3,370 matches
-
Puiu. Chiar dacă gușterul nu le putea face copiilor nici un rău, lucrul cel mai important era acela că Puiu se dovedise un prieten adevărat și foarte curajos. E sâmbătă după-amiază. Tata, mama, Sorin și Tinuța - mașina lor - sunt pregătiți și tare nerăbdători s-o pornească, iarăși, către satul bunicilor. Toată lumea e la parcarea din apropierea blocului, gata de plecare. Dar, când tata pornește motorul, Sorin și Sorina sar ca arși: Noi am uitat ceva acasă. Mai stai puțin și dă-ne cheia să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lungul istoriei, mulți conducători au fost afectați negativ ba de vezică, ba de intestine sau alte părți intime care nu funcționau cum trebuie. Nu a pierdut Napoleon bătălia de la Waterloo pentru că nu putea sta călare din cauza hemoroizilor? La ora unu, nerăbdătorii noștri călători au Început coborârea În canionul care constituia partea centrală a Muntelui Clopotul de Piatră. Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pasagerii - trei bărbați și o femeie - păreau speriați și amărâți. O bătrână se apropie de mașină oferindu-le ouă de vânzare sub formă de gustare. Oamenii nici nu se uitară la ea. Pernele canapelei fură desfăcute și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să se dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
momentele cele mai interesante din călătoria lor, un moment plin de emoție. Walter spera ca și acestui grup să-iplacă. Cum așteptau pe ponton, prietenii mei habar n-aveau că surpriza de Crăciun consta Într-o modestă scenetă, așa că erau foarte nerăbdători să o ia din loc și să vadă ce surpriză amuzantă sau impresionantă li se pregătise. Dar, ca de obicei, erau În Întârziere, de data asta așteptându-l pe Rupert. Ar trebui să-i cumperi un ceas, Îi spuse Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
are nevoie de umbră“. Parasol? De unde știa Esmé un cuvânt atât de Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de spus dacă mai era supărată, pentru că atitudinea ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încercând să-și adune gândurile, cred că Marlena are dreptate. Dar dacă toți cred că ar trebui să merg, voi merge, desigur. Zâmbi binevoitor, simțindu-se În siguranță, din moment ce nimeni nu Îl susținea pe Dwight. — Știi ce, Bennie, spuse Dwight nerăbdător, am observat că nu poți lua decizii pe care să le respecți. Și atunci când o faci, te bazezi pe ce crezi tu că vor ceilalți să audă. Nu e nevoie să ni se facă pe plac sau să fim menajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care avea o minge de tenis. Chemă câinii care veniră spre el dând fericiți din cozi. —Bun, hai să vedem, drăguților, mirosiți bine. Saskia Îi dădu bocancul lui Lush, apoi lui Topper. Câinii Îl mirosiră cu interes, Își agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările agitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe turiști). Între Walter și nivelul solului erau vreo șase metri. Ce să facă? A strigat. Cu siguranță cineva va veni după el. Dar după ce a trecut un sfert de oră, a Început să se Îngrijoreze că turiștii vor deveni nerăbdători și furioși, așa că a hotărât să coboare fără scară. Și-a Înfipt degetele În crăpăturile dintre pietre și și-a sprijinit picioarele pe niște mici proeminențe, În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au făcut griji pentru mine și au venit la spital. Impresionant! Eram fericit că supraviețuisem, totuși îmi părea rău pentru colegii mei. De aceea, pe data de 21 nu am putut să închid nici un ochi. Mă simțeam ca un copil nerăbdător care urma să meargă a doua zi într-o excusie cu școala. Datorită lor, trăiam. Au pus toți umărul, au venit prompt în ajutorul meu și mi-au salvat viața. Am stat în spital până pe 31 martie, apoi am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Astăzi a avut loc un accident. Se pare că o să întârzii.» Oricum, voiam să ajung la muncă. Treptat, starea mea s-a înrăutățit. Îmi era foarte frig. Era prima zi în care nu-mi pusesem paltonul. Sunt o persoană destul de nerăbdătoare și mă îmbrac mai subțire decât ceilalți oameni. Dacă nu am palton, simt că a venit primăvara. De aceea mi-am zis: «Na că am făcut-o! Nu mi-am luat paltonul într-o zi atât de friguroasă. E cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
A luat diverse lucruri chiar și pentru copilul care nu se născuse încă, Asuka. Zilele trecute, când a venit în vizită, purta hainele pe care Eiji le cumpărase din America. Atât de încântat era de nașterea pruncului lor. Era foarte nerăbdător. Cu toate astea... Îmi pare atât de rău că a fost omorât dintr-un lucru stupid.“ (Tatăl) „Când a avut loc incidentul cu gaz sarin Matsumoto, cei de la poliția Nagano nu au făcut prea multe investigații. Din această cauză s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-a zis bucuros: «De mâine mă duc la muncă!» Vineri își luase liber. Pe 1 aprilie era dat în folosință noul sediu. Nu mai avea timp de odihnă. Luni dimineață aveau un fel de petrecere de bun venit. Era nerăbdător. Pentru a ajunge la sediul din Toranomon cobora la stația Kasumigaseki, linia Hibiya. Ieșirea de la Kasumigaseki era mai aprope de firmă decât ieșirea de la stația Toranomon. La 7:00 se trezea, la 7:30 ieșea pe ușă. În ziua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i vedeam rostul. La șaisprezece ani, fratele meu mi-a recomandat mai multe cărți ale sectei Aum. Cred că primele au fost: Dincolo de viață și moarte, Inițiere, Mahayana Sutra. Când