2,353 matches
-
atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne nepăsător. Tatăl meu a scris o viață a Sfîntului Francisc: Chemarea sărăciei, Însă eu prefer de departe o alta din cărțile lui, În care Își duce cititorul În fierăria care a fost locul copilăriei lui. Bunicul meu era fierar. CÎnd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
faptului de a fi? Chiar ea nu-și dă seama că mă întoarce pe dos să o văd că ia de mînă pe un altul și pleacă împreună, lăsîndu-mă de izbeliște ore în șir?... Chiar e atît de insensibilă și nepăsătoare? Chiar poate să îi fie atît de teamă încît să nu vrea să mă cunoască? Atunci de ce vrea să aibă atenția mea? De ce dă impresia că îi place compania mea pentru a-mi întoarce apoi spatele? De ce nu pot eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
îi mărturisește cele mai intense sentimente ale sale, îi arată că împreună ar fi mai luminoși, că ar avea o legătură excelentă și cît de minunat ar fi... iar ea, drept răspuns, îi face în ciudă rîzînd cu un coleg nepăsător, stupid și incorect ca întreaga situație: adică pur și simplu ignoră și calcă în picioare sufletul lui... din acel moment, ea încetează să se mai numească Angela... Romeo se simte înșelat, părăsit, tăiat și ars cu fierul înroșit... suferă, apoi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
am adus? — Ce rost are? zise Kitty fără chef. — Ce rost are? repetă Diane șocată. Păi nu erai tu aia care-mi spunea mereu că trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că dincolo de aerul ei nepăsător, administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: „Femeilor le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sunt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându-l În Încurcătură pe don Tico, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puține și rare. Vampirii trebuie să străbată adeseori Întregul aeroport În lung și În lat pentru a găsi un loc unde să se hrănească. Wakefield continuă vînătoarea. O lamie nesimțită folosește șase prize pentru tot atîtea aparate. Urmărește un DVD, nepăsătoare față de lumea din jur, sevele străbătîdu-i trupul. Wakefield o blestemă În gînd și trece mai departe. Zărește, În cele din urmă, o priză plasată sub o sculptură fioroasă, reprezentînd ceva vag aeronautic. Face un salt către ea, scoate cablul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inclusiv În a ta, fosta mea. Am Îmbinat eroicul cu ludicul. Și al treilea, proiectul de recreare a lumii potrivit liniilor directoare ale iubirii din 1968 pare foarte fezabil chiar și decenii mai tîrziu. Și astfel, ca dintr-un lac nepăsător el Însuși un soi de dovadă firească chiar dacă chiriile cresc pînă la cer o Nessie Își poate Înălța capul dînd fiori unei perechi de Îndrăgostiți. Asta s-a Întîmplat cînd viziunea unei lumi magice ne vizita tot atît de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Așa au spus și la radio. Era trecut de miezul nopții când a ajuns Takamori acasă. — Vaporul sosește la ora șase dimineața. Ce te faci dacă nu te poți trezi pentru că ești prea obosit? își cicăli Tomoe fratele, dar Takamori, nepăsător ca de obicei, făcea gargară la chiuvetă, de răsuna toată casa. — N-ai tu grijă! spuse el. Nu vor ajunge la mal înainte de ora zece din cauza vămii și a controlului medical. Nu-i nevoie să mă grăbesc. „E complet neserios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
O vreme nici unul dintre ei n-a scos nici un cuvânt. Gaston se închisese și el în sine și părea că se gândește la ceva. „N-ar fi trebuit să-l duc pe Gaston în Shinjuku noaptea“, se mustra Takamori. Deși nepăsător din fire, acum își făcea procese de conștiință, simțindu-se vinovat pentru întâmplarea aceea nenorocită. — Gas, să nu-ți faci o părere greșită. Nu toți japonezii sunt ca cei pe care i-ai întâlnit în seara asta. Gaston, privind tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
găsește... delicioasă! — SÎnt toți atît de drăguți! exclam. Atît de calzi și fermecători. Îmi plac foarte mult Jonathan și Caro. Ce oameni minunați! — Știu, mă aprobă ea. Și ce zici de tipul ăla... Charlie Dutton? — Charlie Dutton? mă prefac eu nepăsătoare, dorindu-mi din tot sufletul să nu roșesc, dar nici să-mi demasc jocul. Ce-i cu el? Lisa ridică o sprînceană a mirare. Ce părere ai de Charlie Dutton? — Cred că și el e Încîntător, răspund. Urmează o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se Întorcea spre mine și-i vedeam ochii sclipind, și mă simțeam În siguranță, Încojurată de căldură și iubită. În seara asta, ca și În altele, nu simt decît răceală și o oarecare iritare. — Ce e? Întreabă Dan. — Nimic, răspund nepăsătoare, iar el se Întoarce la conversația cu Gregory de parcă nici n-aș exista. Plătim și ne ridicăm, trăgîndu-ne hainele de pe spătarele scaunelor și Îmbrăcîndu-le. Gregory se Întinde și-și așază mîna pe umărul lui Trish. Ah, bun, zice, privindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr și nepăsător, spre seară el îmbătrînește... Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se mai cunoștea, iar crestătura dintre clavicule prinsese o coajă care doar printr-o minune nu se infectase. Mi-au îngăduit să mă spăl într-un lighean și mi-au dat niște haine de țăran roman și mâncare. Nelipsitul Andras, nepăsător ca întotdeauna, mi-a spus: - Rotari ne-a mărturisit că ești un sirian obligat cu forța să-i fii magistru și să le urmezi obiceiurile. E-adevărat? Am simțit cum mi se umezesc ochii și m-a cuprins căința pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste umeri și, croindu-și loc printre cei de față, m-a adus la câțiva pași de tron. Andras a avut un licăr de surprindere în ochi, pierzându-și doar pentru o clipă expresia imperturbabilă, după care m-a ignorat nepăsător, ca și cum nu m-ar mai fi văzut în viața lui. - Vorbește, m-a îndemnat Gisulf, și eu m-am dat mai în față. Regele s-a apropiat amenințător, cu mâinile la spate. - Cine ți-a permis să te arăți în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras! am izbucnit eu. - Trădătorii! mi-a ținut isonul Gundo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alți doi care probabil că dormeau, deoarece asiguraseră garda de noapte. În total, nouă. Am îndrăznit să constat: - Nu sunteți prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma, aveam deja un plan pentru a intra în mănăstire și a descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de casă, cu tălpi de lemn fixate cu o împletitură de vene de animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu acoperișul plat. Nu avea ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seara aceleiași zile am vrut să fac o baie caldă, folosind o cadă. Mă făcusem de-acum longobard și prin comportări, și nici măcar nu mi-am dat seama că o tânără femeie turna apă peste mine. Vibana n-a rămas nepăsătoare văzându-mă gol și, în seara respectivă, a venit în odaia mea spunând că vois să se culce cu mine. I-am pipăit șoldurile și sânii, după care i-am vârât brusc o mână sub tunică, între picioare. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu respect, refuzând să-l mai jignească. Moment în care Garibaldo i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nestăpânirea de sine atunci când mă simțeam călcat pe coadă m-au făcut să răspund: - Nu de la tine, ci din partea papei Severino primesc ordine. Și-apoi mai e nevoie de două peceți pe documentul negocierilor. Deși ridicasem tonul, mi-a răspuns nepăsător: - Fiți gata de plecare și mulțumiți Cerului că scăpați cu viață. Dar poate ți-e de-ajuns să-i mulțumești consilierului meu de taină. A făcut un semn spre un punct la stânga mea și am zărit, într-un colț întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]