul oricărei dispute, dădeau petreceri pentru lansări de cărți în cele mai puțin potrivite locații pe care orașul le avea de oferit. — Sonny, iubitule! a strigat Vivian în gura mare, împleticindu-se către noi. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la clasici. P-ăștia noi nu-i înțeleg. Viața-i mai simplă. Mult mai simplă... cere și dă. Un cod clar. — Ție ți-a dat? Pari mulțumit. — Vezi, vezi, ai și scos vorbele mari! Efectul lecturilor... Ce-i aia mulțumit, nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și aglomerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl știți mai bine decât mine. Doar e tipicul erou. Revoluționarul! Ar trebui să-l știți mai bine, doar întruchipează, nu-i așa, simbolizează... — Ei, aici e aici. Rămâne o fascinație asemenea tip? Credeți, credeți? Dar și o primejdie! Nu nemulțumiții de la colțul străzii sunt periculoși, ci acești mari nemulțumițil. Intratabili! Eroii, buni pentru răsturnări spectaculoase. Dar după aceea? Ar trebui să înțeleagă realitatea, concretul. Adică, relativul. Profeții agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
două locuri în Newfane, un sat prin care trecuserăm deja, cu vreo cincisprezece kilometri în urmă. Am intrat în birou și am sunat la amândouă, dar nici unul nu avea camere libere. Când i-am raportat rezultatul, grasul s-a arătat nemulțumit. — Turiști împuțiți, a zis el. E abia prima săptămână din iunie și sezonul e deja în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ“, dar, după părerea mea, era inevitabil ca absența prelungită a mamei ei să își spună cuvântul, făcând din ea un copil cu toane, furios și nemulțumit. Dar nu. În apartamentul de deasupra vechiului anticariat al lui Harry înflorise, iar adaptarea la noul mediu continuase într-un ritm remarcabil. Când am adus-o pe Rory cu mine înapoi în Brooklyn, accentul sudic al lui Lucy dispăruse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
atacate cu regularitate atunci când avionul întârzie dintr-un motiv oarecare. Dar pe noi nu ne deranjează. Deloc! Noi nu avem viețile noastre, bineînțeles. Și nu ni se pare nimic mai distractiv decât să stăm într-un avion cu mulți pasageri nemulțumiți. Mai ales la trei dimineța, în vreo văgăună străină, când pasagerii, după ce au băut un pahar sau două în plus, o iau complet razna. În astfel de momente încep să mă gândesc serios la viața mea și să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am mai văzut-o... ei, de ani. Nu de când a fost exmatriculată pentru că a încercat să aprindă cu un chibrit coada unei tipe. Nu am știut niciodată ce s-a ales de ea în cele din urmă. A slăbit, observ nemulțumită. Al naibii de mult. E foarte slabă. Dar trăsăturile ei sunt ascuțite. Și ochii ei sunt de un albastru ca oțelul. Fără vreo urmă de căldură. —Ei... bună, zice ea cu un rânjet răutăcios de-abia ascuns. Cu asta te ocupi acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
soldatul în post, trezit la răstimpuri de accentele stridente ale unui film de acțiune sau de cortina muzicală ce cade/se ridică, introducând momentul publicitar. Începând cu Portia, care văd că îmi mai ocupă nervii, se pare că toți părem nemulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit sub soare. Dumneaei parcă n-ar mai vrea să se întoarcă de la Tropice - eu, în schimb, am nostalgia Nordului, deși nu sufăr iarna, frigul, totuși văd acolo un fel de curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți mai repet, nu doresc să fiu zdruncinată când merg cu mașina. Așadar, Rebecca, spune, reluându‑și poziția în scaun și privindu‑mă nemulțumită. Care sunt hobby‑urile tale? — Îhm... Deschid gura, apoi o închid la loc. Mintea mi s‑a golit complet. Haide, trebuie să ai niște hobby‑uri. Ce fac în weekend? Ce fac pentru a mă relaxa? — Păi, eu... E complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Așa mi-e firea, să mă revolt împotriva opresorilor. Când mama îmi spune să învăț „să mănânc o chiftea făcută din propria limbă”, și „să-mi ascund brațul rupt în mânecă”, mă cert fără să mă gândesc vreodată la consecințe. Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mâinile vizibil umflate. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Îmi fac griji pentru sănătatea ta. De ce nu faci o pauză? Cum aș putea să fac asta, când dușmanii mei se învârt în jurul patului meu? Ca fel și la mine. Sunt nemulțumită. Ce e? Întâmpin mari greutăți ca să demarez filmele. Opoziția e puternică. Păi, nu e stilul nostru să acceptăm înfrângerea. Dar nu vreau să adaug și mai mult la oboseala ta provocată de atâta tensiune. Măi, măi, măi, râde el glumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Se ofilește precum iarba dogorită de soare vara. Este îngrozit de noul titlu. Dar eu refuz să-i dau drumul. Ne certăm în cabinetul meu, stând față în față. Deschid fereastra ca să las aerul rece să pătrundă în încăpere. Sunt nemulțumită și supărată. Cerul e un ceaceaf albastru ca safirul, iar norii seamănă cu niște gheare albe care trag de el. Voi sta lângă tine, îi promit eu. Poți să fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]