9,277 matches
-
același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele căruia începea brusc marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era înghesuită din toate părțile de liniile de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș drept ca un zid, la poalele căruia începea brusc marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era înghesuită din toate părțile de liniile de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu mă pot gândi la ea altfel. Acel perimetru obscur de pe hartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era aproape imposibil. Despărțită de ape printr-un zid uriaș de nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste cristalinul memoriei, ce depăna din când în când cu o inexplicabilă claritate această secvență anonimă, disparată a existenței mele. Sensul tainic al numelui După cum "mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi citite către miezul nopții. Și el i-a strâns cu putere degetul, instrumentul mărturisirii ei, în semn că a înțeles, că totul a fost spus între ei. Era momentul să plece fiecare în direcția lui, precum albatroșii către întinderile nesfârșite ale mării, acum că a sosit din partea ei confirmarea și teama unei incertitudini spulberate. După asta nu a mai urmat nimic. Nici un cuvânt, nici un schimb de adrese, nici măcar o fotografie, nici o atingere în plus. Ca și cum dansul lor ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește, transgresarea lumilor este un proces elaborat și ostenitor. Mă trezesc ca să îmi încarc bateriile cu lumină și să mă hrănesc cu fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru o durată foarte lungă, în cele în care timpul curge pentru o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
interior, prin care niciun spion al timpului nu putea pătrunde. Odată a mers la medic, desigur, pentru Mama, și a văzut măștile de pe chipurile oamenilor cu halate cum se scurg și de sub ele apărea o alta, mai strălucitoare, un număr nesfârșit de măști care priveau cu razele Roentgen ale ochilor prin Mama (prin ea nu! prin ea nu!) și o disecau, îi făceau autopsia pe fiecare organ, os, disecau și vorbele mamei și moleculele poșetei și fibrelor ciorapilor și gândurilor spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare cu purpura trombocitopenică idiopatică în forma acută, fu diagnosticată boala pentru rochia destinată balurilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer, mai abisală decât gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului. Acolo se duc și amintirile, ca buruienile Bărăganului. Și eu le căutam în aerul rarefiat al înălțimilor de pe care am coborât. Și acum sunt aproape de tărâmul mării nesfârșite. Nu credeam să mai am putere să urc. Voiam să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n basmele Fraților Grimm. E de-ajuns să deschizi cartea și îi vei întâlni pe eroi. Dar nu-i mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n basmele Fraților Grimm. E de-ajuns să deschizi cartea și îi vei întâlni pe eroi. Dar nu-i mai poți vedea cu ochii de atunci, coborând spre țărmul mării nesfârșite, ți-ai pierdut privirile. Au rămas și ele în urmă. Dacă aș putea să gândesc apa vie, cu care să mă frec la ochi, ca să pot vedea ca atunci. Apa vie e la îndemâna ta, scrie despre ea și totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acestei amenințări care putea declanșa oricând un conflict. Dovada o făcea fuga oamenilor cât mai departe de holde, fapt care dădu bătăi de cap proveniților de la țară, acum orășeni cu obiceiuri păstrate intacte și cu vorba rostită tare ca pe nesfârșitele câmpii. De aceea se și spune că în Bărăgan satele sunt la o așa distanță unele de altele, încât, dacă moare cineva la un capăt, până se adună toate rudele învie la loc! Ceva, totuși, a rămas. Și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se făcuse Lumea și capul nostru era moale. Ca să bolborosim viața și sentimentele, ne dureau simțurile. Toate circuitele noastre erau inundate cu haos și noi urma să le dirijăm. Am devenit proprii noștri agenți de circulație, ordonând traficul gândurilor, fluxul nesfârșit al imaginilor izvorâte nu se știe de unde, în același timp cu fluidizarea lor prin aer sau sub Pământ. E drept că aveam puterea multiplicării atenției și înregistrării pe computerul deja existent, cadou dintr-o anterioritate necunoscută, a tot ceea ce întâmpinasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit de-a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în curtea școlii, dincolo de care o altă lume își parcurgea declinul. De fapt, ea era pentru noi un pretext pentru a ne regăsi mereu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