le-am citit, m-am gândit: «Exact asta căutam!» Eram nerăbdătoare să mă alătur grupului. Cărțile puneau în lumină faptul că adevărata fericire se află prin mântuire. Odată ce sufletul este eliberat, fericirea devine veșnică. Cu toate că și în viață ai parte de bucurii, acestea nu vor dura la nesfârșit. Adevărul acesta legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stea fără grijă la plajă, căci e gospodină. După-amiază, la patru, trebuie să plecăm. Apoi, la Cavarna, așteptarea doctorului, care întîrzie regulat, și ora plecării îndărăt. Avem deci multe ocupații, dar, tot așteptîndu-le pe fiecare să le vie rândul, suntem nerăbdători. Odinioară, când n-aveam nimic de făcut, lăsam să treacă ziua, lîncezînd la soare. Acum împărțim fiecare clipă, și cu uimire am observat că de la îmbolnăvirea lui Viky abia dacă au trecut două săptămâni. Parcă am avea un drum greu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată; cei nehotărâți șovăiesc, nerăbdătorii se agită peste măsură, e nevoie de noi angajamente scrise, căci cele vechi căzuseră de la sine prin moartea generalului Rocadas. Astfel se explică lungul interval scurs între cele două mișcări militare, 18 aprilie 1925 și 28 mai 1926. În a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii, nerăbdători să se adăpostească de ploaia ce asalta vuind frunzișul răvășit al copacilor și acoperișul de ardezie. Balamber, până în acel moment incapabil să se miște, se trezi împins câțiva pași înainte, până se atinse de masă. Aproape în aceeași clipă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mine, ceva care să-mi obțină favorurile regelui meu și despre care să se vorbească peste veacuri, seara, în jurul focurilor de tabără. Ea reflectă, încrețindu-și fruntea: — Asta nu depinde de nimeni altcineva decât de tine. Balamber dădu din mână nerăbdător: — Nu-mi vorbi în șarade. O să reușesc sau nu? — Ca să aflu, va trebui să întreb spiritele pădurii. Mai târziu, dacă vrei... Nu, nu putem rămâne prea mult. Acum nu mai plouă și în curând o să plecăm. Atunci nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru noi. Asta, cel puțin, e părerea mea. Un războinic în vârstă, dar atletic, complet chel, așezat în fața lui, îl ascultase întunecat pe bătrânul conducător al satului, răsucindu-și nervos mustățile blonde și dese; imediat ce acesta termină de vorbit, izbucni nerăbdător și plin de mânie: — Tu ai fost un mare războinic, Ademar, și eu te respect, dar, de nu ar fi părul tău alb, te-aș face să-ți înghiți vorbele. Gundikar a fost un conducător măreț: i-a înfrânt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Războinic încercat, nu îmbrățișare bucuros ideea unui alt război cu hunii, iar acum, când se îndrepta către Genava ca să-l înștiințeze pe Gundovek despre hotărârile adunării căpeteniilor din Sapaudia apuseană, nu o făcea cu inima ușoară. El, în schimb, era nerăbdător să ajungă, fiindcă acolo putea găsi mulți prieteni, toți din familii de vază, ca și el, cu care să petreacă puțin prin oraș - și, cu siguranță, puteau conta pe indulgența cu care cei din familiile înalte își privesc totdeauna fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era, la urma urmei, ocupantul de drept, i se adresă cu voce dogită: — Totul e gata, Prefectule. Ricarius, aici lângă mine, îți va fi călăuză până la Genava, cu două dintre gărzile mele. — Bine, Wolfhram. în ceea ce mă privește, sunt nerăbdător să pornesc la drum. Vocea comandantului gărzii deveni șovăitoare: — Sper că adăpostul a fost comod. Am făcut tot ce se putea ca să te simți cât mai bine. Aici nu e decât un mic punct militar de graniță și... Sebastianus schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți nu se resemnau: adunându-și lucrurile de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu soldații săi splendid înarmați și echipați, nu putea să nu provoace curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Magister militum, exprimându-și din nou condoleanțele pentru dublul asasinat. — Pentru Waldomar, Flavius Etius avea un mare respect și îl stima ca pe un aliat credincios. Cine l-a ucis, oricum, și-a făcut rău socotelile, căci... Un glas nerăbdător se ridică din mulțime, întrerupându-l: — Fidelitatea față de alianță nu poate veni numai din partea burgunzilor; spune-ne când ajunge armata lui Etius! Un altul i se alătură: — Da! E limpede că nu-i putem înfrunta singuri pe huni, în vreme ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din alt motiv, atunci din orgoliul neamului - cei care îl susțineau pe roman nu puteau fi prea numeroși. Cei doi adversari se despărțiră pentru o clipă; o sclipire de cruzime apăru în ochii lui Gualfard, care frământa nervos mânerul securii, nerăbdător să pună capăt acelei înfruntări ce-i părea mai ușoară decât își închipuise. Când, însă, după o altă scurtă pauză, porni din nou la asalt, Sebastianus reacționă în sfârșit: devie din nou lovitura, dar cu o mișcare către exterior, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele lor traiectorii pe fundalul norilor. Cărarea se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și Khaba. — Au blocat cărarea, constată cu nemulțumire. Era de închipuit, nu? Nerăbdător, Balamber privea mai departe, către vechea construcție, din care putea vedea turnul și o bună parte din zidul înconjurător, în care se deschidea o poartă mare. Nici o problemă să treacă de ele. Partea ce rămăsese din clădire, pe care luptătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]