5,657 matches
-
mai adesea de tineri care au trecut prin școală „ca gâsca prin apă”, să ne fie cu iertare...Dacă au dexteritatea de a redacta un text li se pare că e suficient, iar creatorul din bună-credință apelează la serviciile lor. Nenorocirea este însă alta. Editurile nu cheltuiesc bani și cu un amărât de profesor, mai ales dacă s-a inventat minunata găselniță „tipărit în regie proprie” ce le absolvă de orice responsabilitate. Nici că se putea afla o mai bună metodă
VIRGULA de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354120_a_355449]
-
bani nu e”. Evadează din spital și încearcă să se sinucidă cu un briceag în Pădurea Pantelimon de lângă București. Într-o scrisoare din 6 august 1936, expediată din Fălticeni, Lovinescu îi scria: „ Iubite domnule Amaru, am aflat de prin ziare nenorocirea și am rămas consternat că un om ca d(umnea)ta plin de vitalitate și de opti- mism a putut să se dedea la un act de disperare atât de necugetat”. Revine în Budele la părinți, dar nu rămâne decât
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eu nu am nostalgia vârstei de 20 de ani. E vârsta de care nu mi-aș aminti deloc, dacă s-ar putea. Nu ar fi nicio nenorocire dacă aș uita și anii de după douăzeci. Am făcut doar mărunțișuri apoi - multe lucruri care să-mi omoare timpul, ca să pot să uit. Nu mi-am ocupat chiar tot timpul, așa că n-am reușit să uit tot. Sufletul meu a
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
despărțise de ai săi în casa familiei Bumbaru, unde petreceau alături de prieteni Sfintele Sărbători ale Crăciunului, într-un mod puțin mai ciudat decât de alte dăți, presimțind parcă faptul că nu-i va mai vedea niciodată pe cei dragi... Vestea nenorocirii a venit ca o lovitură de trăsnet asupra familiei Ștefănescu. „Radu Bumbaru l-a dus pe Genu de la Montreal la locul accidentului - mă lămurește nea Mitică - a fost cel mai cumplit drum pe care l-a parcurs vreodată, pentru că Genu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
îi scria unui prieten de al său: ,, Învață astăzi că ai nevoie de Hristos.” Ucenicii au strigat: ,, Învățătorule nu îți pasă că pierim?” De aici se naște marea dilemă a omenirii. Dacă Dumnezeu mă iubește, de ce mi se întâmplă aceste nenorociri? Sau de ce suferă oamenii? De ce durerea este o parte a vieții noastre pe acest pământ? Cum se poate trăi o relație spirituală cu Iisus Hristos axată pe dragostea agape, cănd suferință îți inundă viața? De ce moartea este o parte a
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
la mânie cu mamaie și cu fetele lui, dar nouă, nepoților, ne tolera toate prostiile la care nici nu ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste el. Atunci eram toți fascinați. Cel mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat, ne privea cu un aer încurcat, de care se lăsa păgubaș repede și își continua cu mai multă patimă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat, ne privea cu un aer încurcat, de care se lăsa păgubaș repede și își continua cu mai multă patimă istoria. Mai târziu am înțeles de ce râdeam toți de nenorocirea lui: cu inteligența lui nativă, dominată de optimismul omului simplu, căuta și într-adevăr găsea, în fiecare act partea comică a situației, ceea ce pentru el era „prostia altuia”. Dacă la început era nedumerit de râsul nostru, la sfârșit râdea și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
m-au împins în casă cu un aer conspirator. Stăteam toate ascunse după perdeaua din camera de „tinere” de la drum, pline de importanță, dar cu frica în sân ce-i drept, așteptâmd clipa în care mamaie îmi va observa lipsa. Nenorocirea a fost că, în același timp, pe drum trecea un taraf de țigani, care țopăia în ritmul muzicii cu o căciulă în gură în care trecătorii aruncau bani. După el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o încă o dată. Speriată a încercat să se agațe de mine. Laptele îmi umpluse pantofii și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre și mirate de rapiditatea scenei, nu îndrăzneam să ne ridicăm. Numai mugetul vacii
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload[, eu sau voi? am întrebat-o curioasă să aflu răspunsul. Mamaie mă privea de data aceasta mirată, dar nu de întrebarea mea, ci de faptul că nu pricepusem, până atunci, că o nenorocire de-a mea i-ar fi durut și pe ei la fel de mult. -Păi noi te iubim! a început intimidat[ de tupeul meu. -Ei și ce-i cu asta? i-am răspuns pe același ton arțăgos. -Nu vrem să ți se
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-mi dea alta din vara trecută. -De ce nu ți le-a făcut mă-ta mai mar? Asta, la vară viitoare, o să-ți fie mică. Țoalele se fac mari, că de, mai crește omul, se mai îngrașă. -Sau dă vreo nenorocire peste el și le lasăa la alții! i-am răspuns grăbită și fericită că mă vedeam mai frumoasă în rochia bleu cu cocoșei roșii. -Plec după Mia la vie! Mi-a spus tataie că păzește cu Mița! i-am spus