morții vii, materialiști și atei. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând ca ei sunt proprietarii de drept ai Orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU ÎNGRĂDIRE Sublumea a VII-a, sfera scufundată a lui Jupiter. Adjutant Diavol Andramelec. Lumina de bază infraroșul. Locatari de 150 de ani. Îngropați în Cimitirul Municipal. Zgomot de fond: plânsetul scrâșnetul dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
perverșii, violenții împotriva lui Dumnezeu. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând ca ei sunt proprietarii de drept ai Orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ANULAREA UNUI ACT JURIDIC PENTRU VICIU DE CONSIMȚĂMÂNT Sublumea a VIII-a, sfera scufundată a lui Uranus. Lumina de bază, infraroșul, Diavol Sanagrabril. Locatari de 450 de ani. Îngropați in cimitirul "Sfânta Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de grevă, distrugătorii de visuri. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând că ei sunt proprietarii de drept ai orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU REZOLUȚIUNEA CONTRACTELOR Sublumea a IX-a, sfera scufundată a lui Neptun. Lumina increată. Adjutant, Diavol Cavaioth. Locatari de 625 de ani. Morminte necunoscute. Zgomot de fond: Scrâșnetul. Domnule Președinte, Subscrisa societate comercială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străzi însemnați cu semnele trădării. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând că ei sunt proprietarii de drept ai orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. Domnule Primar, Noi am plecat ca să ne căutăm altă Țară. Păstrați Dumneavoastră ce-a mai rămas cu Dunărea care curge invers și Luna vândută unui cer străin. De la Edec, Satelitu vă salută. Călare pe bicicleta promisă de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar fi dat drumul camerei”, mă gândii, întrebându-mă în același timp de ce mă opream la acest tip de detalii. -În sală, se proiectează neîntrerupt filmul făcut de muribundă. Ca să zic așa, nu se vede nimic: imaginea arată o albeață nesfârșită, stropită cu pete negre pe care muzeografia le califică în mod straniu ca fiind zgomote vizuale și care ne sunt prezentate ca probabile stricăciuni ale timpului și ale frigului pe peliculă. Nimic altceva. Știu câte ceva despre asta, am rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi cerea s-o conduc până la Cercul polar. Trebuia să rulez mai mult de o zi și să traversez frontiera norvegiană până la coastă. Uneori marea era înghețată, insulele nu mai erau insule, ajungeai la ele pe uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea. Pentru mine, albul acesta era cel al paginii virgine pe care o cucerisem. SFÂRȘIT COPERTA IV „Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și aproape fără să ne dăm seama, recunoscu Roja. Cît de ușor le era lor, bărbaților, începu să se apere Delfina. La ce se referea oare? La igiena personală, bineînțeles, ce știți voi despre mecanismul feminin care se pregătește la nesfîrșit pentru ca să vă primească și să vă facă existența un paradis pentru cîteva clipe? De aceea aveau ele nevoie de băi călduțe, măști cosmetice și clisme. Dacă ar fi dat atunci cu piciorul situației favorabile ar fi însemnat să și bată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cheie a istoriei, întotdeauna mascații ăștia, fardații, cosmetizații neamului ne-au dus la dezastru, ne-au împins în prăpăstiile cele mai negre în care o națiune europeană putea fi împinsă, asta e cea mai mare nenorocire, Curistule, că repetăm la nesfîrșit povestea fără să ne mai săturăm de ea. Ce să-i faci dacă nu vrem să ne învățăm lecția, dacă ne place așa? Că nu ne-am oferit nouă înșine o alternativă, sînt absolut convins de asta, poporul ăsta nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fie împins de la spate să facă război adevărat. Bani să iasă, că în rest nu mai contează nimic. Ce dacă e inflație, dacă războiul papă toate resursele? Cum mergea frontul, se mai interesau unii cu un ochi la listele nesfîrșite cu cazualități venite de pe front, iar cu celălalt la cotațiile bursiere. Și toți țipau doar de ochii lumii în Parlamentul care de fapt nici nu mai exista. Pînă căzu bomba. Știați că și războiul acesta n-a fost pierdut de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]