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl lasa pe tataie de o gură de vin în plus, ci mai mult că mă vedeau Mia cu Mița și pe urmă, trebuia să le povestesc de “nenorocirea noastră”. Așa că încercând să șchiopătez cât mai puți, am plecat printre grădini spre vie, făcându-mi o mie de planuri cum să aflu, de la ele, dacă într-adevăr Marin luase premiul întâi sau mințise. Le-am găsit în pătulul făcut
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
și la fumul pe care îl așteptam să-l văd ieșindu-i din urechi. Nu știu dacă arsura sau dacă nu țipătul lor m-a speriat așa de tare că nu a lipsit mult să cad din pătul. O altă nenorocire mă lovea din plin în ziua aceea. În poala rochiei bleu cu cocoșei roșii îmi căzuse o bucată din țigarea aprinsă și nu-mi făcuse decât două găuri, suficient de mari să-mi treacă degetul. Mia îmi scutură rochia, iar
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mai ales la gândul că s-ar putea afla în sat că fumau și ele, ca toți copiii, țigări din mătase de porumb. Mă uitam la ea cu ură și mi-am spus în minte: Oare așa este la țară, nenorocirea unuia este și a celorlalți sau le este frică să nu-i bagi în vreun bucluc?” Tataie se plânsese că îl puteam nenoroci; mamaie de asemeni; acum Mia și Mița gândeau la fel, numai la mine nu se gândeau cât
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
încet, pe nesimțite, să-mi dau aere și să cred în superioritatea pe care mi-o dădea cuvântul de “orășeancă”. Așa că, fără nici o jenă, m-am așezat pe un preș sub prun și, cum le consideram vinovate de a doua nenorocire, le-am lăsat să coacă porumbul singure și să mă servească. Numai seara, când am întratât în curte, mi-am amintit că pe mamaie nu o impresiona domiciliul meu și riscam să mă certe pentru rochie, așa că, fără să mă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
îmi pierdusem și a doua ocazie să fiu frumoasă duminică, în biserică. Tataie mesteca de zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră cu Orfana. Și mulțumit că “Dumnezeu îl ferise de o mare nenorocire în ziua aceea” își ridica din când în când privirea în sus, ca și cum în tavanul bucătăriei ar fi existat salvarea lui. -Tataie, să nu fii supărată pentru rochie! Am să-i dau Mariei un pol să-ți cumpere material să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta. Plecau la dispensarul
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
de seară... Moș Marin își făcu cruce de trei ori implorând pe Dumnezeu. -Nu te îngrijora Marine, poate n-o fi el. -Mă îngrijorează treaba aceasta. Trebuia să sosească azi. Primise permisie ... Poate era pe drum când s-a întâmplat nenorocirea asta. Vai de copiii care au căzut în capcana talibanilor. Vai de părinții și neamurile lor. Sunt îngrijorat. Nu vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
arunc vina pe Cartuș că s-ar fi jucat cu ea. Lucru pe care l-am și făcut. Fără să mă vadă mami, înainte să ne culcăm, am deschis ușa și am pus-o lângă scări lipită de perete. Din nenorocire în noaptea aceea a plouat până la ziuă. Dimineața, tata a găsit păpușă lângă perete în locul unde i-o lăsasem lui Cartuș la vedere, cu singura deosebire că, în afară de rochița udă, restul era o mână de carton ud cu un pumn
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi de școală. În ce mă privea, referitor la situația de acasă, nu-mi era frică: Fusese un accident care s-ar fi putut întâmpla oricui!”, asta după spusele învățătoarei. Din nenorocire nu prevăzusem că părinții ne așteptau la ieșire și că fiecare elev voia să-și dea importanță povestind, încă de la ieșire despre ghinionul meu cu sticla de cernelă. Într-un minut toate degetele copiilor erau îndreptate spre mine, acompaniate de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
intram pe poartă, la noi acasă. Mami și-a clătinat capul, mulțumită de decizia mea rapidă și i-a povestit lui tanti Oala, care mă aștepta emoționată cu un borcan de dulceață pe masă, neuitând să acuze călimara de toate nenorocirile din ziua aceea. În prima zi de școală, până și Cartuș mi-a arătat compasiunea lui și pentru prima dată nu mi-a pus labele în piept și nu m-a lătratat când mâncam, să-i arunc ceva din farfuria
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și nenorocire mare, tataie! -Păi de ce? l-am întrebat cu jumătate de voce, de frică să nu-mi spună iarăși că nu m-am gândit. -Când popa a spus: “Ne-am adunat astăzi pentru a sluji podul palatului pentru că domnișoarele prințese aud
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Strălucitor de albă. Ea, plină de gânduri, călcând cu atenție ca nu cumva gheața de sub zăpadă s-o trântească și să mai pățească vreun necaz, tocmai acum când s-au adunat atâtea griji pe umerii ei aplecați de lipsuri și nenorociri. Băiatul alerga în jurul ei, ca un titirez. Mai lua câte o trântă, râdea ca de o ghidușie, apoi se ținea cu mâinile de fund până când uita de durere. Își așeza ghiozdanul să stea lipit de spatele lui firav, în timp ce mama
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]